Ştiu! Nu este un titlu atrăgător, it’s not inviting, ar exclama destul de hotătât compatrioţii mei, australienii. De ce? Un semn de întrebare la sfârşit şi un semn de punctuaţie finală, un punct, la mijloc. Logica exprimării trebuie să fi fost încălcată. Frugal, cele şapte cuvinte din titlu cuprind în meniu un vrăneştean, un vis şi verbul care, ostentativ, abia le leagă. Mai este şi adverbul oare prin care încerc să întăresc valoarea interogativă, dubitativă a titlului.
În sfârşit, cam multă morfologie şi sintaxă pentru două cuvinte! Haideţi să lăsăm gramatica şi să trecem la suflet! În spatele Vrăneşteanului, a acestui vrăneştean, da, este o poveste veche de şaizeci şi cinci de ani. O văd, sunt detalii unice şi nu cred că e prea mult dacă spun că mă încearcă emoţiile adânc, până-n măduva oaselor!
Măi fraţilor, parcă aş mângâia un butoi plin cu ţuică înăuntrul căruia este adăpostit parfumul preţioasei licori pusă la păstrare de bunicii mei pentru nunta strănepoţilor. E vorba de generaţii, sunt zeci de ani de-atunci… să mai zic? Unmistakable connections! Chiar aşa e! Da, e pregătită şi negreşit o voi împărţi cu voi măcar că nu sunt încă străbunic! Promit că nu veţi aştepta mult. Vorbesc de poveste, nu de ţuică!
În altă ordine de idei, mai ieri, uitându-mă destul de grăbit peste o cărticică şi într-un fel oarecum adiacent geometriei gândurilor care mă frunzăreau, din senin, am avut o surpriză plăcută! Să nu mă spuneţi nimănui, vă rog, dar pe vremea liceului îmi aduc aminte că citeam numai prefaţa la cărţil, atât! Ce elev, ce specialist, ce speculant! Nici nu mai vreau să-mi aduc aminte… Şi care a fost totuşi surpriza momentului, ce am aflat? Că inima şi greutatea adevărurilor ei dau lecţii cereşti raţiunii: Le coeur a ses raisons que la raison ne connaît point. Am zâmbit!
Istoriile sunt istorii şi mai cu seamă cele adevărate. Cuvintele care le exprimă, aşa cum a făcut-o Blaise Pascal, sunt reflecţia genială a frumuseţii lui Dumnezeu interacţionând cu frumuseţea omului pe care l-a creat. Îmi zboară gândul însă la cu totul altceva, chiar acum, din păcate: la Capela Sixtină, la Michelangelo, la tavanul pictat (sau repictat) de el. Omul şi Dumnezeu… o legătură complexă, dominată de neputinţa omului, de lipsa motivaţiei lui Adam de a răspunde pozitiv ajutorului oferit de Creator. Este un impas aproape imposibil de trecut, după opinia exprimată mural… şi la Vatican! de Michelangelo. Uitaţi-vă la degetul lui Adam care este, într-adevăr, secretul picturii despre care vorbesc!
Într-o lume în care tehnologia avansează rapid, iar oamenii trăiesc din ce în ce mai mult, bătrânețea a devenit o aventură de sine stătătoare. Cine ar fi crezut că la o vârstă înaintată, poți fi mai ocupat decât un adolescent cu abonament nelimitat la internet?
Într-o dimineață senină, cu cana de cafea în mână și dorința de relaxare în suflet, m-am așezat în fotoliul meu preferat. Lumina soarelui pătrundea timid prin ferestre, semn că o nouă zi plină de promisiuni mă aștepta. Însă în adâncul meu, un gând persistent bântuia: "Abia aștept să ies la pensie și să mă ocup de postul meu de radio, ProDiaspora. Atunci voi avea mai mult timp, voi fi mai relaxată."
Ei bine, dragii mei, azi vreau să vorbim despre avantajele de a fi bătrână, chiar dacă pensia este prea mică și oasele încep să scârțâie. Da, sună ca o provocare, dar să vedem și partea amuzantă a lucrurilor!