Cristina Oprea: Despre prietenia dintre un colecționar și un artist

cu dl Zoli si maestruÎntr-un interviu, publicat recent, luat pictorului Mircea Maximilian Boeriu menționam faptul că l-am cunoscut prin intermediul colecționarului Zoltan Mladszi Ionescu, un pasionat de cultură, de artă, care alături de doamna Laura - soția și domnișoara Carla – fiica, cu eforturi mari, salvează de la uitare obiecte de patrimoniu, punându-le, pe unele dintre ele, într-un nou circuit. Am dorit să ascult povestea prieteniei dintre dânsul și Mircea Maximilian Boeriu povestită chiar de domnul Zoltan Mladszi Ionescu.
Cristina Oprea: Domnule Zoltan Mladszi Ionescu suntem la dvs., în casă, în frumoasa dvs colecție pentru care, din tot sufletul vă felicit. Cum este să fi pasionat de artă, nu numai că o iubești, dar o și aduni și cu mare dragoste o oferi celorlalți.
Zoltan Mladszi Ionescu: Ca să vă răspund la întrebare, simplu, este o binecuvântare. Dar înainte de toate vreau să vă mulțumesc că ați dat curs invitației. Vă mulțumesc că astăzi sunteți aici alături de maestru Mircea Maximilian Boeriu, care într-adevăr este o bucurie să îl avem printre noi astăzi. Domnul Maximilian Mircea Boieriu așa cum știți și cum va povestit, recent s-a întors de la o mare expoziție pe care a avut-o la București la Galeria ,,Căminul Artei”, am înțeles că a fost un succes, o bucurie și o împlinire pentru maestrul Mircea Maximilian Boeriu. A fost un țel care și l-a dorit, un obiectiv pe care l-a dorit...
Mircea Maximilian Boeriu: Mi l-am dorit toată viața...


Z. M. I. : Vreau să vă spun că înaintea evenimentului am avut îndelungi discuții cu maestrul Mircea, ne-am sfătuit împreună, l-am sfătuit atâta cât am știut eu și cât am putut eu să-l sfătuiesc și să-l încurajez pe maestru, pentru că sunt convins că nu v-a spus, dar sunt elemente de culise pe care maestru le ține secret și nu vrea să le împărtășească și nu vrea să le spună nimănui. Acest eveniment s-a datorat, am să vă spun eu...despre faptul că soția lui l-a ajutat foarte, foarte mult, doamna doctor Pușa, așa cum îi spunem noi Pușa. L-a încurajat și l-a susținut pentru că maestrul Mircea în ultimele săptămâni dădea semne de renunțare.
M.M.B.: Am avut multe momente de genul acesta...da...să renunț...
C.O.: Păi fără susținrea familiei nu faci nimic.
Z.M.I.: Așa este! Unul dintre pilonii, dintre stâlpii acestui eveniment a fost soția Pușa pe care am dorit să o menționez și să o aducem în discuție. L-a susținut, l-a încurajat și chiar a fost prezentă la vernisaj.
M.M.B.: DA. Da. Da.
C.O.: Cum a început prietenia aceasta frumoasă?
Z.M.I.: Să știți că este o prietenie foarte frumoasă și mai mult decât o prietenie frumoasă s-a legat o chestie...cred că Dumnezeu, așa cum v-am spus este o binecuvântare, ne-a întâlnit. Știți, cred că nimic nu este întâmplător și Dumnezeu le potrivește și oamenii îi sortează și îi pune așa după cum gândește El că este mai bine. L-am cunoscut pe pictorul Mircea Maximilian Boeriu printr-o cunoștință, un colecționar de artă, vizitându-l pe acel colecționar de artă, am văzut niște lucrări. Foarte interesante. Cine e pictorul? ,,Păi Mircea Maximilian.” Păi nu-l cunosc. ,,Păi uite dacă vrei o să-ți fac cunoștință cu maestrul și o să vă stabilesc o întâlnire.” Așa s-a și întâmplat. Mi-a dat numărul de telefon, l-am contactat într-o după-amiază pe maestru. Maestru foarte deschis, foarte volubil, foarte drăguț de altfel, am și primit invitația că mă așteaptă în atelierul dânsului. Și cu prietenul meu Aurel Șandru care de fiecare data este în spatele camerei, dar de fiecare data este prezent și alături de noi și ne însoțește peste tot și cu ocazia asta vreau să spun că eu am o idee și am un proiect, să îi aducem în lumină și în fața camerelor pe cei care stau în spatele camerelor, în spatele condeiului și scriu și fac tot felul de articole și lucruri frumoase despre artiști, dar de fapt ei rămân cumva în umbră pentru că sunt în spatele camerei. Și cu siguranță, cu dvs. vom organiza un eveniment unde domnul Șandru nu va mai sta în spatele camerei, vas ta în lumina reflectorului. Revenind la maestrul Mircea m-am deplasat cu prietenul meu Aurel Șandru, am ajuns în atelierul pictorului, vă spun, în prima fază am zis ,,Aurel ce se întâmplă aici? ”. Sute de lucrări peste tot. Un atelier mare, plin de vopsea, de pensule, plin de culoare și nu înțelegeam nimic. Ne-am așezat. Maestrul Mircea Maximilian Boeriu foarte calm, foarte relaxat ne-a invitat ,,Luați loc. Ăsta este atelierul meu.” De altfel eu am fost interest de stilul lui de pictură. Un stil aparte, pe care eu recunosc și mărturisesc nu l-am văzut și nu l-am cunoscut. Imi doream să văd cum pictează pentru că acel colecționar mi-a spus ,,să vezi că pictează fără pensule, nu are pensule.” Domne în cuțit, în șpaclu? ,,Nu, folosește tubul.” Păi cum tubul? Nu amestecă culoare? ,,Nu.” Vreau să văd. L-am rugat pe maestru, maestre te rog. A luat maestrul o pânză albă, a luat niște tuburi, a început să le scuture și a început să lucreze. M-a speriat. Ce face omul acesta?
C.O.: Și o dată cu dânsul dvs vedeați cum se creează o lucrare de artă.
Z.M.I.: Da! Dar în prima fază, din primele tușe nu am înțeles nimic. Am văzut niște stropi aruncați și am zis…când o să prindă contur? Când o să prindă formă? Nu înțelegeam! Maestru foarte calm a mai scos un tub, a mai scos un tub, a mai scos un tub și am început să văd că deja prinde contur, se creionează, prinde forme. Finalul a fost, vreau să vă spun, am rămas impresionat, chiar uimit.
C.O.: V-a cucerit.
Z.M.I.: M-a cucerit! Și am spus da, maestrul Mircea Maximilian Boeriu merită promovat, merită să fie cunoscut și merită să fie adus și să fie expus pe simezele marilor galerii. Ceea ce am și făcut cu prietenul Aurel Șandru. Ne-am implicat într-un proiect cu primăria Blaj, unde anul trecut am depus un proiect prin care am solicitat primăriei Blaj decernarea titlului de Cetățean de Onoare maestrului Mircea Maximilian Boeriu. Domnul primar cu amabilitatea dânsului a spus da și totodată am organizat o mare expoziție, un mare vernisaj, un mare eveniment la Palatul Culturii din Blaj, din ceea ce mi s-a relatat de autoritățile locale, unul dintre cele mai mari evenimente care au avut loc în Blaj. În acel spațiu nu a fost nicio expoziție de asemenea anvergură.
M.M.B.: Da, e adevărat.
C.O.: La acest eveniment am fost și eu prezentă pentru că m-ați invitat atât dvs. cât și maestrul și am rămas foarte impresionată de frumusețea palatului dar și cum era înnobilat cu lucrările maestrului.
Z.M.I.:Da, A fost o expoziție foarte mare, au fost în jur de 200 de lucrări, o sută nouăzeci și ceva au fost pe simezele Palatului Culturii, ceea ce pot spune că a fost un eveniment de mare anvergură care a rămas cu răsunet și cu impact. Chiar și după eveniment, la un an de zile, se discută și încă lumea povestește despre acel eveniment. Ceea ce pe noi ne bucură și ne face să credem că am făcut un lucru bun.
M.M.B.: Da. Într-adevăr, cu un mare ajutor din partea dvs. domnule Zoli. Eu sunt foarte mulțumit de felul cum am expus la Blaj, la București, la Turda și felul de a mă arăta publicului românesc cu ceea ce pot să fac.
C.O.: Știți ce este interesant? Dumneavoastră nu sunteți colecționar de artă contemporană și uite că aduceți în prim-plan, pe lângă colecția dvs. artiști care merită să fie evidențiați, să fie aduși în față.
După aceste mărturisiri de suflet am văzut o parte din colecția familiei Ionescu, ce te transpune în alte timpuri.

Web Analytics