George ROCA: Distinsă doamnă, mă bucur mult că aţi acceptat acest interviu. Sunteţi o personalitate artistică românească foarte cunoscută pe mai multe scene ale muzicii din România și din străinătate. Mă refer la operă, operetă, muzică ușoară, populară și religioasă. Să trecem în revistă etapele care v-au adus pe culmile admiraţiei publicului românesc şi nu numai. Câteva amintiri frumoase din copilărie, vă rog...

Rodica ANGHELESCU: Aprecierile Domniei Voastre mă încântă și promit să mă străduiesc să cuprind în răspunsurile mele întreaga gamă a întrebărilor. Copilăria, floare miresmată de dor, trăire și dulce amintire… mi-am petrecut-o lângă mama, tata și surioara mea, mai mare cu nouă ani, având alături pe bunica Elena, care m-a adorat și-mi cânta, cu o voce de heruvim, melodii din zona Gorjului. Tata, Marin Anghelescu, era din comuna Dărăști de Ilfov, iar mama Eleni, gorjeancă. Ce-mi amintesc din primii ani ai copilăriei, începând de la vârsta de trei anișori, că îmi plăcea să ascult la radio muzică ușoară și populară, iar pe bunica și pe mama le rugam să-mi spună povești, să-mi doinească cântece de leagăn și, ce era mai interesant, în momentul ce le ascultam începeam să fredonez câte un refren ce-mi suna în ureche atît de armonios… încât pe la cinci ani mi-am exprimat dorința: „Eu mă fac artistă, o să vedeți voi!”.

Mergeam la grădiniță - locuiam în cartierul Militari din București, în apropiere de magazinul „Cora” - iar când veneam acasă, după ce mâncam, coboram în fața blocului și improvizam „scena de spectacol”… coordonam „ca mare regizor” colegele și colegii (unii locuiau în blocul nostru) și hotăram cine intră în spectacol, ce recită sau ce cântecel a pregătit. Aceaastă activitate „artistică” pe care o luasem în serios, m-a ridicat în ochii vecinilor, care veneau să ne asculte: ne aplaudau, ne încurajau și chiar mă rugau să o primesc și pe nepoțica lor, sau pe băiatul de la etajul 8, elev în clasa a II-a, în trupa de teatru. Vezi Doamne, îmi crescuse prestigiul de „vedetă din cartierul Lujerului”!

Anii treceau ca dulci adieri de vânt primăvăratic, începusem școala, iar pe atunci aveam un pickup cu plăci de celuloid, pe care le „frecam” zi de zi... Făcusem pasiune pentru Dalida, ale cărei melodii de muzică ușoară le ascultam ori de câte ori găseam timp, până când m-am pomenit la un moment dat că învățasem pe dinafară peste douăzeci și șase de cântece… Unde mai pui... că-mi îngroșam vocea când cântam ca să fiu „mezzosoprană” iar pe „scena de vis” dansam de mama focului și le spuneam la toți vecinii că plec la Paris. Asta până într-o zi, când mama Leni a venit cu două plăci mari, pe care era poza Mariei Tănase. Bunica mi-a spus despre ea că este gorjeancă și a cântat la cele mai selecte restaurante din București. Ce credeți, surpriză: vocea nuanțată, modulată, cu inflexiuni care-mi vibrau așa de melodios... m-a cucerit și nu era zi lăsată de la Dumnezeu să nu o ascult și să-i cânt cântecele dumnezeiești, să rămân pâna astăzi o îndrăgostită de Marea Doamnă a cântecului românesc. Apoi a urmat Maria Lătărețu pe care am îndrăgit-o la fel. Fără să știu ce-mi pregătea destinul... ca prin căsătoria cu compozitorul Marin Voican-Ghioroiu, să înregistrez cu Orchestra de Folclor Radio melodiile „Maria Tănase - Spune, iubește cât ești pe lume”; „Marie, te-am îndrăgit”; și „Marie, floare de dor... din Bălceștii Gorjilor”...

George ROCA: Sunt convins că aţi avut înclinaţii muzicale încă din tinereţe. Să începem cu primii pași care v-au îndreptat spre universul muzicii. Ați urmat cursurile Liceului „Dinu Lipatti” din București. Ce impact a avut pentru viitoarea dumneavoastră carieră muzicală?

Rodica ANGHELESCU: Sigur că la vârsta aceea fragedă, nu conșientizam că mă despărțeam de buna mea prietenă „Copilăria” pe care mi-o doresc să se înapoieze cu acel surâs nevinovat, să alerge spre mine cu brațele deschise, să mă cucerească iar... cu elanul și dorința de-a face „teatru” în „Sala Iubirii” - așa numeam scena improvizată dintre pomi din fața blocului. Terminând clasa a VIII-a, calea „dreaptă” a viitorului artist, la început, a fost Liceul „Dinu Lipatti”. Aici am avut marea șansă să-mi fie profesor de canto la folclor, celebrul cântăreț Gavril Prunoiu, artist de geniu care a înnobilat muzica populară cu melodii nemuritoare.

Ridicând cortina timpului, fiindcă lăsasem în sertarul inimii scena „teatrului meu”... orele de studiu la canto și cântat la pian... îmi luau toată ziua, căci nici acum nu-mi dau seama cum au apărut concursurile... la Radio, și festivaluri de muzică populară la care, fiind trimisă din partea liceului, a început să curgă diplomele una după alta. Cum încă eram în perioada visării de-a deveni o cântăreață de primă mărime, de multe ori mai neglijam materiile de bază din programa școlară, dar mi-am dat seama la timp că fără o pregătire seriosă în domeniul cunoștințelor generale, voi avea probleme la bacalaureat, dar și în dialogurile pe care le purtam cu reporterii care-mi luau interviuri, așa că „m-am pus cu burta pe carte” cum bine spune proverbul românesc, iar rezultatul pregătirii mele s-a văzut imediat.

Doamne, totul era fantastic: lumea în care trăiam, cu muzică și voie bună, mă stimula și nu mă opream din cântat decât foarte târziu, în noapte, când drăguța mea bunică îmi spunea: „Fetița mea, este de ajuns pentru ziua de astăzi, te rog să-ți bei laptele și să mergi la culcare, mâine... mi-ai spus că ai teză!”.

George ROCA: Ce v-a atras către Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu”? Cum au fost anii studenţiei? Ce profesori v-au influenţat cariera muzicală?

Rodica ANGHELESCU: Aș dori să amintesc că în perioada cât am fost elevă a Liceului „Dinu Lipatti” s-a conturat profilul meu de cântăreață, ca reprezentantă a Gorjului mirific! Cântam la Radio și TVR1, obținusem cele mai importante premii la fstivalurile de muzică populară. Chiar din clasa a IX-a am început să cochetez cu muzica clasică, iar doamna profesor Cristina Măgureanu, șefa catedrei de muzică clasică, mă aprecia foarte mult, și l-a rugat insistent pe domnul prof. Gavril Prunoiu să-mi dea voie ca să trec la clasa dumneaei. Dar pe atunci mă îmbătam cu succesul de la „populară”, și am renunțat să schimb clasa! Totuși studiam cu mare drag ariile din operele celebre precum: „Traviata”, „Rigoletto”, „Flautul fermecat”, „Turandot”, „Carmen”... și mă entuziasmam când cântam canțonetele italiene „O solle mio”, „Funiculì, Funiculà”, „Canțoneta napolitană” de Piotr Ilici Ciaikovski, arii din operete și lieduri. Cu mare plăcere interpetam „Ave Maria” de Frantz Schubert, Frantisek Smetanna și Charles Gounod. Pentru mine, viața ca studentă la prestigiosul conservator „Ciprian Porumbescu”, a însemnat că pășeam pe o nouă treaptă în pregătirea muzicală, iar ascensiunea mea s-a datorat întâlnirii la cursuri cu eminenți profesori ce mi-au definitivat profesia de artist.
Orice tânăr care a primit cel mai frumos dar de la bunul Dumnezeu, să cânte(!), este animat de dorința de-a performa prin muncă și învățătură și își dorește cu ardoare să cânte pe cele mai mari scene din lume, să fie acompaniat de orchestre cu dirijori celebri, imbold pe care-l simțeam ori de câte ori mă prezentam în fața publicului. La orele de curs acumulam cu nesaț din tainele muzicii pe care ni le prezentau dragii noștri profesori, adevărați părinți spirituali... de care-mi amintesc cu emoție, fiindcă destinul mi-a creeat șansa de-a avea ca profesori minunați, adevărate somități ale artei: Petre Crăciun – la muzică bizantină, Feodor Oancea – teorie și solfegiu, Rodica Nicolaescu care a avut o contribuție covârșitoare în formarea mea ca muzician.

Mulți cred că a fi student la conservatorul de muzică, este numai plăcere: muzică, dans și voie bună..., dar spre știința multora care văd „anii studenției” ca pe o peliculă ce se proiectează pe un ecran cinematografic cu superbe trăiri, întâlniri, baluri și plimbări prin Cișmigiu sub clar de lună, cei cinci ani petrecuți în armonia unei familii noi, au depozitat în ei mii de ore de studiu, renunțări la prietenii și distracții... Fiindcă, așa cum spunea genialul George Enescu: „Nu este suficient să ai talent, mai trebuie să transpiri nouăzeci la sută ca să poți deveni artist desăvârșit”, ceea ce am făcut în această perioadă, obicei pe care-l păstrez și acum, căci „studiul zilnic este cheia succesului”!

George ROCA: După absolvirea conservatorului, care a fost instituția artistică prin care v-ați dovedit măiestria vocală?

Rodica ANGHELESCU: După absolvirea conservatorului, am urmat doi ani de master, și m-am specializat în muzica psaltică. În acea perioadă mi-a fost foarte greu să aleg unde să merg, fiindcă eram solicitată ca să rămân asistentă la conservator, dar aveam propuneri și din partea Societății de Radio și a Televiziunii... să lucrez la Emisiunea „Antena Satelor” și la „Tezaur Folcloric” lângă Marioara Murărescu. Totuși „mirajul scenei” a învins și am ales să mă angajez la Ansamblul Artistic „Ciocârlia”. Pe atunci, acum doăzeci și doi de ani, „Ciocârlia” era portdrapelul cultural al României, în țară și peste hotare! Încă se bucura de faima unor artiști celebri care au dus numele de român peste toate meridianele globului și l-au transformat în renume. Îmi este foarte greu să-i numesc pe toți acești titani care se bucurau de dragostea nețărmurită a publicului ascultător, dar voi da exemplu un buchet ales de artiști precum: Gheorghe Zamfir, Maria Ciobanu, Dumitru Zamfira, dirijorii Constantin Arvinte, Ion Ivanovici, Ion Dolănescu, Benone Sinulescu, Ileana Sărăroiu, Angela Moldovan, Drăgan Muntean și mulți, mulți ații...

George ROCA: Care a fost impactul cu locul de muncă, cu scena, cu colegii?

Rodica ANGHELESCU: Palatul vieții mele a fost „Casa de Cultură a MAI” care mi-a devenit a doua casă în care-mi desfășuram activitatea. Împreună cu dragii mei colegi, care m-au primit în mijlocul lor cu inimă deschisă și cu care am colindat țara în lung și-n lat - cântând din repetoriul Mariei Tănase, Maria Lătărețu și melodii din repertoriul meu, cu preponderență din compozițiile lui Anton Pan - de multe ori, ne-am deplasat și în străinătate, în Republica Moldova, Grecia, Bulgaria...

Îmi face o deosebită plăcere să-i nominalizez pe colegii mei, artiști dotați cu talent și mult har, continuatori ai generației de aur... „Ciocârlia e nemuritoare”- dirijorii: Marian Alexandru, Cornel Turcitu; soliștii: Cristina Gheorghiu, Maria Stroia, Eugenia Nedișan, Steliana Sima, Ionuț Sidău, Aneta Stan, Nicolae Datcu, Lupu Rednic, Bogdan Ioniță; instrumentiștii: Marin Ulei, Dumitru Gheorghe, Gheorghe Pandelescu, Pancirel Constandache, Suchiu Pechis, Adrian Belu; la pian: Angelica Todea; prezentatoarele Doina Ghițescu și Doina Mirea, iar mai târziu a venit și cantorul Mirel Bria cu „Taraful Domnesc”, actualmente directorul Ansamblului Artistic „Ciocârlia”.

George ROCA: Sunteți angajată la Ansamblul Folcloric „Ciocârlia”. Ce gen muzical abordați? Cu ce premii e specialitate ați fost răsplătită?

Rodica ANGHELESCU: Sunt reprezentanta a mai multor stiluri muzicale. Am fost angajată la secția de foclor, dar deseori cânt muzică clasică, ușoară, romanțe și pop-opera. Cum afirmam mai sus, activitatea artistică și talentul meu au fost apreciate și recunoscute de specialiști ai genului precum: etnomuzicolog Gruia Stia, Emilia Comișel, Luminița Popa, Constantin Arvinte, Viorel Cosma, Elise Stan, Eugenia Florea, ș.a., dovadă fiind premiile primite.
Premiul I - „Pe marginea Dunării" - Festival concurs, Giurgiu
Premiul special - „Festivalul Măria Tănase” - Craiova
Premiul II - „ Festivalul Maria Lătăreţu” - Târgu-Jiu
Marele Premiu „Narcisa de aur”, Târgovişte, Festival concurs
Premiul I - „Toamna buzoiană” - Buzău
PREMIUL II - „Festivalul Măria Tănase” - Craiova
Premiul I - „Festivalul Mariana Drăghicescu”, Timişoara
Marele Premiu - „Ghiocelul" – Târgovişte, Festival concurs
Marele Premiu - „Topul topurilor” - interpreţi de muzică populară
Marele Premiu - „Festivalul Primăverii”, Coreea de Nord
Premiul III - „Crizantema de aur” - Chişinău, 2010
Premiul III - „Crizantema de aur” - Târgovişte, 2010
Premiul I - „Crizantema de aur” – Târgoviște, 2011
Premiul special „Crizantema de aur”, acordat de Societate Radiodifuziunii Române, 2011

George ROCA: Ați devenit colaboratoare a Teatrului Naţional de Operă şi Balet „Oleg Danovski” din Constanţa, a Operei Naţionale Române din Timişoara, a Operei comice pentru copii din Bucureşti. În ce spectacole ați fost prezentă și care a fost motivația apropierii de scena muzicii culte?

Rodica ANGHELESCU: La Timișoara am avut patru spectcole cu „Flautul Fermecat” de Wolfgang Amadeus Mozart, dirijor Constantin Petrovici, iar la Constanța am cântat în două spectacole „Opera în concert” și am interpretat „Aria Rosinei” din opera „Bărbierul din Sevilla” de Gioachino Rossini, „Mio babbino caro” din opera „Gianni Schicchi” de Giacomo Puccini; Aria Gildei „Caro nome” din opera „Rigoletto” de Giuseppe Verdi. La Teatrul de Operă pentru Copii am jucat în șase spectacole cu opera „Flautul Fermecat” de Amadeus Mozart, iar cu „Mam’zelle Nitouche”, compozitor Florimond Ronger (Hervé), patru spectacole. De asemenea am cântat pe scena Operei Naționale din București cu ocazia sărbătoririi Clubului Dinamo, „70 de ani de la înfințare”, am participat la Festivalul Internaționl „George Enescu” (patru ediții) cu Fundația „Remember Enescu”.

George ROCA: Depășind granițele perimetrului național ați concertat în nenumărate țări. Care au fost scenele care v-au oferit găzduire și ce impresii aveți despre acestea?

Rodica ANGHELESCU: Într-un interviu este aproape imposibil să pot cuprinde numărul concertelor pe care le-am avut de-a lungul anilor în străinătate, dar voi exemplifica pe cele mai importante! Am cântat în Egipt, la Opera din Cairo; în Irlanda, la Dublin; cu Fundația „Brambach” în Germania - în 7 zile câte două concerte pe zi; Spania – Barcelona; Republica Moldova – Cișinău; Coreea de Nord – Phenian; Finlanda – Helsinki; Croația – Zagreb; Irlanda – Dublin; Japonia – Tokio; Rusia - Sankt Petersburg; Elveția – Geneva; Austria – Viena; Muntenegru – Podgorița; Bulgaria – Sofia; Grecia – Atena, și în Italia, Franța... În ultimii ani, sunt partenera de scenă a genialului Gheorghe Zamfir și pot să amintesc de concertul extaordinar pe care l-am avut de pe stadionul „Arcul de Triumf”, la care am cântat alături de Jose Carreras și Lara Fabian, iar pe 13 septembrie a.c. voi fi cânta la ROMEXPO cu inegalabilul interpret al naiului inițiatic, dirijor, scriitor, pictor și compozitor Gheorghe Zamfir în „Unforgettable Festival” (Momente de neuitat) împreună cu Romina Power și Al Bano. Mai jos atașez câteva fraze din posterul de promovare al spectacolului.

„RODICA ANGHELESCU
Romexpo
13 Septembrie 2024

Momente de neuitat cu soprana Rodica Anghelscu la «Unforgettable Festival». Talentul său desăvârşit, apreciat de critici şi iubitorii de muzică va aduce o explozie de emoţie şi măiestrie pe scena noastră. Un repertoriu impresionat şi colaborări extinse, Rodica interpretează cu pasiune melodii captivând audienţa cu timbrul ei «armonios cristalin» descris de maestrul Gheorghe Zamfir. Aplaudată pentru numeroasele premii internaţionale, inclusiv locul I la Festivalul de interpretare din Timişoara şi Marele Premiu la «Festivalul Primăverii – 25 Aprilie» în Coreea de Nord, Rodica Angheelscu este o artistă care continuă să inspire şi să emoţioneze publicul cu fiecare interpretare. Va cânta împreună cu celebrul Gheorghe Zamfir, Romina şi Al Bano”.

George ROCA: Interpretați prelucrări clasice, lieduri, canțonete și muzică bisericească... Câteva exemple, vă rog.

Rodica ANGHELESCU: Ori de câte ori am prilejul, în spectacolele mele, cânt ,,Rugăciune” de Eugen Cuteanu - versurile aparțin lui Mihai Eminescu; „Ave Maria” de Gheorghe Zamfir; „Panis Angelicus” de Ceszar Franck; „Floricică de pe apă” de Tiberiu Brediceanu; „Doina Stăncuței” din opera „La seceriș” de Tiberiu Brediceanu; „Uite mamă, Ionel” și „Bădișorul meu” de Constantin Arvinte; Aria ,,Motanul încălțat” de Cornel Trăilescu, „O Sole Mio”... Mai trebuie să adaug și câteva romanțe: „În palatul vieții mele” de Constantin Arvinte, versurile Marin Voican-Ghioroiu; „În gara stelelor aprinse” și „Uite, salcâmul a-nflorit” – versuri și muzică Marin Voican-Ghioroiu; „Pocnind din bici” de Vespasian Vasilescu, versurile: George Coșbuc; „Deschide, deschide fereastra” – autor necunoscut și câteva lieduri de George Enescu.

George ROCA: Ați înregistrat mai multe compact-discuri cu diferite personalități muzicale românești, printre care și maestrul Gheorghe Zamfir. Acesta a declarat despre dumneavoastră că: „Mai rar mi-a fost dat să ascult, în ultimul timp, un buchet de melodii populare autentice cântate de-o voce armonioasă, cristalină precum apa izvorului de munte, freamăt de codru înverzit, zbor de zefir primăvăratic… ce ne aduce bucuria în suflet, ne întinereşte, cheamă dorul şi dragostea să ne facă fericiţi, fiindcă trilul de măiastră al artistei Rodica Anghelescu întruneşte cu prisosinţă aceste calităţi de interpretă desăvârşită...”. Care a fost impactul colaborării dumneavoastră cu acest mare artist?

Rodica ANGHELESCU: Împactul cu marele artist Gheorghe Zamfir mi-a adus imense satisfacții, mi-a deschis calea spre afirmare! Concertând împreună pe marile scene din țară: „Ateneul Român”, „Opera Română”, „Sala Palatului”... este un prilej minunat pentru mine să-i mulțumesc din inimă și să-i urez: „Ani mulți și fericiți, iubite maestru!”.

George ROCA: Am să citez câteva impresii enunțate despre dumneavoastră de maeștri ai muzicii din România. Felicitări pentru acest minunate aprecieri!

„Rodica Anghelescu este la ora actuală o personalitate de certă valoare a artei interpretative. Absolventă a Conservatorului «Ciprian Porumbescu» din Bucureşti, s-a afirmat ca soprană de coloratură în diferite spectacole, concerte sau recitaluri, interpretând arii din opere celebre de W. A. Mozart, Leo Delibes, Giuseppe Verdi, Giacomo Puccini, George Gershwin, etc., precum şi lieduri, canţonete, romanţe şi prelucrări clasice sau folclorice din creaţiile compozitorilor T. Brediceanu, C. Trăilescu, Constantin Arvinte, Marin Voican-Ghioroiu... Pentru Rodica Anghelescu „Concertul de colinde” de la Sala Palatului cu Orchesta Naţională de Folclor „Valenţe Umane” din luna decembrie 2007, va fi o zi memorabilă, căci s-a bucurat de un real succes datorită strălucitei interpretări a piesei „Noel” de Adolfe Adam, iar pentru mine a fost o adevărată încântare, fiind impresionat de o trăire sinceră, dăruire sufletească pentru Dumnezeu, gingăşie, supleţe şi naturaleţe. O vocea minunată, catifelată şi timbrul personal care nu se poate uita. (Constantin Arvinte, muzicolog, folclorist compozitor, dirijor și orchestrator)

„Soprana Rodica Gabriela Anghelescu este absolventă a Liceului de Muzică «Dinu Lipatti» din București și a Conservatorului «Ciprian Porumbescu», Facultatea de „Muzicologie, Pedagogie, Compoziție, Muzică Bizantină și Dirijat”. Licențiată în dirijat, cu un Master-Class la Secția «Educație Muzicală Contemporană» – absolvind ca șefă de promoție. Are peste cincizeci de premii naționale și internaționale și a concertat pe numeroase scene din țară și din lume: Sala Radio; Sala Palatului; Ateneul Român; Opera Națională Română; Teatrul de Operetă „Ion Dacian”; Teatrul Oleg Danovski din Constanța; Opera din Timișoara; Filarmonica din Dublin; «Lisinski Hall» din Zagreb; Helsinki – Finlanda; Teatrul Regal din Regensburg, Munchen Germania; Staatsoper Wien; Sala «Omnia» din Atena; Opera Lyon din Franța, Opera din Cairo, Opera din Sank Petesborg, Opera din Chișinău, Moldova, ș.a. De asemenea a susținut concerte alături de muzicieni de talie mondială: Gheorghe Zamfir, Enrico Macias, Andreea Griminelli, Eugen Sârbu, Daniel Jinga, Constantin Arvinte, Constantin Petrovici, Florin Totan, Forin Diaconescu, Pompei Hărășteanu, Dan Iordăchescu. În prezent este prim-solistă la Ansamblul Artistic „Ciocârlia” al MAI și a Operei Comice din București. Colaborează cu teatre și filarmonici din întreaga lume”. (Etnomuzicolog Prof. Dr. Elise Stan, realizator de emisiuni la Televiziunea Română).

„Stelele dacă s-ar stinge şi cerul n-ar avea lumină, în momentul când se va auzi voce Rodicăi Anghelescu, tril duios de privighetoare, suspin de vioară îndrăgostită, picurând mărgăritare de aprins dor precum aria „Paminei” din Opera «Flautul Fermecat» de W.A. Mozart, sufletele noastre se vor umple de lumină şi fericire, fiindcă bunul Dumnezeu a înzestrat-o cu un dar inestimabil, o voce «clopoțel de argint» care ne farmecă şi ne cucereşte…” (Marin Voican-Ghioroiu, scriitor, compozitor, DHC al Academiei Dacoromâne).

Rodica ANGHELESCU: Pentru un artist, ce poate fi mai minunat decât atunci când maeștrii cu care a studiat, și a susținut spectacole împreună, îi aduc sincere aprecieri care îi umplu sufletul de bucurie…

George ROCA: Sunteți căsătorită cu talentatul compozitor, poet și scriitor, Marin Voican-Ghioroiu. În ce constă colaborarea dumneavoastră pe plan muzical? Câte piese ați realizat împreună? Proiecte de viitor?

Rodica ANGHELESCU: Pe parcursul interviului am amintit de compact-discurile realizate împreună, iar anul acesta vom înregistra un dublu album cu 26 de cântece numit „Lângă ieslea Domnului”, bineînțeles tot cu Orchestra de Folclor Radio, dirijor maestrul Adrian Grigoraș. În cuvântul pe care l-a înregistrat la editarea albumului „În poiană la Olteț”... mi-a dat mare încredere în posibilitățile mele vocale, să continui studiul folclorului și să ofer dragilor mei români melodii cu dragoste și dor în viitoarele creații muzicale...

George ROCA: O confesiune, vă rog! Dacă am încerca să dăm timpul înapoi, ce aţi schimba din evoluţia vieţii dumneavoastră!? Ce regretaţi că aţi făcut sau că nu aţi făcut?

Rodica ANGHELESCU: Nu aș schimba absolut nimic, pentru că toate în viață vin cu un scop și cred că toate se întâmplă atunci când trebuie, în funcție de înțelegerea și evoluția noastră...

George ROCA: Vă mulţumesc pentru aceste minunate răspunsuri. Vă doresc multă sănătate în continuare şi să ne urăm de bine!

Rodica ANGHELESCU: Și eu vă mulțumesc. Vă rog să transmiteți cititorilor Domniei Voastre cele mai sincere urări se sănătate! Să ne vedem cu bine în România.
----------------------
A consemnat,
George ROCA
Sydney – București
5 august 2024