CU FIRE DE IARBĂ
Mi-ar plăcea
să nu mai fie nevoie
să ajung
la capătul acestei călătorii,
poate ne vom aștepta
unul pe celălalt
atunci
când nimic nu e sigur,
când ploile se revarsă
fără oprire,
O tăcere
este un semn
în care sufletul
se îmbracă până la urmă
cu mătasea liliachie
a nopții,
gândurile nu se opresc,
umbra se hrănește din mine,
până la ziuă
Învăț să aflu
mereu altceva,
să scriu
cu fire de iarbă
nota cea mai înaltă
dintr-o simfonie
pe care numai tu
o auzi...