Lavinia Elena NICULICEA - DORINȚA DE A ADUNA STELE

NICULICEA E Lavinia 1A scrie înseamnă să descinzi spre origini, să faci săpături, să cobori în subteran; eu caut esența vieții, drama profundă, spunea Anais Nin. Și eu, prin scris, am coborât în străfundurile ființei pentru a-mi descoperi esența și pentru a o lăsa să se reverse în sufletele celorlalți.
Am venit să colind Calea Lactee în căutarea tainelor scrisului, în urmă cu 40 de ani. Era o zi de primăvară, luna florilor şi a dulcilor poeme, iar eu o micuţă floare îmi deschideam încetişor petalele fine spre viaţă, aşteptând ca viaţa să-mi trimită blând raze de iubire. Eram al doilea copil, mezina, născută într-o familie de intelectuali din județul Vâlcea, oameni c-un înalt simţ moral şi teamă de Dumnezeu, care au încercat să-mi insufle şi mie astfel de calităţi morale.

O zodie nedreaptă m-a determinat să-mi fac loc printre întâmplări, altfel decât semenii mei. Captivată de tainele dansului, visam să devin balerină şi să cuceresc această lume plină de grație și de frumusețe. La vârsta de 13 ani, visul mi s-a spulberat asemeni unui castel de nisip când am descoperit că sufăr de o boală incurabilă care îmi afectează mobilitatea. Din acel moment, a început calvarul drumurilor de la un medic la altul, de la un spital la altul, în vederea găsirii unui tratament. Viața m-a aruncat pe neașteptate în lumea nesiguranţei, a întrebărilor și a lacrimilor. Din speranţă, însă mi-am făcut o armură de oţel, alegând, prin scris, calea transfigurării stării mele existenţiale.

Eram o fată studioasă, având o mare atracție spre carte. Probabil că, într-o oarecare măsură, această înclinaţie spre învăţătură se datora părinţilor mei, în special mamei. Timp de 40 de ani, a fost învăţătoare, şi aceşti ani i-a dedicat în educarea şi instruirea celor mici. Mama a fost fiinţa care mi-a mijlocit întâlnirea cu universul complex al cărţilor, o lume care mi-a înrâurit benefic gândurile şi trăirile. Ea a fost cea dintâi persoană care m-a familiarizat cu tainele scrisului, imprimându-mi ideea că cea mai mare bogăţie a unei persoane constă în mintea şi în sufletul său.

Visul de a dansa, de a fi o balerină, se îndepărta tot mai mult de mine. Era ca un soare ce se pierdea în asfinţit. Mă simţeam o pasăre cu aripile rănite. Trebuia să renunţ la acest vis, trebuia să-mi redirecţionez aspiraţiile. Astfel, am ajuns să absolv Facultatea de Limba şi Literatura Română, specializarea română-engleză.

Am învăţat că boala poate să-ţi limiteze mişcările trupului, dar nu-ţi poate limita spiritul. Într-o zi, stând la masa de scris, am luat un creion şi o foaie de hârtie şi am început să dau viaţă, formă cuvintelor. Cuvintele se năşteau cu atâta bucurie şi repeziciune, încât eram de-a dreptul uimită. Ecouri lirice au început să se înalțe din solul adânc al suferinței. Erau primele versuri așezate pe hârtie. Am conștientizat că suferinţa stimulează travaliul creator.

Momentul întâlnirii cu poezia şi primii paşi făcuţi pe drumul creaţiei literare au fost evenimente existenţiale de maximă importanţă. Debutul meu literar s-a produs pe la 25 de ani. Însă în perioada copilăriei şi a adolescenţei au avut loc două momente care au anticipat traseul meu literar: tatăl meu obişnuia să mă alinte „Nichita Stănescu”, după numele marelui poet, inconştient sau nu, că eu voi păşi pe tărâmul sublim al literaturii; când eram în clasa a şasea, profesorului meu de biologie îi plăcea să-mi spună „Ana Blandiana”. Fiind pasionat de această poetă, vedea în mine asemănări cu ea. La acea vârstă nu îmi explorasem încă înclinaţia spre poezie. Acum înţeleg faptul că în viaţă nu există coincidenţe, ci anumite lucruri se întâmplă cu un motiv, au un rost al lor şi e important să fim fini observatori pentru a le percepe. Familia m-a susţinut pe drumul creaţiei literare şi nu numai... În special, unchiul meu, care este scriitor şi fost profesor de limba şi literatura română. El mi-a trasat traiectoria pașilor spre drumul literar, spre taina scrisului, încurajându-mă să înmoi condeiul în substanţa vieţii şi să scriu în inimile oamenilor: bucuria de a trăi, frumosul, sensibilitatea, iubirea.

De ce scriu? Scrisul este „dreptul sufletului de a respire” şi raţiunea mea de a fi. Este întâlnirea de graţie cu Dumnezeu. Scrisul îmi îmbracă sufletul cu o haină ce nu se demodează în timp – speranţa într-o lume mai bună, mai plină de sens. Poezia e parte din mine, e cea care-mi spune: Există şi mâine… speranţa că oamenii mai pot iubi. E scara pe care urcă copilul din mine, când îi e dor de Cer şi vrea să adune stele, pentru a le dărui oamenilor.

Scrisul m-a apropiat de divinitate şi a avut întotdeauna un rol salvator. Scrisul e modul meu de a-mi dezvălui dimensiunea interioară, de a dărui celorlalţi ceva din sufletul meu. M-am născut să iubesc Cuvântul, l-am rostit şi am învăţat să iubesc Viaţa.

Să fii artizanul emoţiilor pozitive mi se pare cel mai frumos lucru. Eu aş asemăna un creator cu un magician. Un magician poate să transforme un lucru, doar atingându-l cu bagheta-i magică. Un creator prin cuvinte poate crea magia, poate să-i vrăjească, să-i captiveze pe cei care îi citesc opera. Scriitorul, prin cuvinte meşteşugite şi pline de har, poate să atingă, să mişte sufletele oamenilor şi să le transforme asemenea alchimistului. Când scriu, îi introduc pe cei din jur într-un univers minunat, în care ei îşi retrăiesc copilăria, tinereţea, regăsindu-se în cuvintele mele. Mi-am dorit mult să am puterea de a trezi în ceilalţi emoţii estetice, iar cuvintele au această energie, pot crea trăiri profunde. E recompensator să ştiu că prin cuvânt pot aduce un zâmbet pe feţele oamenilor și le pot dărui stări...

Scrisul mi-a facilitat întâlnirea cu oameni minunați, cum ar fi poeta și jurnalista Mariana Gurza, care mi-a oferit posibilitatea de a fi redactor al revistei Logos și Agape. Din anul 2017, sunt membră a Uniunii Scriitorilor Europeni din Moldova. Am reuşit să public cinci volume de versuri: „Ploaie de gânduri” (2012); „Florile cerului” (2014); „Dansând cu cerul” (2016); „Radiografia Visului” (2018); „Poet cu normă întreagă” (2019). De asemenea, sunt co-autor al volumului de poezie „Suflet ales” (2019). Am publicat în diverse reviste literare (în formă tipărită şi electronică), cum ar fi : „OltArt”, „Arena literară”, „Sintagme literare”, „Rotonda valahă”, „Casa de sub pădure”, „Logos și Agape”, „Monitorul de Poezie”, „Parnas XXI”, „Literatura de azi”, „Confluenţe Literare” ș.a. De asemenea, creațiile mele au fost incluse în Antologii, precum Antologia bilingvă (română-turcă) „Din universul poeziei române actuale”, „Cuvântul care uneşte, volum aniversar de poezie”, „Ziditori în abstract”, „Parfumul clipei”, ,Antologia în limba germană" și în Almanahul „Sintagme Literare”.

Pentru activitatea mea literară, am fost recompensată cu Trofeul Univers Românesc XXI la Concursul Internaţional de Creaţie (2017), Premiul special al juriului în cadrul Festivalului Internaţional „Campionatul European de Poezie” (2019), Premiul III la Concursul Naţional de Poezie „Radu Cârneci”, ediţia a 2-a.

Cartea de mea debut „Ploaie de gânduri” conţine două părţi: poezie şi eseuri. În paginile ei vorbesc despre tainele sufletului: singurătatea şi incertitudinea, lupta şi durerea, voinţa şi bucuria, nădejdea şi credinţa, dorul şi iubirea. Aşa cum ploaia scaldă pământul şi înviorează orice plantă, la fel şi gândurile scaldă orice suflet, îl înviorează şi îi potolesc setea de frumos. În centrul celui de-al doilea volum de poezie „Florile cerului”, se află universul tematic al „dorului dur”, dezbrăcat în frunzişul iubirii şi ocrotit în labirintul tainic al durerii. Toate stările mele poetice sunt împletite în corola iubirii de cuvânt – iubirii de viaţă.

Visul meu cel mai arzător a fost să dansez. Nerealizându-se pe pământ, l-am transfigurat în poezie, mai exact în volumul „Dansând cu cerul”: „Când scriu,/ dansez cu cerul./ Mă simt suspendată/ între a fi eu şi a fi/ altcineva/ Zâmbetele nu se alterează/ pentru că port în mine/secretul Raiului – / bucuria de a crea”. Prin acest volum, am dorit să ating inima cititorului cu nota de optimism (ce mă caracterizează) şi cu sentimentul iubirii pentru tot ceea ce mă înconjoară –o treaptă a devenirii prin lumină (primind titulatura „ Poeta Iubirii şi a Luminii”).

Volumul „Radiografia visului”, se situează la interferenţa artelor: poezie şi grafică. Trei laitmotive tranzitează lirica sa: visul, iubirea şi lumina, cu silabe rostite de îngeri, în poeme care transfigurează utopiile vieţii. Încerc să fiu un „radiolog bun” şi fac o radiografie visului. Neputându-mă vindeca de poezie, aştept cuvintele „să dea ora exactă în iubire”, lăsând „să-mi bată în piept tainele lumii”.

Al cincilea volum de versuri, „Poet cu normă întreagă”, se datorează unui premiu primit din partea Editurii „Betta” și a Revistei „Arena Literară”. El oferă cititorilor reîntâlnirea cu poezia de dragoste. Doresc ca, prin elegiile incluse în acest volum, să umplu inimile de nemărginire precum primăvara de muguri, îndeosebi prin transfigurarea unui cod de sentimente indescifrabile propuse să le descifreze cititorii.

Poeţii au perle în ochi
când vorbesc
despre iubire,
din cochilie de cer
li se naşte cuvântul
în durerile timpului.

poeţii au perle în ochi
când scriu cu roua
florilor
îmbogăţind taina Raiului.

pe-un mal de lumină
ei pescuiesc lacrimi
de înger
şi hrănesc o lume întreagă.

când primele perle au căzut
din ochii lui Dumnezeu,
poetul şi-a deschis sufletul
şi de atunci în el respiră
mii de lumi…

din coasta poetului-Adam
s-a născut dorul.
(Poeții)
----------------------------------
Lavinia Elena NICULICEA
Băbeni, Vâlcea
Mai 2021

Web Analytics