FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (34) – Friedrich Engels

Friedrich Engels 1„Revoluția este actul prin care o parte din populație impune voința ei celeilalte părți cu ajutorul puștilor, baionetelor şi tunurilor, deci cu ajutorul celor mai autoritare mijloace; iar dacă partidul victorios nu vrea ca lupta lui să fi fost zadarnică, trebuie să-și mențină dominația prin frica pe care armele sale o inspiră reacționarilor.
– Friedrich Engels (Almanacco Repubblicano, decembrie 1873)

Friedrich Engels (1820-1895) a fost un filozof, om de știință social, jurnalist și om de afaceri german, din secolul al XIX-lea. Împreună cu Karl Marx a dezvoltat teoria comunistă numită astăzi Marxism. Au scris și publicat împreună multe articole și cărți în care au încercat să expună distribuția inegală a bogăției câștigată în timpul Revoluției Industriale. Scrierile lor văd capitalismul ca pe un sistem de exploatare. Mai exact, Engels și Marx au susținut că plusvaloarea creată de lucrătorii care depășesc salariile au produs profituri semnificative pentru proprietarii de capital – temă centrală în contribuțiile lui Engels la comunismul modern.
Pentru a înțelege mai bine filozofia acestei personalități, este bine de la început să definim sumar socialismul și comunismul. Nu trebuie confundat socialismul cu comunismul, întrucât scopul și modul de acțiune a unei republici/ a unui stat socialist este acela de a instaura/ ai face loc comunismului.
Filozoful, economistul român Petre Țuțea (1902-1991) asemăna – în modul său plastic – Social-democrația drept „anticamera Comunismului”, „laptele bătut al comunismului”, iar Comunismul – „un cancer social; unde se instalează, rămâne pustiu”; „Stalinismul e definiția comunismului; unde nu e stalinism, după trei luni cad de la putere, că nu sunt în stare să dea nici... apă. Nu se poate impune comunismul decât cu bâta, cu parul!”

Citește mai mult:FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA (34) – Friedrich Engels

Elena BUICĂ: NOTE DE LECTURĂ - DESPRE CĂRȚILE SCRIITOAREI DANIELA CUPȘE APOSTOAIEI

CUPSE APOSTOAEI DanielaSe cuvine să aduc mulțumiri doamnei Daniela Cupșe Apostoaiei pentru frumosul cadou, cărțile sale, trimise prin poștă, „Albastru în doi” – poezii și basmul „Ciopi și Regele Samovar”, volume bilingve, engleză și română.

I - POEZIA
În apele destul de tulburi ale vieții și literaturii zilelor noastre, nu e ușor să comentezi texte literare fără să ai o pregătire de specialitate. Pentru că nu mă înscriu în rândul acestora, eu aștern doar câteva note de lectură.

Autoarea merge pe liniile de forță ale modernității, în pas cu tinerețea sa și în contrasens cu pașii mei învățați să salte lent în ritmul clasic al poeziei. Cu toate acestea, sunt de acord cu noutățile în literatură, deoarece e firesc ca aceasta să țină pasul cu evoluția pe ansamblu a lumii în care trăim.

Deși este o poezie fără rimă, ritm și niciun semn de punctuație, are totuși o cadență, e o poezie articulată, cu adâncime, o poezie în care abundă idei cuceritoare. Ne încântă imaginile de aleasă frumusețe. Nu se citește cu ușurință, dar nu lași cartea din mână, te atrage limbajul poetic de o aleasă frumusețe și înțelesul profund al ideilor:

Singurătate

Citește mai mult:Elena BUICĂ:  NOTE DE LECTURĂ - DESPRE CĂRȚILE SCRIITOAREI DANIELA CUPȘE APOSTOAIEI

Vavila Popovici – Carolina de Nord: DESPRE FRICĂ ȘI CURAJ

Curaj 4„Curajul este rezistența în fața fricii, meșteșugul de a domina frica, și nu absența fricii.” – Mark Twain

Cu câțiva ani în urmă am scris un eseu despre Teamă și Frică, simțiri definite în Dicționarul Explicativ al Limbii Române): Teama – emoția specifică presimțirii primejdiei sau percepția ei, și care creează o stare de neliniște, de tulburare; Frica – emoție motivată, cu un mare impact psihologic, o senzație de gol, de neliniște, care nu ne permite să trăim clipa prezentă ca pe o normalitate, și care necesită sau chiar declanșează o reacție de apărare în prezența pericolului care atentează la integritatea, demnitatea noastră. Prin urmare consideram că este firesc să ne fie teamă când simțim o primejdie, este firesc să ne fie frică când simțim că ființa noastră este terorizată dar, este necesar să înfruntăm aceste stări emoționale, pentru că altfel nu reușim să supraviețuim. Atunci când frica ne cuprinde intens, ni se accelerează bătăile inimii și ritmul respirației, mușchii se contactă, mâinile tremură și sunt reci etc., manifestări ce sunt legate de activitatea sistemului nervos și de transmițătorii impulsurilor nervoase către diferite organe.
Aristotel, filozof al Greciei Antice, avea dreptate când spunea că teama este anticiparea unei suferințe. Teama fiind o stare de neliniște și de tulburare provocată de un pericol care ne amenință, apare în diferite momente ale vieții, are o cauză pe care sufletul nostru o percepe mai mult prin simțuri și mai puțin prin logică și gândire, pe când frica este o continuă stare de neliniște, un simțământ mai puternic, mai extins, mai adânc, perceput nu numai prin simțuri, ci și rațional, motivat puternic și clar, care necesită redresarea simțurilor prin luarea de măsuri întru apărarea ființei. Dar, luarea de măsuri necesită curajul de a înlătura această povară a sufletului nostru. Curajul este un avânt sufletesc care necesită, la rândul lui, putere întru acțiune.

Citește mai mult:   Vavila Popovici – Carolina de Nord: DESPRE FRICĂ ȘI CURAJ

Julia Henriette KAKUCS: AROMA SPERANȚEI

KAKUCS PAINTINGSNu ne-am luat de mult, mult timp de mână pentru a ne plimba prin primăvara ce nu se lasă speriată de nimic. De absolut nimic. Ce este un virus pentru ea? Ce sunt pentru florile ei războaiele ce revin periodic? Uitarea?

Explozii florale ne readuc săruturile petalelor. Îmbrățișările aromei ne învăluie cu dărnicie. Mâna ți-e rece... Se spune însă că atunci inima este fierbinte. Vezi? O licărire de speranță există întotdeauna.

A pornit ploaia. Stăm pe banca udă, în timp ce șiroaiele de apă ne lipesc hainele de trup, ne spală fața, ochii, sufletul. Brațele tale mă înconjoară în umbra portocalilor din grădina Hesperidelor în timp ce ne ascultăm vocile citind scrisorile scrise cu atâta timp în urmă. Venus ne este binevoitoare. Cuvinte dragi ce îmbrățișează. Ele sosesc din timpul în care vorbele ne erau complice, momente în care silabele cântau în ritmul inimii noastre.

Citim și renaștem ascultându-ne, furtuna retrezind toate simțurile, toate gândurile aparent uitate. Descoperim pe pajiștea verde presărată cu mici picături de soare căzute în lumea noastră, zeița primăverii, Flora. Tot ce atinge, înflorește, asemeni inimii mele, sub vraja ta, a portocalilor, a merelor de aur ce dăruiesc tinerețea veșnică a dragostei.

Metamorfoza gândurilor negre, a temerilor, a suferințelor, se petrece acum, în această primăvară în care Zefir o răpește pe Chloris, în care nimfa devine Flora. Un anotimp în care Venus este regenta, în care durerea se transformă în lujere înalte, pline de demnitate și frumusețe, răspândind aroma speranței.

Citește mai mult:Julia Henriette KAKUCS:  AROMA SPERANȚEI

Elena BUICĂ: GUREȘ ȘI VIULEȚ – ÎN FAȚA CĂRȚILOR

BUICA Elena JUN2021Gureș și Viuleț sunt poreclele a doi săteni din comuna mea natală, Țigănești – Teleorman, iar pe numele lor oficial se sunt Dumitru (Mitică) Iordăchioaia și Petre Găvănescu. I-am remarcat datorită dragostei lor pentru lectură și mai ales pentru felul cum cotrobăie cu istețimea minții prin filele cărților pentru a intra în miezul adânc al ideilor. Mi-a plăcut felul cum gândesc și simt cele citite.

Mi-ar fi plăcut să le fac un portret mai amplu, dar nu îmi stă în putință din mai multe motive. Astăzi nu se mai poate face ușor portretul țăranului nostru ca în literatura interbelică, pe când era alt context socio-economic și țăranii aveau o linie directoare bine stabilită din bătrâni și cu rigori impuse de neîndurătoarea „gura satului”. Astăzi, la noi, ca și în multe părți ale lumii, societatea este foarte divizată din mai multe cauze. Trăind viața ca într-un vârtej, este tot mai greu să discernem adevărul de minciună, binele de rău, ce este statornic de ce este efemer. Abundența informațiilor a devenit năucitoare, influenta cu precădere mijloacelor de comunicare.

Astfel, scriind aceste rânduri, sunt nevoită să mă refer doar la o anume latură a comportamentului personajelor mele, la aspectul care m-a încântat, pasiunea lor pentru lectura trăită la înaltă temperatură și mustind de dragul întâlnirii cu oamenii înțelepți descoperiți în cărți. Nu sunt singurii din comună pasionați ai cărților. Deși țigăneștenii s-au bucurat de un ecou cu răsunet pentru pasiunea cu care își lucrau pământul, ei au fost și cititori sau creatori de artă. Totuși m-am oprit doar la aceștia doi, pentru că ei mi-au stat în preajmă și i-am observat mai atent.

Dragostea de literatură a fost remarcată de multe persoane și le-au au fost prețuite trăirile dincolo de țărmurile așteptării. Mi-au trezit și mie admirația printr-un foarte larg orizont al cuprinderii și al înțelegerii, prin capacitatea de investigație a realității și a legăturilor imprevizibile, având ca bază a instruirii lor doar clasele urmate în comună.

Citește mai mult:Elena BUICĂ:  GUREȘ ȘI VIULEȚ –  ÎN FAȚA CĂRȚILOR

Georgeta BLENDEA ZAMFIR: EVELYN CERYS - SALVAREA PLANETEI PRIN FRUMUSEȚE ȘI CUNOAȘTERE

EVELYN CHERYS INVSuntem în fața unui adevărat miracol feminin. O doamnă frumoasă, subțire, fină, cu o pregătire filozofică, culturală, psihologică, etc. se așează la o masă de lucru de sculptor, realizând opere de artă nu numai pentru a fi privite, ci de a se purta cu eleganță și a pune în valoare frumusețea feminității. Evelyn Cerys realizează inele, pandantive și alte bijuterii, punând în evidență pietricele din natură, cele semiprețioase sau prețioase. Procesul de realizare este de o mare greutate, ea lucrând cu unelte de mare dificultate, montând în argint brut minunile pe care mama Geea ni le-a dăruit, cu strălucirea și diversitatea culorilor. Masive fiind, cum sunt astăzi la modă, bijuteriile au o formă variată și un colorit care îți taie răduflarea în fața frumuseții lor.

Presupun că doamna Evelyn Cerys este una din puținele femeie de pe mapamond care lucrează cu grele unelte ca un sculptor, și montează în argintul greu de mânuit minunatele bijuterii care vrăjesc elementul uman. Am văzut o dată atelierul sculptorului Constantin Sinescu și am fost uimită cât de greu se lucrează în sculptură, ce unelte care implică duritatea se folosesc. De aceea arta magistrală a lui Constantin Brâncuși scoate din românul care a cucerit mapamondul figura primordială a culturii, și nu întâmplător critica mondială a afirmat că zeii de pe Terra sunt: Shakespere, Beethoven și Brâncuși. Îi prevăd doamnei Evelyn Cerys o ascensiune artistică internațională, mai ales că dumneaei a însoțit fiecare bijuterie cu o teorie din domeniile filozofic, psihologic, cultural. Are o idee teoretică pe care o transpune în sculptura artistică, a inelului sau pandantivului respectiv. Magia frumuseții bijuteriei poate aduce pe mapamond idei filozofice, poate ferici o femeie când se împodobește, și mirific se umple de mulțumire. Artista mi-a explicat și mi-a enunțat ideea care a condus-o la realizarea câtorva bijuterii. La Zak în minunata Grecie a găsit piatra a condus-o la realizarea îngerului. A văzut un munte numai din piatra transparentă care strălucea minunat în soare. A realiza un înger este o modalitate prin care artista plasează purtătoarea în sfera divinității. Noi purtăm cruciulița, și iată, vom putea avea pe deget un simbol religios care strălucește în a ne da încrederea pe care Dumnezeu ne-a oferit-o inițial.

Citește mai mult:Georgeta BLENDEA ZAMFIR:  EVELYN CERYS - SALVAREA PLANETEI PRIN FRUMUSEȚE ȘI CUNOAȘTERE

Daniel IONIȚĂ : LES MURRAY - UN ARTIST ÎN CONFLICT CU SISTEMUL

LES MURRAY 1Cel mai important poet australian din ultimii 50 de ani

Les Murray (17 octombrie 1938 – 29 aprilie 2019) este unul din cei mai semnificativi poeți australieni, catalogat de cei mai importanți critici literari australieni (și nu nimai) drept cel mai important poet australian al ultimilor 50 de ani și unul dintre primii 3-4 poeți contemporani de limbă engleză. A fost și un asiduu anotologator, traducător literar (din limbi antice și contemporane) critic literar și – pentru două decenii - redactorul secțiunii de poezie a importantei reviste culturale Quadrant. Poemele i-au fost traduse în numeroase limbi.

Născut „la țară” într-o zonă de ferme (Nabiac, statul New South Wales, pe coasta de est a Australiei, și crescut în Bunyah, în apropiere) Les Murray n-a avut o copilărie fericită. De fapt nu a avut copilărie: „Mama a murit în pragul adolesceței mele, iar tata a colapsat psichic. A trebui să am grijă de el. Când am ajuns la universitate (Murray a studiat literatura la University of Sydney) în 1957, eram extrem de naiv. Nu aveam idee de adolesceță, care mă trecuse cu vederea, și nu știam cum să fiu adult, neavând un model care să mă inspire. Așa că multă vreme am continuat să mă comport pur și simplu pueril. Atâta știam. Mi-am luat licența cu cea mai slabă notă de trecere din istoria Universității Sydney.”

Chiar înainte de a începe studiile universitare, la vârsta d 18 ani, a hotărât că va fi poet, într-o seară, când se plimba pe marginea râului de lâgă casă, urmărind dansul libeluleror de pe țărm. În timpul facultății au început să i se publice poeme în reviste respectate, și tot atunci s-a asociat cu mișcarea politică de stânga, împreună cu tineri ce vor deveni scriitori faimoși (Geoffrey Lehmann, Bob Ellis, Clive James and Lex Banning) sau respectați jurnaliști (Laurie Oakes, Mungo McCallum Jr). La maturitate va reveni la rădăcinile politice conservatoare („la viziunea asupra lumii a fermierului, a crescătorului de animale, a omului practic”). Aceasta se va reflecta în „războaiele poetice” pe care le va susține cu intituțiile de conducere ale poeziei din Australia – dar despre asta mai târziu.
S-a convertit la Catolicism la căsătoria cu Valerie Morelli, australiancă născută la Budapesta. Au avut cinci copii. În 1971 Les Murry și-a dat demisia din poziția de traducător în serviciul public al guvernului din Canberra, și s-a dedicat în întregime poeziei, muncii de antologator, de critic și redactor de poezie. În 1985 a reușit să răscumpere o mare parte din proprietatea părintească din Bunyah, unde coplilărise, și s-a stabilit acolo pentru restul vieții.

Citește mai mult:Daniel IONIȚĂ : LES MURRAY - UN ARTIST ÎN CONFLICT CU SISTEMUL

Julia Henriette KAKUCS - VREI O CIREAȘĂ?

VREI O CIREASASalcâmii dăruiau străzii în vară răcoare și vise parfumate. Locuințele casei se deschideau spre terasa acoperită de viță de vie. Cireșul, sădit încă de bunicul meu - care plecase foarte curând într-o lume mai pașnică lasându-ne surâsul cireșelor coapte drept amintire - împodobea scările, marcându-le începutul. Viața spațiului nostru îngrădit cunoștea două apogeuri.

Culesul cireșelor în iunie și cel al nucilor, în septembrie. În mod interesant și acești copaci împărtășeau Fatumul casei noastre. De fapt toate „plantele naționalizate” aparțineau tuturor și nimănui în același timp. Nimeni nu se ocupa de ele în afara tatălui meu, care le îngrijea în ciuda protestelor repetate ale unuia dintre vecinii noștri din acele timpuri. Vorbele: „Domnul Feri, nu mai sunteți proprietar!” mi s-au impregnat în amintire ca și un laitmotiv al unui om lipsit de zâmbet. Așa rămăseseră însă salvate tufișurile de buxus verzi, trandafirii, salcâmul albastru și celelalte mici comori parfumate ale colțișorului nostru vital.

Așa au supraviețuit rodind în continuare copacii copilăriei mele. Culesul cireșelor aducea un suflu plin de viață și agitație în cotidianul locuitorilor. În acea singură zi, care deseori se suprapunea cu prima zi a vacanței mele de vară, mi se permitea și mie, fiica foștilor proprietari, să mă urc sus, sus de tot, în cireșul acesta bătrân. Călărind pe una din crengile groase cu scoarța rănită, cu fusta alunecata peste coapse, având grijă să nu alunec cu sandalele mele de vară, stăteam mult timp ascunsă între frunzele mângâietoare și fructele negre, îmbietoare, ce plesneau de zeamă. Obișnuiam să-mi agăț în urechi cercei din cireșe coapte cu mult înainte de a-mi întinde mâna pentru a culege aceste fructe interzise până de curând. Părinții îmi explicaseră cu răbdare cauzele restricțiilor ce mă avizau și la aceasta vârstă frageda ca fostă proprietară.

Citește mai mult:Julia Henriette KAKUCS - VREI O CIREAȘĂ?

Mariana CÂRDEI - VIAȚA ESTE DIVINĂ!

CARDEI Mariana 1BW1Motto:
„Oamenii, faptele şi lucrurile au o singură valoare: aceea pe care le-o dăm noi...”

M-am născut în Ardeal, unde mi-am petrecut primii ani din viaţă, apoi împreună cu părinţii mei, Ștefania și Vasile, ne-am mutat în Dobrogea, unde am absolvit Şcoala generală.

Mi-am petrecut vacanţele la bunicii mei - ţărani din satul Coslugea - judeţul Constanţa, unde m-am format ca suflet iubitor de natură şi am descoperit frumuseţea locurilor, lucrurilor şi faptelor. Am învăţat ce înseamnă cinstea, dreptatea şi spiritul de întrajutorare.

Liceul l-am absolvit la Fălticeni - judeţul Suceava, loc marcat de istorie şi frumuseţe, în care i-au purtat paşii şi viaţa pe Ion Creangă şi Mihail Sadoveanu, apoi am urmat Şcoala postliceală de secretariat şi stenodactilografie - secţia limbi străine din Bucureşti. Activitatea mea profesională, deosebit de interesantă, desfăşuratăîn diverse domenii de activitate, mi-a dat posibilitatea să mă formez multilateral şi săînţeleg mai bine esenţa lucrurilor. Datorită profesiei mele am fost în permanenţă la curent cu tot ce se întâmpla în domeniu şi am avut prilejul săînsoţesc delegaţii guvernamentale şi comerciale în exterior. Așa am fost în măsură să compar şi să înţeleg situaţii şi stări de fapt. Apoi, lucrând în exterior, am conştientizat ce înseamnă dragostea de neam şi ţară.

Când eşti plecat printre străini simţi pregnant „dorul de ţară”, urmăreşti cu interes sporit emisiunile posturilor de radio şi televiziune. Oriunde te-ai afla simţi în suflet mândria că aparţii plenar poporului român. La sărbătorirea Zilei naţionale a României, noi - reprezentanţii poporului român, acolo pe pământ străin, ne străduiam să promovăm cultura, arta şi sufletul românesc, în toată bogăţia şi splendoarea lor. Sunt mândră că sunt româncă, descendentă din familie de ţărani şi că am beneficiat în copilărie de toate avantajele pe care ţi le oferă viaţa la ţară.

Citește mai mult:Mariana CÂRDEI  -  VIAȚA ESTE DIVINĂ!

Web Analytics