Stiri

Consulatul General al României la Marsilia a organizat, împreună cu Consulatul General al Republicii Moldova, Consulatul onorific al României la Nisa și cu sprijinul Primarului din Nisa, dl. Christian Estrosi, un eveniment de excepție dedicat Zilei Culturii Naționale.
Evenimentul a avut loc în 16 ianuarie în prestigiosul Amfiteatru al Centrului Universitar Mediteranean din Nisa și a reprezentat un omagiu adus poetului național Mihai Eminescu și un moment de reflecție asupra culturii naționale și confluențelor franco-române. Au participat circa 300 de persoane, audiența fiind una de excepție: oameni de cultură, artiști, profesori, studenți, medici, antreprenori, reprezentanți ai comunității, ai cultelor religioase și mediului asociativ de pe ambele maluri ale Prutului stabiliți în sudul Franței.
În deschidere Consulul General Aurelia Grosu a subliniat relațiile culturale excepționale cu Franța, evocând contribuţia și rolul împortant jucat de creatorii și valorile culturii române în spațiul francez. Adresându-se comunității române din sudul Franței, Consulul General a ținut să transmită: “Vă îndemn să continuăm să promovăm limba, tradițiile, cultura fiecare la nivelul nostru. Să nu uităm mai ales de noile generații de tineri, copii, români născuți și crescuți în afara granițelor și pe care trebuie să îi încurajăm să prezerveze și să se mândrească cu bogăția culturală a Românei”.
Consulul General al Republicii Moldova, dl. Lilian Moraru s-a referit în discursul său la semnificația Zilei Culturii Naționale și la confluențele dintre culturile noastre. La rândul său, Viceprimarul delegat pentru relații internaționale și înfrățiri din Nisa, dna. Christian Amiel-Dinges a transmis susținerea autrorităților locale pentru proiectele comunității din Nisa.
La dezbaterea moderată de Directorul TVR Internațional, dna Mihaela Crăciun, au participat

În inima străvechii istorii și a bogatei tradiții, Muzeul Casa Romanței din Târgoviște devine epicentrul întâlnirii tinerilor din România și din diaspora în perioada 22-24 ianuarie 2024, odată cu sărbătorirea Zilei Unirii. Această festivitate, de o semnificație profundă pentru întreaga națiune română, devine nu doar prilej de comemorare, ci și o oportunitate de reunire și explorare culturală pentru elevi și studenți.
Cu arhitectura sa impunătoare și istoria sa încărcată de însemnătate, Muzeul se metamorfozează într-un decor inedit pentru evenimente dedicate tinerilor. Programul special conceput pentru aceștia se desfășoară pe parcursul a trei zile, oferind o varietate de oportunități de învățare și interacțiune culturală.
Ziua Unirii la Muzeul Casa Romanței din Târgoviște devine astfel un capitol memorabil în paginile istoriei culturale, aducând împreună tineri dornici de cunoaștere, de conectare și de sărbătorire într-un cadru plin de semnificație. Evenimentul nu se rezumă doar la celebrarea trecutului, ci își propune să inspire generațiile viitoare să continue construirea unui viitor comun, solidar și prosper pentru întreaga țară.
Muzeul devine, astfel, martorul și arhitectul unei trăiri colective, în care trecutul și prezentul se contopesc într-o simfonie a cunoașterii și a identității. Tinerii participanți nu doar marchează această sărbătoare în calendarul lor, ci contribuie la perpetuarea valorilor și tradițiilor care definesc spiritul românesc.
În final, Ziua Unirii la Muzeul Casa Romanței din Târgoviște nu este doar un eveniment efemer, ci devine un punct de plecare pentru un viitor în care tânăra generație să continue să scrie istoria națională cu conștiință și responsabilitate, construind un fundament solid pentru progresul țării noastre.

Camelia Florescu
Radio ProDiaspora

„Ca un sculptor îndărătnic,
Eminescu şi-a modelat viziunea internă
în marmura inertă a vorbelor neîncăpătoare,
dăltuind o nouă fizionomie limbii poetice”
(Pompiliu Constantinescu)

MIHAI EMINESCU
Concepţia despre artă

Concepţia eminesciană despre artă se poate regăsi în cuvintele lui Andrei Mureşanu din poemul dramatic cu acelaşi titlu : „O, naţie iubită/ Vei înţelege doru-mi,/ Vei şti să-l preţuieşti?”, versuri din care desprindem zbaterea poetului de a lăsa posterităţii – prin poeziile sale – semnificaţii majore ce-au trebuit să fie căutate în lupta sa permanentă de cizelare a limbii: „Unde vei găsi cuvântul/ Ce exprimă adevărul?”.

Pentru Eminescu, procesul de creaţie şi creaţia – opera de artă – ca rezultat al acestuia, sunt împlinite doar dacă conţinutul de idei este exprimat într-o formă adecvată, şi nu în „haine de imagini pe cadavrul trist şi gol” (Epigonii). Creaţia poetică este circumscrisă conform mentalităţii romantice, opunându-se realităţii goale de sens. Poezia – univers compensativ – exprimă trăire autentică: „de minţi gândită, [...], din inimi scoasă”, Este o modalitate de exprimare a sinelui: „inima-ţi frământă/ Doruri vii şi patimi multe,/ Şi-a lor glasuri a ta minte/ Stă pe toate să le-asculte”, este o formă textualizată a visului, a dorinţei de absolut.

Câteva poeme – arte poetice – dezvăluie concepţia eminesciană despre creaţie: Numai poetul (1868), Epigonii (1870), Icoană şi privaz (1876), Scrisoarea II (1881), Criticilor mei (1883), acoperind toate cele trei etape ale creaţiei: începutul (1866 – 1869); maturitatea (1870 – 1876), şi apogeul – genialitatea (1879-1883). Plecând pe linia înaltului umanism, romanticul Eminescu defineşte poetul drept: „...om care stă noaptea ş-a minţii adâncime în strofe o desface şi o aşează-n rime...” (Icoană şi privaz).

„Noblețea Înaintașilor e noblețea noastră!
Apărându-le memoria ne apărăm pe noi.
Noi suntem prelungirea lor în istorie, așa
cum urmașii vor fi prelungirea noastră!”
(Artur Gabriel Silvestri)

MIHAIL EMINESCU e Strălucirea lucirilor sale naționalist-creștine, astralo-sonore, jurnalistice, metafizico-mistice, filocalico-profetice ce s-a pogorât peste Dacia Mare și nemuritoare! Din bogatul caier al Memoriei noastre nemuritoare, desprindem prin rugăciune de foc un fir lung de gând alb, îl răsucim într-o cromatică verde, apoi sub aprinderea luminii harului pogorâtor, țesem Icoana Frumuseții Poetului – nepereche, din care se reflectă frumusețea lirică a Dorului său, în lucirile astrale, sonore, metafizice, mistice, filocalice, profetice.

Poetul Nicolae Dabija, un izvor de adevăr și frumos, ne-a prelins un mirific iconostas.
EMINESCU
„Cînd mă gîndesc cît de mult ne iubise izvoarele,/ Și codrii, și doinele ce au fost a-L cunoaște -/ îmi vine să cred că poeții mari își aleg popoarele/ în mijlocul cărora au a se naște.” (Nicolae Dabija, Pe Urmele lui Orfeu – Eseuri, Ed. Hyperion, Chișinău-1990)

Este adevărat că marii Poeți își aleg popoarele, dar la rândul lor, popoarele mari sunt alese de Mântuitorul Hristos – POETUL absolut al Cosmosului, pentru a li se naște Geniile lor lirice! După ce Dumnezeu a săvârșit Creația Sa, prin Fiul-LOGOS, a așezat în seminția Sa, pelasgă, peste Cuvântul ziditor, acoperământul divin al MUZICII, ca să înflorească și să rodească, astfel toată Tracia – Geto-Dacia, ca PATRIE a Profeților, a Poeților, a Filosofilor, mustind o Filosofie a Muzicii și o Muzică a Filosofiei, iar împreună un TĂRÂM serafic al POEZIEI mistico-religioase. Atunci spre Acum, Acolo spre Aici, în toată TRACIA Mare s-au născut, renăscut Marii Poeți ai omenirii (pe care grecii-traci și i-a asumat smerit în pantheonul lor n.a.): Orfeu, Musaios, Homer, Empedokles, Eschil, Esop, Euripides, Sophokles, Hristos, Pavel, Cotis I, Sapho ș.a.