De când mă știu, am simțit că viața mea a fost o călătorie plină de culori și contrast, cu înălțimi și adâncimi care m-au definit. M-am născut pe data de 20 Mai 1962, într-un mic orășel în inima județului Hunedoara, Petrila. Nu am venit pe lume în mijlocul bogăției materiale, dar am fost înconjurată mereu de o bogăție a sufletului și a inimii care mi-a adus o fericire profundă. Am învățat să apreciez fiecare clipă, fiecare răsărit de soare și fiecare zi, ca pe un dar neprețuit dăruit de Dumnezeu.
Viața mea a fost un amestec complex de momente dulci și amare, de bucurii și greutăți. Nu întotdeauna cerul a fost senin și nici pământul nu s-a deschis sub picioarele mele doar pentru a-mi oferi un covor de flori. Am traversat și zone întunecate, în care umbrele durerii și ale trădării păreau să mă înconjoare.
Am simțit durerea pe care o aduce dezamăgirea, am gustat amărăciunea înțelegerii că oamenii pot fi nepotriviți și că iluziile se pot risipi într-o clipă. Cu toate acestea, am găsit în mine o putere tăcută, un fel de răbdare interioară care m-a însoțit prin toate aceste încercări.
Mi-am repetat mereu în minte că "timpul le va rezolva pe toate". Aceste cuvinte au fost un far în noaptea tulbure a neliniștilor mele. Am învățat să aștept, să respir și să cred că fiecare greutate are un rost și că fiecare rană se va vindeca în cele din urmă. Răbdarea mi-a fost tovarăș de nădejde în clipele de îndoială și m-a ajutat să păstrez credința că, într-un fel sau altul, totul va fi bine.
Astfel, am trecut prin viață cu sufletul înarmat cu răbdare, conștientă că uneori lucrurile nu merg conform planului și că viața este un drum neumblat de fiecare dintre noi. Am învățat să accept că destinul are propriile sale meandre și că uneori trebuie să ne lăsăm purtați de curentul vieții, cu încrederea că, în cele din urmă, totul se va așeza în locul potrivit.
Astfel, răbdarea mea nu a fost doar o virtute, ci și o sursă de putere și încredere în mijlocul furtunii. Am învățat că uneori, așteptarea este un act de curaj, iar înțelegerea că lucrurile pot fi în afara controlului nostru, este o formă de eliberare.

Timiditatea și tulburarea de vorbire au fost, pentru mulți ani, ca o barieră insurmontabilă pentru mine. De fiecare dată când mă aflam în fața necesității de a vorbi în public, simțeam un nod în gât și o frică paralizantă. Teama că oamenii vor râde de mine, că vor observa acel mic defect al meu, mă împiedica să mă exprim liber și să arăt cine sunt cu adevărat.
Această barieră a început să se destrame în momentul în care am decis să fac ceva în privința ei. Primele mele înregistrări au fost pline de nesiguranță și ezitări, dar au reprezentat și o revelație. Am realizat că pot să lupt împotriva defectului meu de vorbire, că am puterea să mă schimb și să mă îmbunătățesc. Astfel, am început să mă înregistrez zilnic, petrecând ore în șir perfecționându-mi dicția și încrederea în sine. Procesul a fost anevoios, dar cu fiecare zi care trecea, simțeam că mă apropii de obiectivul meu.
De multe ori, teama este obstacolul nostru cel mai mare în viață. Frica de a fi judecați, de a eșua sau de a nu fi suficient de buni, ne poate paraliza și ne poate împiedica să ne atingem potențialul. Cu toate acestea, am învățat că atunci când reușim să înfruntăm și să depășim aceste temeri, nu vom avea decât de câștigat.
Experiența mea personală este o mărturie a faptului că, prin perseverență și dedicare, putem transforma punctele noastre slabe în puncte forte. Am reușit să-mi depășesc timiditatea și defectul de vorbire, nu doar prin efort constant, ci și prin credința că pot să fac o schimbare. În final, această călătorie m-a făcut mai puternică și mai încrezătoare, demonstrându-mi că frica este doar o barieră temporară, care poate fi învinsă cu determinare și curaj.
Prin urmare, încurajez pe oricine se confruntă cu temeri similare să nu renunțe. Oricât de dificil ar părea la început, cu fiecare mic pas înainte, frica își pierde puterea, iar noi devenim stăpânii propriului nostru destin. Înfruntarea temerilor noastre este un act de curaj care ne deschide calea către o viață mai împlinită și plină de realizări.
Pe data de 1 Mai 2009, am hotărât să-mi schimb cursul vieții. Am ales să înfrunt timiditatea, să devin o femeie mai puternică și mai curajoasă. Împreună cu Robert, din Germania, am fondat postul de radio ProDiaspora. Din acel moment, cerul părea mai senin, iar stelele străluceau mai puternic în viața mea.
Am avut privilegiul să public două cărți și să contribui la două antologii aniversare ale radioului. Am întâlnit mulți oameni minunați, iar fiecare întâlnire a adus un nou înțeles vieții mele. Recunosc cu umilință că am fost binecuvântată cu sprijinul multor oameni deosebiți, cărora le sunt profund recunoscătoare. Cu toate acestea, în același timp, am conștientizat că drumul spre realizare poate atrage și invidie sau resentimente, chiar și fără voia mea.
Nu urăsc pe nimeni și nici nu aș vrea să o fac vreodată. Consider că fiecare om pe care Dumnezeu mi l-a trimis în cale a avut rolul și scopul său. Într-o lume plină de conflicte și neînțelegeri, alegerea de a nu urî pe nimeni este o decizie profundă și eliberatoare. Este o alegere care reflectă înțelepciunea de a înțelege că fiecare persoană întâlnită în viața noastră are un rol semnificativ.
Fiecare întâlnire, fie că este plăcută sau dureroasă, ne modelează și ne ajută să creștem. Oamenii care ne-au provocat suferință ne-au învățat lecții despre reziliență, iertare și compasiune. Cei care ne-au adus bucurie ne-au reamintit de frumusețea prieteniei, a iubirii și a solidarității. În acest fel, fiecare experiență devine o parte din călătoria noastră, contribuind la formarea caracterului nostru și la înțelegerea profundă a vieții.
Înainte de toate, îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru fiecare clipă trăită și pentru fiecare provocare pe care am reușit să o înfrunt. Familiei mele îi sunt recunoscătoare pentru susținerea necondiționată în toate ideile mele, chiar și cele mai trăsnite. Și nu în ultimul rând, le mulțumesc tuturor celor care au avut încredere în mine și în viziunea mea.
Cândva, într-o zi îndepărtată, când voi privi înapoi la parcursul meu, cred că voi putea spune cu inima împăcată că am fost o femeie binecuvântată și că am trăit o viață fericită, plină de semnificație și împlinire.
Astăzi, de ziua mea, mă simt profund recunoscătoare și emoționată de gesturile de susținere și încredere pe care le-am primit de la cei dragi. Îmi doresc să împărtășesc această recunoștință și să exprim cât de mult înseamnă pentru mine fiecare persoană care a fost alături de mine în această călătorie numită viață.
Vreau să mulțumesc celor care au avut încredere în mine și m-au susținut necondiționat. Cu fiecare încurajare și cu fiecare sfat, au contribuit la creșterea mea personală și la evoluția mea ca femeie. Fie că a fost vorba de prieteni, familie sau colegi, apreciez profund sprijinul lor și promit să răsplătesc încrederea acordată prin efort și dedicare în tot ceea ce fac.
Îmi cer iertare celor cărora le-am greșit. Știu că nu am fost niciodată perfectă și nici nu am pretins vreodată acest lucru. Am făcut greșeli și am avut momente în care poate am dezamăgit pe cineva. Cu toate acestea, îmi asum responsabilitatea pentru acțiunile mele și promit să învăț din greșeli și să evoluez constant într-o versiune mai bună a mea.
Cuvintele nu pot exprima destul de bine recunoștința mea față de toți cei care mi-au trimis mesaje, m-au sunat sau m-au felicitat personal în această zi specială. Fiecare urare și fiecare gest de afecțiune mi-au umplut inima de bucurie și mi-au făcut această zi de naștere de neuitat. Să știți că fiecare gând și fiecare dorință binevoitoare sunt apreciate și păstrate în inima mea cu mare preț.
În final, vreau să subliniez că, mai presus de toate, suntem ființe umane și este firesc să facem greșeli sau să avem momente de slăbiciune. Ceea ce contează cu adevărat este modul în care ne ridicăm din nou și cum ne raportăm la aceste experiențe. Recunoștința și iertarea sunt elemente esențiale în călătoria noastră și astăzi, de ziua mea, îmi propun să le cultiv în inima mea mai mult ca niciodată.
Închei cu un sincer "mulțumesc" adresat tuturor celor care fac parte din viața mea și care mă inspiră să fiu cea mai bună versiune a mea în fiecare zi. Să trăim și să ne iubim unii pe alții cu toată inima și să ne bucurăm de fiecare clipă pe care o avem împreună.

Ecaterina Cîmpean