𝐍𝐨𝐮𝐚̆ 𝐞𝐥𝐞𝐯𝐢 𝐛𝐮𝐫𝐬𝐢𝐞𝐫𝐢 𝐚𝐢 𝐀𝐜𝐚𝐝𝐞𝐦𝐢𝐞𝐢 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐞 vor participa la cea de-a IV-a ediție a Școlii de vară organizată în perioada 28 iulie – 1 august 2025 la Centrul de Dezvoltare Durabilă Țara Hațegului-Retezat, din localitatea General Berthelot, județul Hunedoara.

Devenită tradiție, 𝐒̦𝐜𝐨𝐚𝐥𝐚 𝐝𝐞 𝐯𝐚𝐫𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐇𝐚𝐭̦𝐞𝐠 își deschide și anul acesta porțile pentru elevii studioși, cu posibilități financiare reduse, care s-au calificat pentru obținerea bursei de merit din partea Academiei Române.

Deschiderea oficială va avea loc marți, 29 iulie 2025, și este onorată și în acest an de prezența acad. 𝐈𝐨𝐚𝐧-𝐀𝐮𝐫𝐞𝐥 𝐏𝐨𝐩, președintele Academiei Române, și a acad. 𝐈𝐨𝐚𝐧 𝐃𝐮𝐦𝐢𝐭𝐫𝐚𝐜𝐡𝐞, secretar general al Academiei Române, care vor susține prelegerile Viața statală la români în Evul Mediu și în perioadele moderne, respectiv Inteligența artificială și provocările societății viitorului. Prelegerile vor fi urmate de discuții cu elevii bursieri, alături de membrii comisiei de acordare a burselor.

Școala de vară este coordonată de prof.univ.dr. 𝐈𝐨𝐚𝐧 𝐁𝐨𝐥𝐨𝐯𝐚𝐧, istoric, membru corespondent al Academiei Române, care a alcătuit un bogat program educativ și recreativ și care va însoți elevii pe parcursul celor cinci zile ale taberei.
În cadrul acestui program elevii vor avea ocazia să viziteze Complexul de la Sarmizegetusa Regia, Cetatea Devei, Castelul Huniazilor din Hunedoara, Muzeul Aurului de la Brad, Ansamblul monumental de la Țebea, Observatorul Astronomic Berthelot al Academiei Române și alte obiective istorice din Țara Hațegului.
La finalul taberei, cei nouă bursieri vor primi în dar cărți donate cu generozitate de Fundația Transilvania Leaders din Cluj-Napoca, Consiliul Județean Hunedoara, Editura Școala Ardeleană; Institutul de Istorie „George Barițiu” și Centrul de Studii Transilvane din cadrul Academiei Române – Filiala Cluj-Napoca.

Elevii bursieri au fost selectați în urma analizei a peste 100 de dosare depuse în cadrul programului de burse „Academia Română în dialog cu tinerii“ și a sesiunii de interviuri desfășurată în luna iunie 2025.

Reporter acreditat: Mădălina Corina Diaconu.

Într-o vreme în care cultura are tot mai mult nevoie de susținere și vizibilitate, revista „Eminesciana. Revista eternului frumos” dovedește că frumosul, tradiția și spiritul românesc pot înflori chiar și în cele mai tehnologizate vremuri, dacă există suflet, dăruire și vocație. Apărută în 2017, sub îngrijirea unui colectiv redacțional devotat, publicația rămâne singura revistă glossy de cultură din România, full-color, și apare sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR).
Vineri, 18 iulie 2025, de la ora 17:30, în cadrul Muzeului Național al Literaturii Române, redacția Eminesciana își invită cititorii, colaboratorii și iubitorii de cultură la o reuniune cultural-literară specială, prilejuită de decernarea Premiilor „Luceafărul Poeziei”, ediția a II-a.
Evenimentul, organizat cu sprijinul Filialei Presa Culturală a UZPR și în parteneriat media cu Radio ProDiaspora, va aduce în prim-plan personalități ale culturii contemporane care, prin activitatea lor, onorează spiritul lui Eminescu și contribuie activ la păstrarea și promovarea valorilor naționale.
Diploma și Trofeul Eminescu, o creație originală din sticlă sablată, realizată la un atelier vienez, vor fi oferite unor nume marcante: poeta Evelyne Croitoru, istoricul Ionel Novac, profesoarele Vasilisia Lazăr și Olguța Creangă Caia (strănepoata scriitorului Ion Creangă), pictorița și scriitoarea Ecaterina Mihai, precum și artistul plastic Mihai Cătrună, inițiatorul grafic și vizual al revistei.
Evenimentul va fi moderat de jurnalistul și criticul literar Marian Nencescu, președintele Filialei Presa Culturală din UZPR, care va însoți participanții într-o seară dedicată emoției, cuvântului rostit cu rost și spiritului eminescian.
Pe lângă festivitatea de premiere, întâlnirea va constitui un prilej de dialog între jurnaliști, scriitori, artiști și membri ai UZPR, într-un cadru ce favorizează conturarea unor noi proiecte și direcții de colaborare profesională.
Radio ProDiaspora, partener media al manifestării, va reflecta acest moment deosebit pentru ascultătorii din întreaga lume, demonstrând din nou că diaspora românească este profund conectată la inima culturii din țară și o susține necondiționat.
Așadar, în mijloc de iulie, în grădina spirituală a literaturii române, se pregătește o seară de neuitat – o pledoarie pentru frumos, pentru poezie, pentru tot ce este mai nobil în spiritul românesc.
Ecaterina Cîmpean
Radio ProDiaspora

O sărbătoare a sufletului românesc fără granițe
Trei zile de iunie, scăldate în raze de soare și emoții vibrante, au transformat comuna Tulgheș, din județul Harghita, în centrul gravitațional al culturii, tradiției și prieteniei românești. În perioada 27-29 iunie 2025, am participat, cu sufletul plin de bucurie, la Festivalul „Armonii Fără Frontiere”, un eveniment organizat de Radio ProDiaspora, în parteneriat cu Primăria și Consiliul Local Tulgheș – un proiect născut din inimă și dedicat sufletelor românești de pretutindeni.
Un festival cu ecou dincolo de hotare
Tulgheșul a vibrat la unison cu muzica și poveștile celor veniți din toate colțurile lumii – din România, diaspora, Canada, Germania, Austria, SUA și din multe alte țări. Sub genericul „Armonii Fără Frontiere”, festivalul nu a fost doar o simplă manifestare artistică, ci o dovadă vie că spiritul românesc nu cunoaște granițe.
Pe scena festivalului au urcat artiști de marcă, care au adus emoție și autenticitate: Culiță Sterp, Lavinia Pârva, Alma D., Sorina Gabor, Alexandru Brădățan, Rareș Grigoraș, Gelu Ianculescu, Alfredo-Marius Moldovan, Magicianul Christianis, Justina Rugină, Boros Öcsi, Ecaterina Curcă, și minunatul Ansamblu „Plaiuri Tulgheșene” – un regal artistic divers și valoros.
M-am bucurat enorm să fiu alături de colegii mei din echipa Radio ProDiaspora, prezenți pe scenă nu doar ca oameni de radio, ci ca purtători de lumină românească: Cornel Bucșa Biholar, Florin Țuțuianu, Mihaela Lomora, Marian Filip, Anemona Lazăr. Spectacolul a fost prezentat cu eleganță și căldură de Magicianul Christianis, alături de Adrian Ardelean (Canada) și Teona Răcheriu – voci dragi și emblematice ale postului nostru.
Festivalul „Armonii Fără Frontiere” nu a fost construit doar din momentele artistice și spectacolele de pe scenă. El a prins viață cu adevărat prin prezența fiecărui om care a fost acolo – prin zâmbete, priviri calde, discuții la ceas de seară și emoții împărtășite în tăcere sau în aplauze.

România este prezentă pe Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO cu Ritualul Călușului (inclus la 25 noiembrie 2005[8]), Doina (2 octombrie 2009), Ceramica de Horezu (3-7 decembrie 2012), Scoarțele Oltenești (1 decembrie 2016), Cămașa cu altiță (1 decembrie 2022).

În legătură cu „Cămașa cu altiță” aflăm următoarele de la două cercetătoare în etnografie și folclor, doamnele Dr. Doina Ișfănoni – etnolog la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” din București și Dr. Georgeta Roșu, director al Direcţiei Muzeografie, București:
Ce este cămașa cu altiță?
• piesă de bază a costumului popular femeiesc de sărbătoare;
• Cămașa femeiască de tip carpatic: încrețită în jurul gâtului pe bentiță și cu repartiția ornamentelor potrivit tradiției: pe piept, pe altiță, de-a lungul mânecii, iar lățimile de pânză sunt încrețite în jurul gâtului;
• Altița: „partea mânecii de pe umerii cămășilor femeiești (...), când e brodată cu cusături” (Dicționarul Academiei, 1907), „broderie lată, făcută cu arnici sau cu mătase pe umerii iilor” (Dicționarul explicativ al limbii române, 1958); lat. altitia provine din lat. altus-a-um, adj. = „înalt”
• Modul de confecționare și structura: cămașa cu altiță se confecționează din mai multe bucăți dreptunghiulare de pânză: una pentru piept, una pentru spate și două pentru mâneci. La cămășile vechi, altița era croită separat, fiind o bucată de pânză de cca 20 cm lungime, măsurată în funcție de lungimea mâinii femeii. Mâneca propriu-zisă se prinde de altiță prin intermediul încrețului – un registru de cusătură care are rolul de a aduce la aceeași dimensiune mâneca, cu altița, încrețind la propriu pânza mânecii. Cămașa astfel confecționată se numește „cămașă cu altiță separată și încreț funcțional”. În prezent, mâneca cămășii cu altiță este lucrată de la guler până la manșetă din aceeași bucată de pânză, altița păstrându-și locul ei, pe umăr. La final toate părțile constitutive ale cămășii se încrețesc în jurul gâtului pe un fir de ață („brezărău”), prin cusături decorative pe muchia crețurilor („creț” sau „sârb”) sau prin fixare sub o bentiță îngustă numită „guler”.
• Compoziția decorativă: Dispunerea motivelor urmărește întotdeauna o geometrie liniară, unitar ordonată în registre orizontale și verticale. Pornind de la umăr în jos, se desfășoară o structură tripartită formată din altiță, încreț și râuri; pe piept și pe spate sunt lucrate alte două sau patru registre verticale (sau „râuri”) pentru a sublinia liniile de croi ale piesei și a flanca gura cămășii. În cadrul fiecărui segment, motivele se repetă ritmic, în registre orizontale și verticale, impunând vizual silueta femeii. Ornamentele principale sunt motivele geometrice, care sunt cele mai vechi sau/și cele florale, mai noi.

Care este rolul cămășii cu altiță?
În trecut, transmitea informații despre: priceperea și talentul femeii care lucrează, starea materială și poziția socială a purtătoarei, statutul civil și vârsta, statutul ceremonial (cămașă de mireasă, cămașă de soacră, cămașă de doliu, cămașă de deochi ș.a.);
Astăzi, are mai ales valoare estetică, identitară, culturală.

Prestigiul social şi cultural de care s-au bucurat în comunităţile tradiţionale cămășile cu altiță le asigură şi astăzi un statut special, beneficiind de o atenţie deosebită în toate mediile: familie, şcoală, învăţământ vocaţional şi universitar. În ultimele decenii, în România au fost iniţiate acţiuni de revigorare a competențelor de confecționare a cămășii cu altiță. La sate, pe lângă formele tradiţionale de confecţionare, au apărut asociaţii familiale şi ONG-uri interesate de transmiterea artei cămășii cu altiță În mediul urban s-au constituit reuniuni lucrative de tipul șezătorilor de altă dată în cadrul cărora femei de toate vârsele și profesiile, iubitoare ale costumului popular, învață să confecționeze cămașa cu altiță. Indiferent de mediul în care sunt lucrate, rural sau urban, cămășile cu altiță menţin activă memoria socială contribuind la promovarea patrimoniului cultural imaterial.