În anul 1963 aveam 27 de ani și eram directorul celei mai vechi școli din municipiul Ploiești (Școala Nr. 3 cu clasele I-VIII), unde fusese elev vestitul Ștefan Gheorghiu. Cu ocazia centenarului acelei școli, am cunoscut-o pe partenera de viață a socialistului Gheorghiu, o evreică în vârstă, doamna Safir, care mi-a povestit multe amănunte din viața intimă cu el, cauzele pentru care l-a lăsat, schimbându-l cu scriitorul Panait Istrati care, de fapt, fusese prieten cu Ștefan Gheorghiu, dar și pe Istrati l-a lăsat. Mi-a oferit despre ambii ei soți unele detalii negative rugându-mă să nu le divulg nimănui. Le-am crezut și i-am promis că nu le voi da vreodată în vileag, fiindcă toți oamenii valoroși au și părți negative în viața lor. Deoarece puțini știu cine era doamna Safir, iată aici câteva date inedite aflate chiar din spusele dumneaei!

Numele întreg îi era Safir-Maltus A. Janeta Enta (15.V.1884-1973) – soţia lui Ştefan Gheorghiu, apoi a lui Panait Istrati (1916-1921), ilegalistă din Brăila, cu fişă personală în Arhivele Comintern, după război deputată de Ialomiţa, pe lista Blocului Partidelor Democrate (1946-1948), decorată în 1971 cu ordinul „Steaua R.S.R.” clasa a III-a. Mi s-a părut o intelectuală rasată, foarte inteligentă cu care am și corespondat. Dânsa a ținut să-mi specifice că, în tinerețe, fusese o femeie frumoasă, cu mult succes la bărbați.

În același an, în 1963, am organizat și o excursie în Ardeal cu elevii clasei a VIII-a, iar printre obiectivele vizitate a fost și casa muzeu de la Ciucea a marelui poet Octavian Goga. Odată ajuns acolo, omul de serviciu de la intrare mi-a spus că muzeul se află în curățenie și că nu putem intra. Atunci i-am spus că venim special pentru muzeu tocmai de la Ploiești și că nu putem renunța. M-a trimis la doamna directoare a muzeului să văd dacă ne primește. I-am bătut la ușă și i-am explicat că am venit special din Ploiești cu un autobuz plin cu elevi pentru a vizita acest muzeu. Spre plăcuta mea surpriză, directoarea muzeului era chiar fosta soție a lui Octavian Goga, vestita Veturia Goga, care nu numai că ne-a primit onorabil, dar a fost foarte amabilă și a rugat-o pe ghida muzeului să dea detalii elevilor purtându-i prin toate camerele, apoi aceștia s-au odihnit pe iarba verde din marea curte a fostului conac desfăcându-și fiecare pachetele cu hrana de acasă... Între timp, doamna Veturia, deși în vârstă, semăna încă destul de bine cu marea soprană de pe scenele operei din Budapesta și Berlin, care, cu vocea ei frumoasă, îi cucerise inima poetului Goga devenit primul ministru al României... Dumneaei m-a invitat într-o cameră frumos mobilată unde și dormea. Acolo cred că am stat mai mult de o oră de vorbă cu fosta mare artistă.

- Ești profesor de limba română, domnule Bălan?
- Da, iar fostul dumneavoastră soț, este unul din poeții mei cei mai iubiți. Unele versuri de-ale domnului Goga vi le-aș putea recita. Cred că i-am citit toată opera, iar în timpul liber mai scriu și eu versuri și proză... Am și publicat unele din ele, dar numai prin reviste. Nu am încă nicio carte publicată.
- Cred că o să ai și o asemenea carte, fiindcă voi care lucrați în învățământ dispuneți de ceva mai mult timp liber decât alții.
- Eu nu prea dispun, fiindcă sunt și directorul unei școli din Ploiești, cea mai veche din oraș și am multe sarcini specifice acestei funcții.
- Așa tânăr și director?

În minutele următoare, comandase o cafea și m-a întrebat dacă știu ceva despre activitatea ei de artistă. M-am scuzat mărturisindu-i că nu știu. Probabil de aceea mi-a oferit câteva informații despre trecutul ei artistic.
- Pentru că-mi ești simpatic și știi ceva din viața soțului meu, cred că la datele lui biografice poți adăuga și câteva știri despre mine, soția lui, pe care Tavi a iubit-o cel mai mult...

În minutele următoare, mi-a relatat fugitiv unele fragmente din viața dumneaei, din care îmi amintesc pe cele mai importante. Astfel am aflat că dumneaei mai fusese căsătorită cu un preot, pe care nu-l iubea și că poetul, ajuns prim-ministrul țării, atunci când a văzut-o s-ar fi îndrăgostit subit de dânsa, propunându-i preotului un fel de târg: să i-o cedeze lui pe doamna preoteasă în schimbul funcției de episcop pe care primul ministru i-o putea oferi, iar preotul a fost imediat de acord.

Cea mai bună prietenă a Veturiei era Maria Antonescu, soția mareșalului Ion Antonescu.
Întrucât Veturia era fluentă în limbile germană, maghiară și franceză, mareșalul a folosit-o ca interpretă în discuțiile lui berlineze cu Adolf Hitler. Dânsa mi-a mărturisit că, după ce Fuhrerul a auzit-o cântând pe scenea operei din Berlin, a avut impresia că Hitler s-ar fi îndrăgostit de ea, fiindcă i-a făcut niște favoruri, dar nu mi-a spus ce fel de favoruri... (Dacă stau astăzi și mă gândesc bine, în viața mea am discutat cu trei persoane care au vorbit cu Hitler: regele Mihai I, doamna Goga și încă un inginer român din Ploiești care, în timpul războiului, lucra la o fabrică de armament germană vizitată de Hitler care l-ar fi lăudat văzându-l cum mânuia un strung.)

Înainte de despărțire, un elev de-al meu, Bogdan Ținteanu (astăzi un arhitect ploieștean în vârstă de 65 de ani), ne-a făcut o fotografie, mie și doamnei Goga care mă ținea de braț. Cu câteva clipe înainte, dumneaei ținuse neapărat să-mi spună:
- Directorașule, numai pentru că de la început ți-am spus că-mi ești tare simpatic, am acceptat să fac cu dumneata o poză, fiindcă îți mărturisesc că de când m-a părăsit Tavi, cu nimeni altcineva nu m-am fotografiat... Am încercat să o cred.
De câteva ori m-am rugat de fostul meu elev Ținteanu să-mi arate poza respectivă și deși mi-a promis de câteva ori că mi-o va da să o copiez, nici astăzi nu am văzut-o. Știu că Bogdan este pe facebook și dacă, din întîmplare, citește acest mesaj, poate o caută și mi-o postează, fiindcă cererea mea încă este valabilă.

Sosise timpul despărțirii, însă doamna Goga a coborât cu mine în curte ca să-mi arate că acolo se mai aflau casa marelui poet maghiar Addy Andre, prietenul lui Goga, precum și monumentul cavou unde era îngropat soțul ei Octavian. Monumentul este o frumoasă operă de artă.
- Domnule Bălan, mi-a explicat ghida mea, pictura-mozaic de pe frontalul monumentului, este realizată de mâna mea și am muncit la ea ani de zile.
Când ne-am despărțit, Veturia Goga m-a îmbrățișat și mi-a spus cu glas prietenesc:
- Poate ți-am spus prea multe despre mine și de aceea te rog să nu mai divulgi nimănui ceea ce ai auzit. Fă-le uitate!...

Așa cum i-am promis soției lui Ștefan Gheorghiu și a lui Panait Istrati că nu voi relata nimănui secretele pe care mi le-a împărtășit, la fel am asigurat-o și pe doamna Veturia Goga că nu voi colporta cele auzite, iar dacă vi le-am relatat aici mai sus, trebuie neapărat să vin cu o explicație...
Imediat după ce comuniștii au venit la putere în România, doamna Goga a fost cercetată și amenințată chiar și cu moartea, dar a fost în mod ciudat iertată și lăsată în pace. Mai recent au apărut o mulțime de pagini scrise despre dânsa în care se specifică ceva incredibil și anume faptul că dânsa ar fi fost spioană internațională, oferindu-le informații secrete atât sovieticilor, guvernului român comunist, cât și hitleriștilor; că l-ar fi trădat și pe Antonescu și chiar pe soțul ei, Octavian Goga. Ba chiar că ea l-ar fi și otrăvit. Personal, nu pot crede așa ceva. Așadar, cele ce mi-a mărturisit dumneaei văd că sunt fapte deja comentate de alții înaintea mea și că nu i-am divulgat niciun secret.

Într-adevăr, realizez încă o dată că trăim într-o lume plină de contradicții și mistere complexe, despre care nici nu știu ce să mai cred...
-----------------------------
Cristian Petru BĂLAN
Glen Ellyn City, SUA
1august 2023