PSALM LA ŢĂRMUL GALILEIC

Atât de mâine-mi seamăn cu-a Dragostei cascadă,
Că hamul ham rămâne, mușcând până la oase.
Simun îmbrățișării și dunelor livadă,
Plâns inimii ce bate și-n drepți și-n păcătoase.
Chimbal de-aramă spartă, psalm ruginit tingirii,
Nimic din heruvimul, ciung de-a aripei fală.
La ce mi-i bună-argila, de cupă nu-s Iubirii,
Când roua, dimineața, pe lacrimă o scoală?
Ca sângele e vinul, că inima îl știe
Cum mi-au cântat cocoșii de-a cruce bine-nfiptă.
Nu-i Grădinarul Morții ce-L tot aud: Marie!
Ca fagurul de miere-i adâncul gol din criptă...
Iubirea toate iartă, din nou toate le crede,
Că-i țărm de unde până în Dumnezeu se vede.

PSALMUL ÎNVIERII DOMNULUI

De ai curaj oglinzii să-i țintui nălucirea,
Vei fi din nou copilul la Pruncul Sfânt dând pâine.
Ce pasăre măiastră să-mi prindă nevedirea,
Când ploii de trei zile îi urlu ca un câine?

Stă noaptea ca o târfă, amar de fiere vinu-i!
Îl bei de unul singur sub apăsări de Lorca.
Vibrează-n toate frica, pe cine să învinui?
În rumeguș – copacii, și-n loc de nard- mahorca!

Cum să-Ți aduc la denii din Poe doar nevermore-ul,
Și-un ”mergi la cer”? Se poate? Totală-i despărțirea?
Ia-mi ochii, trupul, mintea, dar lasă-Mi numai zborul,
Cum doar din iad se vede ce-naltă Ți-e iubirea!
 
Renunță la icoana Străinului ce bate,
Măcar de Paște, intră prin ușile-ncuiate!

Anish CHAUDHARY
GAZEL (ROMÂNĂ)

M-am săturat ca bătrânețea să aducă atâta durere
M-am săturat să bântui prin temple pentru a-L găsi pe Dumnezeu

Indiferent dacă această obligație mă urmărește mereu
M-am săturat de ochii răi care scormonesc în sufletul meu

Doar cei care nu cred... părăsesc compania în mijlocul drumului
M-am săturat să blestem pe oricine care e fariseu!

Este greu să construiești o casă inimii zdrobite...
M-am săturat să am un acoperiș dărăpănat mereu

Este greșeala mea să revin spunând că sunt de acord
M-am săturat să cânt laude pe care nu le înțeleg nici eu.

Anish CHAUDHARY
GHAZAL (NEPAL)

I'm tired of old age bringing so much pain
I am tired of running for God from temple to temple hall

Whether it's an obligation, it always follows me
I'm tired of evil eyes searching for my soul

Only those who do not believe… leave the company in the middle of the road
I am tired of cursing anyone who is a Pharisee idol

It's hard to build a house for a broken heart...
I'm tired of having a dilapidated roof which always fall

It's my fault to come back saying I agree
I'm tired of singing vain praises that I don't understand overall

CU FIRE DE IARBĂ

Mi-ar plăcea
să nu mai fie nevoie
să ajung
la capătul acestei călătorii,
poate ne vom aștepta
unul pe celălalt
atunci
când nimic nu e sigur,
când ploile se revarsă
fără oprire,

O tăcere
este un semn
în care sufletul
se îmbracă până la urmă
cu mătasea liliachie
a nopții,
gândurile nu se opresc,
umbra se hrănește din mine,
până la ziuă

Învăț să aflu
mereu altceva,
să scriu
cu fire de iarbă
nota cea mai înaltă
dintr-o simfonie
pe care numai tu
o auzi...

BUCĂȚI DE OAMENI

Își dau mâna din când in când
Bucăți de oameni înrobiți
Parcă par liberi și iubiți
Dar nu mai au loc pe pământ.

Se-ntorc adesea spate-n spate
Nu se ating, nu-și mai vorbesc
Își deplâng climaxul grotesc
Nimic și orice îi desparte.

Ropotesc pașii prea grăbiți
Vor să traiască-n utopie
În chip sculptat de bisturie
De propriul eu se simt scârbiți.

Amar, în ei, se flagelează,
Se-mprăștie-n păcat și vid.
În carne, sângele livid
Putreziciune voalează.

De sub căciulile de smoală,
Confuzi, trimit săgeți mortale
În simfonia de metale,
Căci au fost injectați cu boală.

Iar viitoru-i prea departe.
Nu îl privesc, nu și-l asumă.
Au ochii îmbrăcați în brumă
Precum naivul dintr-o carte.

Sfârșită-i viața pentru unii
În chinuiala aiurită;
Se cern ființele prin sită
Și își dau mâna cu nebunii.