PLG_GSPEECH_SPEECH_BLOCK_TITLE PLG_GSPEECH_SPEECH_POWERED_BY GSpeech

Gheorghe Constantin NISTOROIU: ARTUR GABRIEL SILVESTRI – STRĂLUCIND ÎN AURA ROMÂNIEI TAINICE

Expirat

SILVESTRI Artur2

„Viața este un Dar divin, viața este o fericire,
fiece clipă liberă poate fi trăită cu demnitate!”
(F.M. Dostoievscki)

Artur Gabriel Silvestri a fost hărăzit de Mântuitorul Iisus Hristos și Maica Sa, Fecioara Maria – Vlaherna – Carpatina să fie un Fiu ales, jertfitor al Bisericii străbune, Ocrotitor și Păzitor al Panteonului național, Călăuzitor de generații și un Ctitor al Frumuseții spiritului valah. Fiu și „Părinte” al ROMÂNIEI TAINICE, pe care a urzit-o cu voia Domnului Hristos și cu milosârda ocrotire a Maicii Domnului, Artur Gabriel Silvestri și-a asumat dintru început Destistinul său întru Destinul Neamului, cu tot ce se implică prin har, vocație, slujire și misiune.

CTITORUL este ales de Dumnezeu din Seminția Sa binecuvântată pentru a-și zidi Opera sa, în care să se oglindească sublim Sfânta Treime, Fecioara Maria, Neamul, Patria, Națiunea, ipostaza prezentă a poporului dreptmăritor creștin și evident Icoana ctitorului. Ctitorul Artur Gabriel Silvestri a urcat piscul marilor Înaintași ai geniului, ai profetismului Zamolxian și Hristic, descoperind frumoasele și sacrele valori ale Neamului, în întreaga lor țesătură de brocart, cu rafinata broderie de aur și argint a esenței, a continuității și-a dăinuirii. Neamul primordial al Seminției pelasgo-trace aleasă de Atotcreatorul Cosmosului, avea să odrăslească întâi Daciei Mari, apoi omenirii pe cei mai luminați Fii – Profeți, Genii din toate domeniile: Zamolxe, Apollo, Orfeu, Homer, Pitagora, Deceneu, Ioachim și Ana, Fecioara Maria, Ioan Botezătorul, Sfinții Apostoli, Iisus Hristos, Scriitori creștini și mari Sfinți Părinți.

Marele Ctitor al Literaturii religioase Artur Gabriel Silvestri – Fondatorul Școlii de creație creștină (al cărui Discipol sunt) și-a tras seva din Izvorul curat, limpede, sacru, nesecat al Tradiției milenare precreștine - Zamolxiene și creștine - Hristice, cercetând fără odihnă, fără răgaz, cu har, cu îndârjire și luminare monahicească, de esență, cantitativ și calitativ, precum: Prinții Cărturari Petru Cercel, Dimitrie Cantemir, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Mitropoliții Antim Ivireanul, Varlaam, Andrei Baron de Șaguna, Irineu Mihălcescu, Antonie Plămădeală, Nicolae Densușianu, Mihail Eminescu, Nicolae Iorga, Nae Ionescu, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Petre Țuțea, Dan Botta, Ioan Ianolide, Radu Gyr, Nichifor Crainic, Andrei Ciurunga, Ioan Ianolide, Pantelimon Vizirescu au luminat drumul pe care a mers Maestrul.

Citește mai departe …Gheorghe Constantin NISTOROIU: ARTUR GABRIEL SILVESTRI – STRĂLUCIND ÎN AURA ROMÂNIEI TAINICE

Constantin MOȘINCAT: BUCURII, LA ORICE VÂRSTĂ

Expirat

IUGA DV BUCURII

O bucurie este benefică pentru starea de spirit a omului. Însă pentru ceea ce ne propun Dănuț și Victoria Iuga pentru și la „a doua tinerețe” e molipsitor. M-am bucurat și mă bucur de reușita semenilorcare își exprimă în scris propriile trăiri, ca experianță de viață. Mai cu seamă când demersul este urmat de cuvântul scris între copertele de carte. Acuma și în tandem - Dănuț și Victoria Iuga - ne dăruiesc, în stil propriu, mândria lor de a se bucura împreună, așa cum au făcut-o toată viața. Le doresc succes spre a-și împlinii proiectul de viață și întru acest idealul, al scrisului. Scris la „două mâini” volumul te întâmpină ca un splendid album de familie: în poze fiind nepoții și strănepoata: „Bogdan și fetița lui Sofia, Denisa și Darius, copiii lui Daniel, primul nostru băiat, Miriam, Abigail și Beniamin, copiii lui Sebastian, al doilea nostru băiat”. Pe ambii feciori îi cunoaștem de pe coperta 4 a lucrării. Aceasta nu este numai bucurie, este o avere inestimabilă, pe care cei doi au creat-o, protejat-o și care poartă coroana fericirii familiei. Ce reflectă acest tablou? O viață trăită cu bucurie!

Am avut bucuria de a primi „cu drag” autograful doamnei Victoria, la care am scris câteva rânduri de însoțire, iar acum să am bucuria a descoperii o nouă provocare: Bucurii la a doua tinerețe! Regret că, din motive obiective, nu am luat parte la evenimentul public de prezentare. Pentru mine o carte e ca o bomboană. O guști, apoi nu te mai oprești până nu o dai gata. Aici am descoperit că oglinda din ochii și sufletul celuilalt nu deformează realitate ci strălucește a bucurie mișcătoare în timp. Această mișcare dinspre tinerețe, adolescență și maturitatea botezului strănepoatei, este ceva contagios în metafore și expresii care te încântă, unele poate uitate pe ulița satului. Și constat o constanță și în exprimarea duală a iubirii autorilor, dar și în dovedirea sentimentelor reciproce provocatoare de bucurii: nașterea copiilor, nepoților, împlinire profesională…

Citește mai departe …Constantin MOȘINCAT: BUCURII, LA ORICE VÂRSTĂ

Ecaterina Cîmpean: A fi voluntar este o adevărată plăcere - Reflecții asupra conducerii unei echipe diverse

Expirat

Cathy

Voluntariatul este, fără îndoială, o sursă inepuizabilă de satisfacții și împliniri personale. Este o activitate care aduce bucurie și sens vieții, permițându-ne să contribuim la bunăstarea altora și să creăm legături puternice cu oamenii din jurul nostru.
Să fii voluntar nu este doar o activitate, ci o chemare, o dedicare care transcende barierele materiale și aduce satisfacții imense sufletului.
Totuși, a conduce o echipă de voluntari din medii diferite, culturi diverse și țări cu mentalități variate, poate fi o provocare semnificativă. Această provocare poate, în timp, să te facă să te întrebi cine ești și să simți că pierzi din propria identitate.
În cei 15 ani de când am fondat postul de radio online Radio ProDiaspora, împreună cu Robert Landmann din Germania, am avut privilegiul de a lucra cu zeci, poate chiar sute de redactori. Mulți dintre acești voluntari au rămas alături de noi de-a lungul anilor, în timp ce alții au ales să plece.
Privind în urmă, la începuturile acestui proiect, îmi amintesc de energia și entuziasmul tineresc care mă animau. Eram în floarea tinereții, cu un alt vibe și o energie debordantă, gata să înfrunt orice provocare.
Acum, la 62 de ani, simt că lucrurile s-au schimbat. Oboseala apare mai des, elanul tineresc s-a diminuat, și de multe ori mă gândesc să renunț la tot ceea ce am creat în acești 15 ani. Trupul și mintea îmi șoptesc mereu să mă opresc, dar sufletul îmi dă un imbold constant de a continua.
Iubesc oamenii din această echipă pe care am format-o și îi prețuiesc pentru toate calitățile și defectele lor. Ne unește ceva profund și esențial – Radio ProDiaspora.
Conducerea unei echipe diverse necesită o capacitate extraordinară de adaptare și empatie. Fiecare membru al echipei are propriile sale perspective și abordări, iar încercarea de a-i înțelege și de a le respecta pe toate poate fi copleșitoare. Este ușor să te pierzi în acest proces, să îți pierzi propriile valori și identitate, în încercarea de a te modela după fiecare în parte.

Citește mai departe …Ecaterina Cîmpean: A fi voluntar este o adevărată plăcere - Reflecții asupra conducerii unei...

Elena BUICĂ: ZI DE RELAXARE ÎN PICKERING ÎN PLIN CAMPIONAT DE FOOTBAL

Expirat

PICKERING FATHERS DAY 16JUN2024

A intrat în obișnuință ca românii din această frumoasă localitate canadiană să țină bine cumpăna între muncă și relaxare, între acel ACASĂ și noua CASĂ, între ceea ce trebuie păstrat de-a lungul vieții și la ce trebuie aruncat peste bord când corabia s-a încărcat prea mult. La multe putem renunța, dar nu putem înlătura ceea ce avem mai adânc săpat în inima noastră. Aici se înscrie, alături de părinți și casa în care ne-am născut și dorul de spațiul spiritual în care am venit pe lume, mai precis, la românismul din noi. În Pickering românii au ferestrele inimii deschise prin care pătrunde aerul oxigenat. Un astfel de moment a fost în duminica dedicată sărbătoririi Zilei Tatălui (Father’s Day), anul acesta, pe 16 iunie. Vorbim de tatăl pământean, component principal al familiei și participant al viitoarelor ființe omenești.

În mijlocul Pickering-ului este un parc mare cu terenuri de sport care parcă te cheamă să-ți ofere ceea ce-ți dorești. Câte 5-6 pomi viguroși crescuți dintr-o singură rădăcină, lasă printre semețele lor coroane să pătrundă razele soarelui. Felurite tufișuri formează un decor plin de viață, parcă în dialog cu iarba proaspătă. Trăiești adânc o sete de lumină, o sete de viață, de un anume fel îți și îți vine să cânți versurile lui St. O. Iosif: „Ah de ce n-am zece vieți/ Să te cânt natură!”. Toate acestea au format scena pe care erau aranjate bunătățile făcute de mâinile deprinse să ne amintească de mâncarea „ca la mama acasă”. Prezentare fără cusur sub ochiul atent al renumitei gospodine, Monica Pătrașcu. Acolo se află și grătarul adus de neîntrecutul gospodar Adi Pătrașcu. Băuturile de tot felul au fost aduse de vajnicii bărbați, pentru a nu rămâne mai prejos, tocmai de ziua dedicată lor. Imaginea s-a completat cu forfota plină de viață a celor prezenți Participa cu mic, cu mare vorbind, gesticulând, râzând, copii plimbându-se cu trotineta, cățel în lesă bucuros că e dezmierdat de atâtea persoane. Mie mi se părea că aud cuculețul nostru aflat pe o ramură ascunsă.
Terenul se continuă cu spații destinate mai multor sporturi în care s-au întrecut echipele de volei și de fotbal. Într-o privire de ansamblu se remarcă în mod evident buna organizare, zestrea cu care a fost dăruit românul nostru, cel ca bradul, șeful echipei de footbal „Dacia” gazda care a organizat această întâlnire, Ion Cotoșman.

Dintre momentele mai vesele sau ieșite din comun, amintesc doar două. Fiica mea, Andaluza, admirând darul Canadian pe care îl face locuitorilor săi, îi spune lui Ion Cotoșman că i-a adus și un fotbalist, pe soțul ei și nu contează că are ochii cu probleme severe de vedere, i-a găsit și un loc important în echipa: portar în echipa adversă. Cu același umor, Ion i-a spus că e ideal, tocmai se pregăteau de un meci cu o echipă din altă localitate care se plângea că le lipsește un om din trupă. Ne-a asigurat că are pentru el echipament special. A fost aplaudat de cei din jur. Un alt moment în care ne-am descrețit frunțile a fost o întâlnire neprevăzută cu poliția. Pe la ora 4-5, târând walkărul cu pas potrivit vârstei, am vrut cu chiu cu vai să ajung la mașina, însoțită de nepoata mea, Mara și soțul ei. Ochiul a toate văzător al lui Ion Cotoșmanu l-a făcut să dea fuga după mine de-a lungul terenului ca să mă întoarcă. Nu făcusem pozele de grup și cum să lipsească decana vârstei care se apropie de 92 de ani? Și minunata echipa de fotbal „Dacia” cum să nu o aibă în mijlocul lor? M-au urcat în mașină, apoi căruciorul și însoțitorii, mei și a traversat ternul de sport până în capătul celălalt. Știam că nu se face așa ceva, dar ne-am gândit că există înțelegere pentru o asemenea excepție. Acolo ne aștepta mașina poliției așezată de-a curmezișul mașinii noastre și o altă mașină de poliție la o oarecare distanță. Nu era voie să intri cu mașina pe teren și pentru că erau mai multe grupuri pe-acolo care se recreau. Poliția era prevăzătoare; să nu fie vreun vrăjmaș și să între cu mașina în oameni. În fața noastră s-a prezentat o polițistă atât de frumoasă, că mi-a pierit orice teamă și am ridicat mâinile în sus că mă predau. A înțeles că s-a încălcat regulamentul cu gândul frumos, cel al recuperării, pentru scurt timp, al prezenței unei senioare, care acum relatează câte ceva din această minunată zi care se așterne la multe altele din anii care s-au scurs. Polițista ne-a urat petrecere bună în continuare și a luat legătura cu cealaltă mașină de poliție să le spună că nu e nici un pericol.

După ce am făcut zeci de fotografii împreună, băieții (oameni în puterea vârstei, de fapt) au pus de un meci de fotbal amical, iar eu, obosită de atât privit mișcare din jur, am plecat acasă, dusă de același om minunat, Ion Cotoșman.

Cine crede ca fotbalul nu e destul să aducă oamenii împreună, se înșeală. Și ca să fie bucuria fotbalistă și mai mare, a doua zi, echipa României a câștigat cu 3-0 primul meci din campionatul european.
HAI ROMÂNIA!
-----------------------
Elena Buică-Buni
2o iunie 2024
Pickering, Toronto, Canada

Ecaterina Cîmpean: Puțină nebunie chiar nu strică, indiferent de vârsta pe care o avem.

Expirat

EcaterinaVârsta este adesea privită ca un prag după care trebuie să devenim mai serioși, mai rezervați, și să renunțăm la micile nebunii care ne fac viața mai frumoasă. Dar oare trebuie să fie chiar așa? Eu cred că nu. Puțină nebunie nu strică niciodată, indiferent de câți ani avem. Și dacă cineva ar întreba: „De ce să fim nebuni la vârsta noastră?” Ei bine, răspunsul este simplu. Pentru că putem! Avem experiența de partea noastră și știm că viața nu trebuie luată mereu în serios. Avem dreptul să ne bucurăm, să râdem și să fim puțin nebuni.
Nebunia aceasta mică și nevinovată ne ajută să rămânem tineri în suflet. Ne scoate din rutina zilnică și ne aduce zâmbete pe buze. De ce să ne limităm la a fi serioși și previzibili? Viața ar fi prea monotonă fără o glumă bună, fără o aventură spontană sau fără acel impuls de a face ceva neașteptat.
La urma urmei, ce-i viața fără puțină nebunie? E ca o prăjitură fără glazură, ca un tango fără pasiune.
Așa că, dragii mei, să nu ne fie teamă să ne aruncăm în mici acte de nebunie, chiar dacă anii ne-au adus mai multă înțelepciune și experiență. Să profităm de fiecare ocazie de a râde cu poftă, de a dansa fără inhibiții și de a ne bucura de lucrurile mărunte care ne fac fericiți.
În lumea modernă, social media este precum un mare târg de vechituri unde toată lumea își scoate la vânzare opiniile. Unii se ceartă pe politică de parcă ar juca o partidă de șah în direct cu președintele țării. Alții își dau cu părerea despre religie, de parcă ar avea linie directă cu divinitatea. Și să nu uităm pe cei care se luptă pe tema manelelor, fie că le iubesc, fie că le urăsc, de parcă soarta lor ar depinde de acest gen muzical.Dar viața? Viața merge înainte fără să se oprească o secundă să se uite la acele comentarii. Soarele răsare și apune, facturile trebuie plătite, și copiii continuă să crească. Toată această energie consumată în discuții aprinse nu schimbă nimic. Poate că oamenii au nevoie să se simtă auziți, sau poate că își găsesc o formă de divertisment în aceste dezbateri online. Dar ar fi mult mai simplu și amuzant dacă ar înțelege că viața are propriul său curs, indiferent de opiniile noastre. Poate că cel mai bine ar fi să ne concentrăm energia pe lucruri care aduc bucurie, cum ar fi să mâncăm o prăjitură, să ne plimbăm în parc pe role, sau să ascultăm muzica preferată - fie ea manea sau Mozart. La urma urmei, viața merge înainte, indiferent de opiniile noastre, și e mult mai plăcut să o trăim cu zâmbetul pe buze.
Așadar, data viitoare când simțiți nevoia de puțină nebunie, nu ezitați. Îmbrățișați momentul, lăsați grijile deoparte și trăiți clipa. Pentru că, la urma urmei, puțină nebunie chiar nu strică, indiferent de vârsta pe care o avem.
Ecaterina Cîmpean

PLG_GSPEECH_SPEECH_BLOCK_TITLE PLG_GSPEECH_SPEECH_POWERED_BY GSpeech