Pașcu BALACI: VECHIUL TESTAMENT RELEVAT PRIN SONETE - FACEREA LUMII (1)

BALACI Pascu VECHIUL TESTAMENT copx1Ziua întâia

Şi zis-a Dumnezeu în marea-I milă:
Lumină vreau să fie ! şi a fost;
Sfârşit-a Universul al său post
Ca să se-aprindă veşnica-i feştilă.

Geneza nu a fost nicicum idilă,
Ci lupta bună, având un nobil rost
De-a-l dezgheţa pe om din permafrost,
Prin taina ce se-ascunde-n clorofilă.

Iar razele ce-au izvorât din gura
Părintelui ceresc au despărţit
Noaptea de zi, cum face arătura,

În stânga spinii, în dreapta sol iubit,
De-o parte -i frigul, de-alta e căldura;
Şi fost-a Ziua întâi spre asfinţit.
------------------------------------------


* Facerea Lumii sau Geneza. Geneza derivă din grecescul gignesthai - a se naşte, a-şi avea originea, din ebraicul Bereishit (întru-nceput). Dumnezeu realizează creaţia printr-o simplă poruncă (Biblia ilustrată repovestită şi explicată, de la Creaţie la Învierea lui Hristos, Ediţie Litera, trad. Georgiana Harghel, Bucureşti, Litera, 2015, p. 31)

Ziua a doua

Şi zis-a Domnul: Fie o tărie
Ce apele de ape să despartă
Şi doar aşa putut - a să împartă
Cerul de sus, cu bolţi de feerie,

De lumea cea de jos, şi-n stângăcie.
Luat-a aur dintr-o steauă spartă,
Ca să ni-l dea sub pământeana hartă,
Cu cea mai mişcătoare dărnicie.

Suprem Artist, în cea dintâi lucrare,
Ne-a arătat un Cer cu Paradis,
Oglindă sfântă pentru fiecare

Fiinţa umană spre divinul vis,
Şi singura de câştigat onoare.
Şi fost-a doua zi - de nedescris.

Ziua a treia

- Să se despartă apele de ape !
Mai zise Domnul, cu privirea-n valuri,
Numind pământ uscatul dintre maluri
Şi mări imensa lacrimă din pleoape.

Ca noul teritoriu să nu-I scape,
Iar în abisele cu atâtea staluri,
Tot atrăgând cu-albastrele-i cristaluri,
Însămânţat-a din a lui năstrape

Ierburi şi pomi cu fructe aromate,
De-a preschimbat tot globu-ntr-un smarald
De douăzeci şi patru de carate,

Suflând asupra lui un aer cald.
Dar treaba nu-i decât la jumătate
Şi fost-a ziua-a treia - un verde fald.

Ziua a patra

- Să fie doi luminători: cel mare
Să lumineze ziua pe pământ
Şi celălalt, mai mic, ca vela-n vânt
Să îndulcească - a nopţilor răcoare...

Soare şi lună, stele-n depărtare
Aduc vii anotimpuri, zodii, sfânt,
S-adune anii în recensământ
Ce va da samă -n lumea viitoare.

Primul apus al Terrei calm s-a stins,
Ca vatra de jăratec din cuptor,
Dar dincolo de noapte s-a aprins,

Iar Soarele cu -al său divin motor
Ce fost-a în Egipt zeu Ra, distins.
Şi fost-a ziua a patra cu mult spor.

Ziua a cincea

- Oceanele şi Mările să fie
Pline de peşte şi de vietăţi;
Să-şi dreagă cuib pe munţi, ca în cetăţi
Păsări mai mari sau mici, nu-n colivie

Şi alte animale-n herghelie
Să zburde pe pământ şi la trei coţi,
De la cocoşi la mâţe cu mustăţi,
Ca ele să aducă veselie.

Iar Domnul le-a binecuvântat şi-a zis
Să se prăsescă-n toată apa Mării
Pe tot Uscatul, muntele cel nins,

Mai mult decât mătasea-albă-a sării
Şi chiar şi în deşertul cel încins.
Şi fost-a ziua cinci - mai acătării.

Ziua a şasea

- E vremea-acum să îl creăm pe Om,
După al Nostru chip şi-asemănare,
Să stăpânească şi Pământ şi Mare…
Şi tot l-a împletit, atom cu-atom,

Să fie al credinţei Sale dom.
Muind o tină-n lacrime amare,
Ieşit-a fiinţa-n lume domnitoare
Din mâinile Părintelui Bonom.

Apoi, deodată, şi-a adus aminte:
L-a adormit pe-Adam şi dintr-o coastă,
Creat-a pe muierea cea fierbinte,

Să-i ţină de urât în lumea vastă,
Crezând că fi-va bună şi cuminte…
Şi fost-a ziua -a şasea: ziua noast΄ă.

Ziua a şaptea*

Iar după ce lumea a scos din Haos**,
Cu Soare, Lună, Stele luminând-o,
Cu peşti şi fiare, Om, El populând-o
Şi-a-ngăduit şi Domnu- un mic repaos.***

În Munţii cei mai mari, în al lor naos,
A binecuvântat Creaţia, sfinţind-o,
Cu toate cele bune, dăruind-o
Şi cugetând ce va mai fi-n adaos.

El a privit cu drag câte-a făcut,
Doar pentru un bărbat şi o femeie,
Le-a dat lumină, dragoste şi scut

Şi Duhul**** Său cel Sfânt printr-o scânteie.
Şi fost-au bune toate la-nceput,
Când a pornit a lumii odisee.
--------------------------------------
* Cifra şapte (zayin în ebraică) are o semnificaţie deosebită în Biblie. Dumnezeu s-a odihnit în cea de-a şaptea zi,Sărbătoarea corturilor ţine şapte zile, sfeşnicul numit Menora are şapte braţe (Biblia ilustrată, repovestită şi explicată de la Creaţie la Învierea lui Hristos, ediţie Litera, traducere Georgiana Harghel, Bucureşti, Litera, 2015, p. 32)
** Haos (sau Chaos) , termen ce desemnează o personificare a dezordinii, a spațiului nelimitat, care, în concepția grecilor, ar fi existat înainte de crearea lumii, termen provenind din greacă ( χάος, cháos) , o lume neformată deplin şi care, după Hesiod, a existat înaintea zeilor. În Geneză este amintit Haos în limba ebraică: תֹהוּ וָבֹהוּ (Tohuwabohu) ce ar însemna „mutare". Haosul este opus Cosmosului, bine cristalizat (n.a.)
*** Una din cele zece porunci dumnezeieşti este şi respectarea zilei de odihnă (sabatul la evrei şi duminica (domenica - de la latinescul Dies Domini - Ziua Domnului ) la creştini.
**** Duhul lui Dumnezeu, în limba greacă pneoma, ce înseamnă şi vânt, dar şi duh, mişcarea de aer care determină ploile roditoare, duhul dătător de viaţă al lui Dumnezeu (apud Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, p.22,versiune redactată şi adnotată de Bartolomeu Anania, arhiepiscopul Clujului (n.a.)
--------------------
Pașcu BALACI
Oradea, iulie 2021

Web Analytics