Sunt 58 de ani care-au trecut…
Cei mai bătrâni s-au dus şi totuși…
peste anii care-ncet s-au scurs,
copilăria, satul meu Vrănești, rămân pe totdeauna,
Sunt binecuvântările primite-n sânul Țării Românești,
ca soarele şi luna!

*
Mă tot gândesc, din când ȋn când: „Ce este viața?”
pare subțire uneori, dar e mai tare decât ața!
Fragilă? Nu!
Eu am ajuns cărunt… ce vor să zică 58 de ani spartani?
Păi… nu- i puțin, dar nu- i nici mult!

*
Și dacă am ajuns aici…
Un ultim gând pentru românii-mprăștiați în Diaspora,
pentru aceia care au ales, au vrut s-adune şi-au cules…
dar s-au trezit c-au risipit averea sufletească şi-au văduvit istorii
scrise de demult în casa părintească…
Ce- aș zice eu… pe toți ca mine,
ACELA care-i Drept şi-i sus cu mila-I miluiască!

*
Nu vreau să fac paradă că-s creștin sau patriot.
Probabil că veți agrea sau că veți critica,
Probabil că veți spune: „Ar fi un geniu dar… e idiot”.
Răspunsul meu e simplu:
„N-am ce să fac… făr-adevăr, atâta cât îl știu, nu pot!”

*
Ce- a fost în adâncimea de demult? Sunt Vrăneștenii!
Este legenda, e bătrânul meu cătun, este cascada vremii…
Eu știu că sunt departe-acum,
dar ce mai știu e că sunt binecuvântat!
Oare-am ceva din tot ce am care să nu mi se fi dat?
Cât despre tine, viața ce ți-a dat?
De unde vii? Oare-ai găsit ce-ai căutat?

*
Bătrânul, vechiul, scumpul meu Vrănești…
Este-o poveste-adevărată cu un băiat frumos;
el a pețit o mândră fată şi a iubit-o-așa de mult
şi-atât de mult s-a pregătit… dar nu a fost să fie…
Până la urmă visul lor nu s-a-mplinit…
c-așa e viața uneori, o tragedie.

*
Acum… eu știu că fiecare dintre noi
avem în suflet un „Vrănești”,
visări brodate-n amintiri,
o inimă care pulsează tainice sclipiri….
Cu toate-acestea, noi spunem că românii sunt…
şi ne grăbim să comentăm situații aspru, cu un greu cuvânt.
Dar eu, bazat pe zilele trăite-n Vest, cu patos vin și-ntreb:
„Alții-au trecut ori au căzut la test?”

*
Un „Radu Negru”, un „Vrănești” așa cum a simțit românul,
cu siguranță-n lumea asta… nu găsești!
Dar nu uitați că Radu Negru-a fost un voievod creștin!
Acum, noi unde suntem?
este bucurie sau dimpotrivă, implacabil,
e suspin?

***

Ȋn loc de încheiere!

Mulțumind
pentru răbdare
vă urez un „vis”
plăcut…
gânduri ca la ȋnceput!

Cufărul de zestre-i
plin!
adunate-s toate…
cerul
e de-acum
senin!

Inima credinței,
gândul biruinței,
zâmbetele
vrăneștene…
sufletul e plin!

Hora, codrul, schitul,
cântul,
vechi obârșii
glăsuiesc,
nu tăgăduiesc…

Peste tot și-n toate,
suflete al meu,
clipele vestesc:
Mare-i Dumnezeu!

-------------------
Publicate:
Legenda
Copilăria
Dudilă
Vinul, țuica
Duminica
La horă
Filmul
Diasporei

Dumitru IONESCU-VRĂNEȘTEANU
București, 10 iunie 2023