„Istoria e mânuită de oamenii care își pipăie necontenit pulsul” ,susținea Emil Cioran. În acest sens al progresului istoric care încorporează crâmpee inedite dintr-o poveste a civilizației se înscrie și noul roman al distinsului scriitor Ilie Serediuc, având titlul „Călător prin Europa și Asia”, o lucrare care dă valoare unui tărâm necunoscut și un aer aparte autorului însuși. Prin intenția domniei sale de a înmulți emoțiile și trăirile simțite, fuzionate constructiv dintr-o altă lume din această viață, amplificând fericirea, la mod direct, prin intermediul succeselor și trăirilor consimțite pe care autorul a intenționat să le împartă din plin cu cititorii săi, devenind, astfel, un observator și un filozof obiectiv, iar autobiografia domnului romancier are idei promotoare prin tenta meditativă a discursului epic, îngemănat în cele șapte capitole, deloc întâmplătoare, după mine, un sistem de filosofie numerologică care are ca pretext idei de viață în deplinătatea trăirilor ce nu pot încăpea într-o singură pagină și o magică formulă de cunoaștere a lumii, prin intermediul călătoriei de revenire, prezentat în cel de-al șaptelea capitol - Revenirea acasă, tărâmul de unde a plecat într-o formă de cunoaștere - este echivalentă cu o versiune a Duminicii sufletului.
Romanul debutează cu o replică în stil clasicist al cronotopului: „…în anul 1988 mă aflam cu serviciul prin Orientul Mijlociu în peninsula arabică și, mai precis, în extremitatea nordică a Golfului Persic, în orașul Al Kuwait, capitala Emiratului Kuwait…”. Descifrarea incipită a semnificațiilor toposului se conturează pe emblematica idee de „leagăn al multor civilizații”, ori, insistă naratorul: „…se ține minte că aici pe aceste locuri străvechi s-au format acele trei religii fundamentale ale omenirii - creștinismul, iudaismul și islamismul…”, evocând formula legendară a definirii acestui tărâm plin de semnificații. Perspectiva epică înserează mai jos formula unei cărți de vizită a Kuweitului cu tentă memorialistică care învolbrează cu lux de amănunte, scene decupate din lumea concretului (pp.3,4).
Aspectele realității văzute și trăite în plinătatea emoțiilor nu par deloc emblematizate, portretizate, ci formează o remarcă a acelui timp și loc care sporește un viu interes şi incită cititorul pentru a lectura cu voluptate, deoarece elementele profilate într-o succesiune aglomerată de detalii devin impresionante, mai ales cât privește avizul de noutăți istorico-geografice, având un specific notoriu ce nu depășește cadrul obiectivului: „Kuweitul este țara nisipurilor şi a soarelui, a petrolului şi a gazelor naturale… Suprafaţa totală de 17.818 km pătraţi situează Kuweitul printre cele mai mici state din lume, fiind acoperit aproape in totalitate de nisipul Deşertului Arab…”.
Scriitoarea VAVILA POPOVICI ne trimite iarăși veste de peste ocean. Este vorba despre cel de-al cincilea volum diaristic, în cuprinsul căruia însemnările zilnice sunt însățite de reflecții de ordin moral, social, filosofic, politic. De-a lungul a peste 400 de pagini, doamna Vavila Popovici se întoarce – nici nu cred că se poate altfel, atunci când te hotărăști să fii corect cu tine însuți și cu posteritatea – în matricea culturii care a format-o și, de acolo, din profunzimile ei germinative, prinde în rama notației fragmentare aspect, context, detalii care țin atât de istoria universal, cât și de prezentul în schimbare continua, fulgerătoare.