În fiecare an, la 1 Martie, românii sărbătoresc venirea primăverii printr-un gest simbolic și plin de semnificație: dăruirea mărțișorului.
Un mic obiect prins de un fir împletit alb-roșu devine mesagerul speranței, al renașterii naturii și al iubirii față de cei dragi.
Această tradiție milenară, păstrată cu sfințenie în cultura românească și în alte regiuni ale Balcanilor, reprezintă mai mult decât un simplu obicei – este o punte între trecut și prezent, între mit și realitate.
Rădăcinile mărțișorului coboară adânc în istoria poporului nostru. Se spune că dacii și romanii celebrau începutul primăverii cu talismane menite să aducă noroc și sănătate. Culoarea roșie simboliza forța vieții, iar albul – puritatea și echilibrul. Firul alb-roșu este, așadar, expresia dualității universului: lupta dintre iarnă și primăvară, dintre întuneric și lumină, dintre trecut și viitor.
Cu timpul, mărțișorul a devenit un simbol al respectului și aprecierii, oferit mai ales femeilor, dar și copiilor. În unele zone ale țării, fetele obișnuiau să ofere mărțișoare băieților, iar în alte regiuni, acesta se purta până la Florii sau până când apărea primul pom înflorit, moment în care firul era legat de o crenguță, pentru a aduce rod bogat și noroc în anul ce urma.
Deși lumea modernă a transformat multe dintre obiceiurile tradiționale, mărțișorul rămâne o prezență vie în sufletele românilor. Pe tarabele de primăvară, meșteșugarii creează adevărate opere de artă, de la modelele clasice la cele reinterpretate în cheie contemporană. Totuși, dincolo de valoarea estetică, esența mărțișorului rămâne aceeași: un mesaj de optimism, un simbol al primăverii și al bucuriei de a dărui.
Indiferent de vremuri sau de tendințe, mărțișorul va continua să fie un fir de legătură între generații, o amintire a rădăcinilor noastre culturale și o mărturie a frumuseții gesturilor simple care aduc lumină în viața celor din jur.
✨ La mulți ani de Mărțișor! ✨
Să primiți primăvara în suflet cu bucurie, speranță și armonie! Așa cum firul alb-roșu unește tradiția cu prezentul, să fim mereu legați de frumusețea gesturilor simple și sincere. Fie ca fiecare rază de soare, fiecare floare ce înmugurește și fiecare mărțișor primit să vă aducă sănătate, noroc și multe împliniri!
🌸 O primăvară minunată! 🌸

Ecaterina Cîmpean

La Muzeul Civilizției Urbane din Brașov poate fi vizionată Expoziția „Jocuri și dansuri tradiționale din Sud-Estul Transilvaniei”. Aceasta constituie una din realizările Proiectului European de Cooperare „Trad’Europe”, desfășurat în perioada 2023-2025, printr-o colaborare între Muzeul de Etnografie Brașov, Lo Rondèu de Castelnau (Franța) și Motek Entertainment (Olanda).

Proiectul a avut ca obiectiv „creșterea vizibilității patrimoniului cultural intangibil din două zone etnografice (Sud-Estul Transilvaniei și Sud-Estul Franței – Occitania) și asigurarea promovării acestuia în context european”. În cadrul lui s-au desfășurat „numeroase acțiuni culturale și activități de cooperare, realizând festivaluri, evenimente, arhive digitale, dedicate muzicii tradiționale reprezentative ambelor culturi, întâlniri între artiști francezi și români pentru documentare și crearea unui repertoriu comun.”

Expoziția de la Muzeul Civilizației Urbane bazată pe un studiu riguros al tradițiilor din partea de sud-est a Transilvaniei și-a propus să aducă la cunoștința vizitatorilor aspecte teoretice și practice cu privire la obiceiurile, dansurile și portul popular al populațiilor conlocuitoare din această zonă: români, sași, maghiari și ceangăi.

O informație bogată, foarte bine documentată și sistematizată este prezentată în texte, completată de manechini îmbrăcați în costume populare și de obiecte din recuzita jocurilor prezentate. Dansurile beneficiază de o prezentare complexă, privitoare la origine, modalități de a se transmite, variante, mod de execuție, inițierea în învățarea pașilor de dans, rolul lor avut în viața individului și a societății, descrierea costumelor purtate de dansatori.

Vom încerca în cele ce urmează să facem o prezentare a expoziției, având ca suport informația pe care aceasta a pus-o la dispoziția vizitatorilor. Comunitățile de români din Sud-Estul Transilvaniei sunt reprezentate prin dansuri și costume populare din zonele Rupea, Țara Oltului, Șcheii Brașovului, Bran, Zona Făgărașului. În ceea ce privește zona Rupea, sunt menționate mai multe dansuri: „Hațegana”, „Potângu”, „Mușamaua”, „Ciobănașul”, „Sârba”, „Alunelu”, „Perinița”, „Resteul”, „Călușarul”, „Bătuta”. Se fac referiri și la „nunta călușarilor” și sunt prezentate detaliat două dansuri: „Hodoroaga” și „Fecioreasca fetelor de la Crihalma”.

Joi, 27 februarie 2025, ora 18:00, Sala Dalles (Bulevardul Nicolae Bălcescu, nr. 18, București) va avea loc conferința intitulată „Cum vorbim. Limba română de azi între tendințe, mode și norma literară”, susținută de prof. univ. dr. Rodica Zafiu, membru corespondent al Academiei Române, președinta Secției de filologie și literatură a Academiei Române.
De peste un secol, lingviștii români (Sextil Pușcariu, Iorgu Iordan, Al. Graur, Mioara Avram și mulți alții) au încercat să observe tendințele de schimbare a limbii în vorbirea și în scrisul contemporanilor, sub presiunea unor factori sociali și culturali (transformări istorice, mode, influențe străine). Putem acum face un bilanț provizoriu, pentru a constata ce s-a păstrat și ce s-a schimbat din tendințele observate în secolul trecut. Perioada actuală pare a fi una caracterizată de schimbări accelerate, produse de influența limbii engleze, de globalizare, de inovațiile permanente din tehnologiile digitale, de extinderea în spațiul public a unei oralități spontane, a vorbirii și a scrisului mai puțin cultivat și (auto)controlat. Deși previziunile în acest domeniu sunt întotdeauna riscante, putând fi contrazise de evoluțiile viitoare, încercăm să înțelegem cât de profund ar putea afecta inovațiile și variațiile uzului structura limbii, să anticipăm în care dintre variațiile actuale se manifestă tendințe mai profunde și care sunt doar fenomene efemere. În acest proces istoric intervine decisiv instituția limbii de cultură, prin norma literară – care încetinește schimbarea și asigură o continuitate lingvistică și culturală cu scrisul predecesorilor noștri. Încercăm să înțelegem cum se stabilesc sau se negociază normele explicite ale limbii, cum interacționează ele cu moda lingvistică și cu tendințele de schimbare, care este raportul dintre norme și încălcările lor în uzul actual.
Rodica Zafiu (n. 1958) este profesoară emerită la Facultatea de Litere a Universității din București și membru corespondent al Academiei Române. A publicat volumele Poezia simbolistică românească (1996), Naraţiune şi poezie (2000; pentru care a primit Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române), Diversitate stilistică în româna actuală (2001), Limbaj şi politică (2007), 101 cuvinte argotice (2010, 2023) și a colaborat la mai multe tratate și monografii asupra limbii române în context romanic: The Grammar of Romanian (2013), The Syntax of Old Romanian (2016), The Oxford History of Romanian Morphology (2021) etc. Este autoare a peste o sută de studii și articole de specialitate apărute în periodice prestigioase – Journal of Pragmatics, Degrés, L’information grammaticale, Rivista Italiana di Onomastica (RIOn) , Revue roumaine de linguistique, Limba română, Studii şi cercetări lingvistice etc. – și în volume colective. Ţine de 35 de ani o rubrică săptămânală cu tematică lingvistică în reviste culturale: Luceafărul, între 1990 şi 1993; România literară, din 1993 până în 2012; Dilema veche/Dilema, din 2012 până în prezent. A investigat temporalitatea și narativitatea în textul poetic, strategiile discursului politic și jurnalistic, argoul, tendinţele limbii române actuale, procesul de standardizare lingvistică. Articolele din presa culturală urmăresc tendințe lexicale, gramaticale, stilistice și pragmatice ale limbii române actuale, propunând explicații etimologice sau soluții normative.
Sursa: https://uzpr.ro/

Un proiect vizual româno-american ce examinează moștenirea brâncușiană
Institutul Cultural Român de la New York marchează Ziua Națională Constantin Brâncuși, sărbătorită anual în 19 februarie, nu doar printr-un singur eveniment, ci printr-un veritabil program, denumit „Luna Brâncuși la New York”, care se desfășoară în perioada 7 – 21 februarie, la sediul din Manhattan, evidențiind actualitatea marelui artist prin intermediul artelor vizuale, teatrului și muzicii.
Astfel, vineri, 14 februarie 2025, în Galeria „Brâncuși” a ICR New York, va avea loc vernisajul expoziției internaționale de grup “Brâncuși Reimagined”, curatoriată de Michael Wolf și Luisa Tuntuc, care prezintă lucrările unor artiști români și americani influențați de moștenirea brâncușiană, printre care Ellen Chuse, J.T. Gibson, Cristian Ianculescu, Patriciu Mateescu, Anna Pietrzak, Debra Priestly, Michael Wolf, Lilia Ziamou, Constantin Antonovici (1911–2002) (fost asistent al lui Constantin Brâncuși), Colin Chase (1954–2022).
Operele celor 10 artiști români și americani prezentate în cadrul expoziției redau o imagine de ansamblu a modului în care artiștii contemporani sunt și astăzi influențați de moștenirea celui mai important sculptor al secolului XX, intenția curatorială fiind de a oferi o imagine cât mai relevantă a abordării minimaliste specifice sculptorului și a modului în care aceasta influențează generații artistice diferite.
De asemenea, expoziția subliniază abordarea internațională a proiectelor ICR New York, în domeniul artelor vizuale, dar nu numai, care urmăresc să îi pună pe artiștii români într-un dialog efectiv cu artiști americani și din întreaga lume, sub semnul unor afinități tematice și estetice comune.
Lucrările expuse, atent selectate, demonstrează o preocupare comună pentru geometria esențializată, pentru echilibrul dintre plin și gol, dar și pentru tactilitatea materialului – fie că este vorba de piatră, lemn, metal sau pânză. Influența brâncușiană se manifestă prin utilizarea formelor arhetipale – coloana, ovoidul, ansamblul modular, dar și printr-o poetică a materialului, în care suprafața devine o punte între fizic și metafizic.
Acest schimb artistic relevă nu doar universalitatea limbajului brâncușian, ci și felul în care acesta este adaptat și transformat în funcție de sensibilitățile și problematicile fiecărei generații.
„Am dorit să dăm materialitate ideii. Brâncuși nu este doar o pagină de istorie sau un semizeu intangibil; el trăiește printre noi, iar formele sale, devenite parte integrantă a lumii în care existăm, sunt atât de firești încât adesea trec neobservate. A fost o provocare sublimă să-l redescoperim pe Brâncuși prin lucrările acestor artiști”, afirmă curatorii.