(Recenzie de carte)
Autoarea, deși nu este o fiică a satului Copălău, totuși în unele momente ale vieții sale, a alergat, a visat, a copilărit, pe acele meleaguri, venind în vacanțele școlare la unchiul de pe mamă: preotul Teodor Țigănoiul, astfel încât, vrând-nevrând s-a ancorat în ițele sensibile ale egregorului local. Imitând dorința nestăvilită de a cunoaște, de a înțelege feomenele vieții sale, atât cele sociale cât și cele cultural-științifice, Gabriela López- Cobeña, așterne pe hârtie, o dorință testamentară a unchiului său, părintelui Teodor Țigănoiu, aceea de a întocmi Monografia satului.

Chiar din paginile lucrării, aflăm că preotul Teodor Țigănoiul a adunat un bogat material bibliografic de-a lungul vieții sale, însă nu a mai apucat să-l redacteze într-o monografie. Bogata experiență a părintelui, cel care a fost paroh aproape jumătate de veac (1945-1992) al bisericii „Sf. Gheorghe”, dar și materialul inedit, i-au dat speranțe autoarei Gabriela López-Cobeña că va scoate o carte, care să fie de mare folos, tinerilor și bătrânilor satului Copălău. Practic, dorința părintelui ar fi fost ca lucrarea să se numească „Monografia satului și parohiei Copălău”, însă autoarea din motive bine știute, i-a dat numele de Copălău, Județul Botoșani, file de monografie.

Fiind un om de știință, a conștientizat faptul că a-i da un astfel de nume, implica un studiu exhaustiv despre sat și parohie, iar resursele bibliografice avute la îndemână nu se înscriau la un astfel de standard cărturăresc, deoarece este nevoie de un colectiv interdisciplinar, de studii pe varii domenii, care ar fi luat mulți ani de studiu și cercetare în arhive și pe teren.

Pe ansamblu, autoare folosește multe din materialele unchiului său, care s-a documentat în diferite biblioteci și arhive, a consemnat și a conservat date și materiale de la bătrânii satului și de la alți locuitori ai săi, însă nu și-a finalizat lucrarea prin neașteptata sa pleacare în lumea de dincolo, la numai 75 de ani. Proiect său rămas nefinalizat, a constituit o premiză stringentă, ca o promisiune testamentară de suflet, pe care autoarea Gabriela López-Cobeña (nume dobândit prin căsătoria cu un cetățean spaniol) și-o va asuma în anii următori.

Profesoara Gabriela López-Cobeña numea cartea sa, un lait-motiv: cărarea pe care am continuat să merg în acest laborios demers de reconstituire a lumii Copălăului de ieri și de astăzi...Pe lângă acest bogat material găsit de la unchiul său, Gabriela López-Cobeña, face adevărate expediții de recunoaștere și cercetare în lumea satului Copălău, studiind îndeosebi elementele etnografice, portul și obiceiurile ancestrale ale strămoșilor săi, regăsite ca adevărate arhivare în mediul țărănesc autentic rural.

În lucrarea „Copălău, Județul Botoșani, file de monografie”, Gabriela López-Cobeña scoate în evidență principalele repere geografice și social-economice, punând în valoare fenomenele naturale cu privire la vulcanii noroioși din perimetrul satului, cadrul geografic zonal, administrația locală, pagini de istorie, cu includerea unor elemente de arheologie, istorie locală etc.

Pentru o argumentare clară a contribuțiilor altor autori asupra istoriei locale, este citat Anton D. Niculae, cu o Contribuție la monografia satului Copălău. Ca un bun pedagog și patriot, autoarea Gabriela López-Cobeña, consideră că un rol important în educația unui neam este credința și moralitatea, însă aceste pot fi sădite cel mai bine în sufletul noii generații, de către educatorii, din procesul instrucțiunii școlare.

Deoarece credința și moralitatea poate fi întâlnite și-n mediul religios, autoarea dedică următorul capitol bisericilor din comuna Copălău, unde scoate în evidență rolul formator și religios al unchiului său preotul Teodor Țigănoiu, dar și a celorlalte biserici și preoți, care s-au succedat la slujirea cu devotament spiritual comunitatea Copălăului.

În continuare sunt prezentate vechile obiceiuri creștine, în special aplecându-se asupra principalelor momente ale vieții: botezul, nunta, înmormântarea, dar și asupra unor ritualuri sau rugăciuni, care dau perenitate sufletului, care pun în valoare ideea existenței lumii de dincolo de moarte. Sunt surprinse și momente importante din timpul anului: Crăciunul, Colindatul, Uratul, semănatul de Anul Nou și Boboteaza, dar și povestiri despre Hram, Paște, Sânziene, etc.

Latura patriotică a lucrării este surprinsă în capitolul despre Cultul Eroilor, cult care vine din negura timpului, omagiindu-se ca un Cult al Strămoșilor, ca o legătură indisolubilă cu strămoșii, cu sacrificiul de sânge pentru păstrarea nealterată a moșiei strămoșești, cu valorile perene ale neamului românesc. În balanța vechilor obiceiuri laice autoarea enumeră: claca, balul și hora. De asemenea, sunt incluse tradițiile locale cu privire la portul popular, cusăturile, țesăturile, meșteșugurile, războiul de țesut, vârtelnița, caierul, melița, râșnița manuală, foalele etc.

Un capitol important este dedicat gospodăriei țărănești, descriindu-se casa cu acareturile sale, moșia, familia și chiar rețetele culinare locale. Deoarece medicina populară, descântecele, leacurile băbești, au funcționat și au dat roade de milenii, fiind un corolar al științei medicale ancestrale, strămoșești, sunt descrise cu acuratețe vechile leacuri pentru boli, sfaturi țărănești, prognoze populare date prin citire unor semne ale Naturii etc.

În cadrul capitolului Legende și povestiri, aflăm despre Coroi și banda lui, despre Buduhala - răsuflătoarea pământului și multe alte semne ale Naturii, considerate de localnici drept superstiții sau legende, care au un sâmbure de adevăr.

La finalul lucrării, în cadrul anexelor, întâlnim documente, scrisori, fotografii, păstrate de părintele Teodor Țigănoiu, dar și Vechiul chestionar bisericesc pentru monografii, al aceluiași preot și un In memoriam Ionel Bejenaru. Întâlnim și o consistentă bibliografie selectivă, folosită de-a lungul acestei lucrări, dar și o scurtă biografie a autoarei Gabriela López-Cobeña. Din lista afișată de autoare, a lucrărilor care au văzut lumina tiparului, remarcăm, o înclinație a acesteia, spre lectură și amintiri, înclinație vădită de suportul emoțional pe care-l emană, ca fiind o fire curioasă, blândă, perseverentă și cu mult patos istorico-spiritual.
-------------------------------
Prof. Dr. Vicu MERLAN
Huși, România
Ianuarie, 2024