„Un trandafir pentru buzunarul tău” (A rose for your pocket) este un capitol al cărții „Învățături despre iubire” (Teachings on love, Parallax Press, Berkeley, California, 1997) scrisă de călugărul budist Thich Naht Hanh (1926-2022), în care povestește cum și unde a aflat despre „Ziua mamei” ca sărbătoare națională. Prin reflecțiile sale, cât și prin sfaturile date celor care încă au mamele în viață a plantat semințele iubirii filiale în mințile celor care au avut norocul să citească lucrarea amintită.

Thich Nhat Hanh, numit și the „Father of Mindfulness” (Tatăl/Părintele vieţii conştiente) se afla într-o vizită în Japonia, în districtul Ginza din Tokio împreună cu călugărul Thien An și s-au întâlnit cu câțiva studenți japonezi în fața unei librării. Una dintre studente, i-a pus discret o întrebare călugărului Thien An, apoi a scos din geantǎ o garoafă albă pe care a prins-o cu un bold pe roba călugărului Thich Nhat Hanh. Acesta a fost surprins și puțin jenat, dar nu a întrebat nimic, deși habar nu avea ce însemna acest gest. A încercat să se comporte natural, gândindu-se că era vorba de o tradiţie localǎ. Thich Nhat Hanh a vorbit fluent în limbile sanscrită, pali, franceză, engleză, chineză, dar nu vorbea japoneza. După ce studenții au plecat, cei doi călugări au intrat în librărie și Thien An i-a spus că în acea zi, în Japonia, sărbătoreau „Ziua Mamei”*. Thich Nhat Hanh care crescuse în mediul rural, în centrul Vietnamului, nu auzise niciodată despre existența acestei sărbători.

Călugărul Thien An a continuat cu explicațiile spunându-i că în Japonia, dacă mama ta este încă în viață, prinzi o floare roșie la buzunarul sau reverul hainei, fiind mândru și bucuros că încă ai o mamă. Dacă mama ta nu mai este în viață, porți o floare albă. Aflând aceste amănunte, călugărul Thich Nhat Hanh și-a spus în gând: „M-am uitat la floarea albă de pe roba mea și dintr-o dată m-am simțit atât de nefericit. Eram la fel de orfan ca oricare alt orfan nefericit și noi, orfanii, nu mai puteam purta cu mândrie flori roșii la butoniere. Cei care poartǎ flori albe suferă, iar gândurile lor se întorc la mamele lor. Nu pot uita cǎ mama nu mai este acolo. Cei care poartǎ flori roșii sunt atât de fericiți, știind că mamele lor sunt încă în viață. Pot încerca să-i facă pe plac înainte ca ea să plece și să fie prea târziu. Mi se pare un obicei frumos. Propun să-l adoptăm în Vietnam și în Occident.”

Desigur această experiență l-a mișcat profund pe Zen Master Thich Nhat Hanh pentru că i-a acordat un capitol aparte în „Învățăturile despre iubire”, în care și-a continuat reflecțiile: „Mama este o sursă nemărginită de iubire, o comoară inepuizabilă. Dar, din păcate, uneori uităm. O mamǎ este cel mai frumos cadou care ni s-a oferit. Cei care încă mai aveți mama aproape, vă rog să nu așteptați moartea ei pentru a spune: Doamne, am trăit alături de mama mea în toți acești ani fără să mă uit atent la ea. Doar scurte priviri, câteva cuvinte schimbate - cerând niște bani de buzunar sau un lucru ori altul. Te ghemuiești lângă ea ca să te încălzești, ești ursuz, te superi pe ea. Îi complici viața, făcând-o să se îngrijoreze, să-și submineze sănătatea, făcând-o să adoarmă târziu și să se trezească devreme. Multe mame mor tinere din cauza copiilor lor. De-a lungul vieții așteptǎm de la ea să gătească, să spele și să facă ordine după noi, în timp ce noi ne gândim doar la studiile și carierele noastre. Mamele noastre nu mai au timp să se uite adânc la noi, iar noi suntem prea ocupați să le privim îndeaproape. Abia atunci când ea nu mai este acolo, ne dăm seama că nu am fost niciodată conștienți că avem o mamă”. Desigur că mulți dintre noi, în calitate de fii și fiice ori de mame, putem fi în rezonanță cu aceste gânduri.

Iată ce sugerează Thich Nhat Hanh celor care încă poartă de Ziua Mamei o floare roșie la rever: „În acestă seară, când te întorci de la școală sau de la serviciu sau, dacă nu locuiești cu mama ta, data viitoare când o vizitezi, poate vrei să intri în camera ei și, cu un zâmbet calm și tăcut, să te așezi lângă ea. Fără să spui nimic, atrage-i atenția. Apoi, uită-te la ea îndelung, privește-o profund. Fă asta pentru a o vedea cu adevărat, pentru a-ți da seama că este acolo, în viață, lângă tine. Ia-o de mână și pune-i o întrebare pentru a-i capta atenția: Mamă, știi ceva? Ea va fi surprinsă și probabil că va zâmbi când te va întreba: Ce anume, dragă? Continuă să te uiți în ochii ei și, zâmbind senin, spune-i: Știi că te iubesc? Pune-i această întrebare fără a aștepta un răspuns. Chiar dacă ai treizeci sau patruzeci de ani ori mai mult, întreab-o ca fiind copilul mamei tale. Mama ta şi tu veți fi fericiți, conștienți că trăiți în iubire veșnică. Apoi, mâine, când te va părăsi, nu vei avea nici un regret.”

Referindu-mă la mine, care port de mai bine de un sfert de veac o floare albă la reverul sufletului, mărturisesc că port și floarea regretului. Când trăiam în România, primeam de 8 martie, flori, mici daruri de la fiicele mele și încă păstrez fotografiile lor făcute la școală, în învățământul primar. Acum, când ele încă poartǎ o floare roșie, primesc semnele lor de iubire nu doar de 8 martie, ori în prima și a doua duminică din mai, ci de câteva ori pe săptămână și mă consider cea mai fericită mamă din lume. Sigur, ele nu vor purta nici măcar o petală de regret când eu nu voi mai fi.
----------------------------
*„Ziua mamei” este sărbătorită în multe țări din lume, dar datele și tradițiile diferă în funcție de cultură. Majoritatea țărilor din întreaga lume sărbătoresc „Ziua Mamei”, inclusiv cea mai mare parte a Europei, Asia, Australia, Noua Zeelandă, India și Japonia în a doua zi de duminică a lunii mai. Multe țări arabe precum Egipt, Irak, Arabia Saudită și multe altele sărbătoresc „Ziua Mamei” pe 21 martie (echinocțiul de primăvară). Unele țări, precum Marea Britanie, Irlanda și altele sărbătoresc în a patra duminică din Postul Paștelui și o numesc Duminica Mamei. Multe țări euroasiatice din sudul și estul continentelor, inclusiv Rusia, sărbătoresc „Ziua Mamei” împreună cu Ziua Internațională a Femeii pe 8 martie.

În anul 1914 președintele Statelor Unite, Woodrow Wilson (care a primit premiul Nobel pentru Pace în 1919) a promulgat legea de „Ziua Mamei”, afirmând că Ziua va fi sărbătorită în a doua duminică a lunii mai și va fi o sărbătoare națională. În România, această zi a fost oficializată în 2009, când Parlamentul României a adoptat legea prin care a stabilit prima duminică din luna mai „Ziua mamei”, înlocuind astfel, celebrarea generică a „Zilei Femeii” din 8 martie.

La mulţi ani tuturor mamelor din orice loc al lumii!
-------------------------
Valentina TECLICI
Napier, Noua Zeelandǎ
11 Mai 2025