„Mulțumiri aducem Domnului că ne-a ajutat să facem un pelerinaj minunat în Dulcea Moldovă.”

Am plecat din Buzău și Râmnicu Sărat cu un autocar de la firma BRL TRAVEL pe 02.11.2024 într-o sâmbătă frumoasă încărcată de lumina ca mierea a acestei toamne atât de frumoase ce ne oferea tablouri în variate culori de la roșu aprins la galben fosforescent, arămiu, verde crud, proiectate pe un cer de azur care vibra sub soarele blând. Cu mari emoții am ajuns la Mânăstirea Văratec, loc binecuvântat de bunul Dumnezeu, dăruit cu frumusețe și liniște. Pădurile de brazi înconjurau Sfânta Mânăstire, prin care răzbâteau auriul metecenilor și roșu stejarilor. Mânăstirea Văratec a fost înființată 1785 de schimonahia Olimpiada (fostă Bălașa Herescu) care și-a donat averea mânăstirii și de duhovnicul Iosif.

Am pătruns în biserica mare „Adormirea Maicii Domnului” în fața căreia se afla statuia sculptată de Ion Jalea a Saftei Brâcovanu, care a fost călugăriță aici, împreună cu mama ei. Ne-am închinat la icoane, rămânând mai mult la cele intitulate „Maica Domnului Împărăteasa” și „Maica Domnului făcătoare de minuni - Prodomița”. Am vizitat și muzeul mănăstirii, cu obiecte bisericești, cărți vechi, veșminte de preoți, epitafuri cusute cu fir de aur și argint. Complexul monahal mai are și bisericile „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” și alta „Schimbarea la față” biserică lângă care se găsește Mormântul Veronicăi Micle. L-am găsit frumos împodobit cu flori, cu scrisul de pe cruce refăcut și mi-au dat lacrimile citind: „Și pulbere, țărână de tine se alege/ Căci asta e-a lumii nestrămutată lege/ Nimicul te aduce, nimicul te reia/ Nimic din tine însuți nu va mai rămânea.” (Veronica Micle).

Am tradus în franceză poezia de dragoste a lui Mihai Eminescu și am donat cartea Centrului Spiritual Mihai Eminescu de la Văratec, alături de o carte de rugăciuni scrisă de mine și am promis măicuței ce se ocupă de centru că voi trimite și volumul Veronica Micle „Poezii/Poésies” tradus de mine în franceză.

Dar încântarea mea la vederea acestui loc ales de scriitori pentru relaxare s-a spulberat, când am văzut un copilaș cu păr roșu și pistrui îmbrăcat cu un halat de baie care a îngenunchiat în fața mea și mi-a spus că îi este foame. I-am dat pachetul oferit de conducerea firmei de transport, dar nu a fost deajuns. Sunt atâția copii care nu au ce mânca în România și nu facem nimic pentru ei, uităm că și ei sunt ai noștri.

Am trecut pe lângă pădurea de argint, cu alți copaci decât cei descriși de Eminescu în „Călin(file din poveste)”. Am plecat de acolo cu pace în suflet, desprinzându-ne cu greu de acest loc de poveste și am ajuns la Mânăstirea Agapia ce se află pe malul pârâului Agapia. Biserica a fost ctitorită de hatmanul Gavriil, fratele lui Vasile Lupu între 1642 și 1647, devenind un complex monahal foarte important în Moldova.

La Mânăstirea Agapia situată aproape de Văratec am admirat pictura lui Nicolae Grigorescu în biserică și în muzeu. Pictura impresionază prin gingășia chipurilor, luminozitatea culorilor, prin impactul asupra celor ce vin să se închine în acest lăcaș. La muzeu am văzut multe icoane, covoare, cărți religioase, obiecte de cult, veșminte de preoți, dar și alte tablouri semnate de Grigorescu, ca portretul Saftei Sadoveanu, un peisaj ce te prindea de suflet, parcă era tridimensional, cu luminozitatea unei zile de vară.
Am trecut pe lângă „codrii de aramă” și am ajuns la Mânăstirea Neamț, încojurată de culmi domoale acoperite de brazi. Ctitoria lui Petru Mușat(1373-1391) a fost distrusă la cutremurul din 1471 și refăcută de Ștefan cel Mare și Sfânt (1485-1491). Ea are hramul „Înălțarea Domnului”.. Am pătruns pe sub turnul clopotniței realizat în timpul lui Alexandru cel Bun (Sec.XV) și am văzut în curte mormântul „Sfântului Neconoscut” descoperit la 24 mai 1986, când s-a ridicat pământul și s-au descoperit moștele unui călugăr evlavios, moaște ce se află în pronaosul bisericii.

Totdeauna când ajung la această mânătire am un sentiment cumplit, că știu că aici a suferit așa de mult Eminescu. Pictura bisericii este în culori sobre, realizată în timpul domniei lui Ștefan cel Mare (altar, naos și camera mormintelor) și cea din pronaos și pridvor în timpul lui Petru Rareș (sec.XVI).Incinta este realizată din ziduri foarte groase, amintind de zilele de răstriște ale năvălirilor turcilor și tătarilor.

Am trecut pe sub icoana Maicii Domnului, făcătoare de minuni și ne-am pus o dorință. Dacă aș spune că acum merg mai bine, s-ar crede că fac reclamă firmei de transport. Cu aceeași firmă am fost la Sfânta Pascheva și o tânără a spus că va reveni la sfânta de la Iași că are realizări mari de fiecare dată când ajunge acolo. La Mânăstirea Neamț a fost un important centru cultural și artistic, cu o bogată bibliotecă, tiparniță, școală de caligrafi și miniaturiști, cântăreți. Acum este acolo Seminarul teologic.

Nu am regăsit osuarul unde era și craniul lui Calypso, o grecoiacă frumoasă ajunsă în această mânăstire deghizată în bărbat după ce a fugit din Rusia în urma unui conflict din dragoste, așa cum este evocată în povestirea „Calipso” a lui Costache Negruzzi, inspirată după poezia lui Pușkin „Șalul negru”(vezi pe net) Ea a lăsat scrisă o rugăciune: „Greșit-am, Doamne! Păcătuit-am, Doamne! Și nu sunt vrednică a mă uita la cer; dar covârșească îndurarea ta mulțimea fărădelegilor mele! Doamne! miluiește și iartă pre păcătoasa Calipso! Tidva grecei celei frumoase am vazut-o in catacombele monastirei.” (Costache Negruzii - Calipso)

Mânăstirea Secu are același aspect de cetate medievală ca și Mănăstirea Neamț, fiind la început ctitoria Domnitorului Petru Rareş (1527-1546) care a clădit biserica Schitului Zosima pe locul actualei biserici a cimitirului mănăstirii. Schitul a fost îngrădit cu zid de piatră în anul 1550 de către Doamna Elena, soţia voievodului, şi de fiii săi. Din acest zid se mai păstrează astăzi o mică parte, la intrarea în mănăstire, în dreptul actualei biserici a cimitirului, unde, în urma cu cinci secole, fusese poarta de intrare în schit şi clopotnița acestuia.

În secolul al XVII-lea, Ion Mogâldea, vornic și Nestor Ureche, vornicul Ţării de Jos, tatăl cunoscutului cronicar Grigore Ureche, împreună cu soţia sa Mitrofana, ctitoresc mănăstirea de piatră, în forma de cetate dreptunghiulară, cu biserica mare în mijlocul zidurilor, căreia i-au fixat hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul", sărbătorit în fiecare an la data de  29 august.

Am ajuns la Monahul Cleopa care ne-a vorbit așa de frumos de smerenie, iertare, evlavie, dragoste de semeni, dragoste de cele sfinte și de natură. Ne-a spus cugetări, ne-a recitat, să ne fie totul o bună învățătură și am plecat de acolo cu sufletul ușurat și luminat de aceste învățături. 

La mânăstirea Sihăstria înființată în jurul anului 1655 am ajuns seara am servit cina și ne-am cazat în condiții excelente (căldură, curățenie) după ce am mers să ne închinăm și să facem donații la chilia părintelui Cleopa care a fost canonizat. Când am citit cuvintele sale „Mânca-v-ar raiul!” am înțeles bunătatea acestui sfânt înțelpt. Am primit o undă de optimism citind cuvintele sale: „Vă aștept la poarta raiului.” Am scris în cartea de onoare rugămintea noastră să se roage pentru noi și familiile noastre și să fie pace.

Am pătruns în prima biserică ctitorită aici cu hramul „Naștere Maicii Domnului” de cei șapte călugări schivnici, plină de icoane ce îndemnau la rugăciune. Dimineața am participat la slujba din biserica nouă închinată Sfintei Teodora de Sihla care ne-a impresionat prin mărimea ei, pictura exterioară, frumusețea frecelor, icoanelor, coloanelor placate cu gresie albă, dar mai ales prin cântările religoiase, aci fiind corul mânăstirii „Codrii Moldovei” renumit în toată lumea. Am pătruns și în paraclisul cu hramul „Ioachim și Ana” și am fost impresionați de frumusețea icoanelor reprezentând pe Mântuitor cu coroana de spini și pe Maica Domnului. La mormântul părintelui Ilie Cleopa am aprins lumânări și ne-am rugat pentru sănătatea noastră. Ce greu ne-a venit să ne despărțim de aceste locuri sfinte peste care străluminau zările aurii!

Am ajuns la mânăstirea Petru Vodă cu hramul „Mihail și Gavril” din Munții Stinișoarei înființată de arhimandritul Iustin Pârvu în anul 1991, în memoria martirilor din temnițele comuniste. Biserica are o frumoasă pictură exterioară și alături se găsește mormântul lui Iustin Pârvu, plin de flori. Culorile discrete ale frescelor mi-au plăcut mult, scenele fiind redate cu multă măiestrie și sobrietate. Am ales un pliant cu viața părintelui Iustin Pârvu și am mulțumit Domnului că am ajuns în acest loc sfânt.

La plecare an văzut din autocar și Mânăstirea de maici Paltin cu așezământ pentru bătrâni și orfelinat, știind dăruirea măicuțelor pentru a face remedii naturiste și implicarea lor în activități sociale. 

La casa memorială a lui Ion Creangă (1837-1889) am regăsit atmosfera descrisă în cartea sa „Amintiri din copilărie” camera în care a trăit până la 16 ani alăturri de frații și surorile sale, cu „cuptorul cel humuit” cu motocei roșii pentru mâțe, cu patul și masa mică rotundă, cu diferite obiecte ce se foloseau în sec.XIX în gospodăriile țărănești. Deși a fost reamenajat acest spațiu, exponatele ne-au dezamagit, căci erau prea puține cărți ale lui Creangă, nu cele mai frumoase ediții, câteva traduse, deși el este cel mai tradus scriitor român. Cine vrea să facă donații de cărți se pot adresa la tel 023.663.320 Sat Humulești, com.Humulești, jud.Neamț. Ghidul ne povestea „Amintirile” cu multe înflorituri de-ale lui și nu avea niciun farmec.

Am trecut pe lângă barajul de la Bicaz cu decor automnal minunat și prin Cheile Bicazului, formațiuni geologice deosebite ce se întind pe 5 km și sunt înalte de 300 de metri, aceste monumente ale naturii care ar trebui să fie în patrimoniul mondial UNESCO. Oare de ce nu se implică geografii de la Academia Română în acest proiect? 

Lacul Roșu, din masivul Hăjmaș, format prin prăbușirea unui versant muntos în pârul Roșu în urma unui cutremur din 1938 ne-a întâmpinat cu culori sumbre la asfințit, cu brazii semeți din jur și cu aceleași maghernițe și kich-uri producătoare de mulți bani. 

Am revenit în orașele noastre cu bucuria că am mai cucerit un spațiu în inima noastră cel al convorbirii cu Domnul, spre liniștea, pacea și mântuirea noastră.
----------------------
Ecaterina CHIFU
membră UZPR