După cum spuneam în prefața volumului „La cafenea”, apărut la editura Betta în 2023, în momentul în care deschidem o carte semnată Cristache Gheorghiu trebuie să fim pregătiți pentru o surpriză neplăcută și una plăcută. Surpriza neplăcută este aceea că am putea constata că nivelul nostru de cultură universală este ceva mai scăzut decât al domnului Gheorghiu. Surpriza plăcută ar putea fi aceea că recunoaștem multe din subiectele propuse de autor și astfel putem avea o inedită conver- sație virtuală cu dumnealui. Domnul Gheorghiu folosește mult metoda hermeneutică, prin care pune întrebări și caută răspunsuri, constituind un dialog alert și purtându-ne cu domnia sa prin literatură, istorie, mitologie dar și prin psihologia generalului sau cea a particularului. Cartea este scrisă în stilul pe care autorul l-a dezvoltat de a lungul timpului și care face ca el să fie recunoscut în texte pe care nu le semnează dar pe care noi le putem imediat atribui domniei sale (și nu este doar o speculație, mi s-a întâmplat efectiv!)

Volumul atinge unele probleme critice, ceea ce nu ne miră, pentru că în toate scrierile domniei sale ne confruntăm cu acest curaj de a spune lucrurilor pe nume, ceea ce poate să nemulțumească anumite persoane – pentru că de multe ori adevărul frust poate deranja. Chiar și în privința religiei domnul Gheorghiu are păreri personale inedite, care pot da naștere unor dispute fără sfârșit pentru că, am spus-o de multe ori, nu există, după părerea mea, lucruri absolut adevărate sau absolut false, poate numai Timpul este absolut, în curgerea sa înainte, dar s-ar putea să avem surpriza ca dumnealui să ne demonstreze că nici măcar această curgere nu este liniară, ceea ce de fapt s-a mai comentat și dezvoltat în unele scrieri science fiction, în care putem călători în sens invers pe axa Timpului.

Evident că nici această carte nu putea să omită nobila obsesie a Domnului Cristache Gheorghiu pentru lumea și cultura greacă, lucru cu care ne am obișnuit și pe care până la urmă ne face plăcere să-l constatăm din nou și să ne plimbăm împreună prin vastul teritoriu al civilizației grecești.

„Tinerețea nu e o virtute” spune dumnealui în ultimul capitol intitulat „Scurtisime”, da, dar poate deveni o calitate atunci când știi cum să o folosești Am fi tentați să completăm cu o frază referitoare la virtutea care poate să fie sau să devină senectutea, însă, ar trebui să spunem că, după forța scrierilor, dumnealui încă nu a ajuns la senectute, pentru că este un om tânăr, inepuizabil. În plus, nu cred că domnul Gheorghiu scrie în acest stil doar pentru a ne șoca, este modul său de a se exprima și mai cred că dumnealui nu își poate cataloga scrierile de proză într-o categorie precis delimitată, cu un nume foarte clar, pentru că nu sunt simple romane sau nu sunt numai eseuri, sunt cărți care ne îmbogățesc viața, cultura, ne satisfac dorința de a cunoaște, ne țin în priză intelectuală, lucru pentru care eu personal îi mulțumesc.

Nu știu nici dacă energia emisă de scrierile domnului Cristache Gheorghiu este pozitivă sau nu. Pentru că și aici, lucrurile devin complexe, ca de altfel așa cum sunt toate cele care se referă la creațiile sale. Uneori mi se pare că este un pic sceptic în legătură cu mersul societății înainte pe linie temporală dar nu știu dacă tot înainte pe linia morală, psihică; în general se pare că nici dumnealui nu crede că omenirea marchează o evoluție benefică. Iar această direcție nu poate fi catalogată simplu, ca fiind strict pozitivă sau negativă, este doar o realitate pe care autorul nu se sfiește să o precizeze, așa cum remarcam mai sus, spunând lucrurilor pe nume. Dumnealui privește în jur și constată anumite situații, după care se așterne pe cugetat și ne transmite esențe.

Eu nu pot decât să vă doresc să aveți puterea de a citi scrierile dumnealui și să vă doresc să le și înțelegeți, să le pătrundeți sensurile, mesajele. Căci orice scriere ar trebui să ne transmită ceva, să nu fie doar o simplă înșiruire de fraze.

Domnul Cristache Gheorghiu și-a îndeplinit misiunea, ne-a dăruit un bagaj de gânduri, analize ale vieții uneori aparent facile, dar plină de ascunse semnificații. Iar cititorul este cel care preia din acest punct povestea și pe care fiecare o transformă în felul propriu. Enjoy!
--------------------
Eugenia DUȚĂ
Curtea de Argeș
Martie 2024