Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” sărbătorește 130 de ani de la inaugurarea Fundațiunii Universitare „Carol I”, moment definitoriu în istoria învățământului și culturii din România. Înființată prin viziunea și generozitatea Regelui Carol I, această instituție a devenit un pilon esențial pentru formarea elitei intelectuale românești și un simbol al modernizării statului.
În anul 1891, preocupat de viitorul tinerilor și de necesitatea unui spațiu dedicat studiului, Regele Carol I a hotărât înființarea unui așezământ academic de referință. La 3 mai 1891, acesta a adresat o scrisoare oficială prim-ministrului Ioan Emanoil Florescu, anunțând decizia de a crea un loc de întrunire pentru studenți, dotat cu o bibliotecă deschisă permanent. Fondurile pentru construcție au fost asigurate integral de suveran, iar proiectul arhitectural a fost încredințat francezului Paul Gottereau, cunoscut pentru realizări remarcabile, precum Palatul Regal și Palatul CEC. După patru ani de lucrări, Fundațiunea Universitară „Carol I” a fost inaugurată solemn la 14 martie 1895, oferind studenților și profesorilor un spațiu modern, comparabil cu marile biblioteci europene ale vremii.
De-a lungul celor 130 de ani de existență, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” a traversat numeroase transformări, adaptându-se nevoilor academice și evoluției tehnologice. După doar cinci ani de funcționare, spațiul alocat bibliotecii s-a dovedit neîncăpător. În acest context, Regele Carol I a decis extinderea fundațiunii prin achiziționarea casei lui Grigore Păucescu, unde între anii 1911 și 1914 a fost construită o nouă aripă, inclusiv Aula cu aproximativ 500 de locuri, timp în care instituția și-a consolidat statutul de centru academic de referință. După reforma educației din 1948, biblioteca a fost integrată în sistemul universitar sub denumirea de Biblioteca Centrală a Universității din București, devenind coordonator al rețelei de biblioteci de facultate.