Cine te-a adus pe poteci de lup

Ți-a purtat sfios zâmbetul  pe trup

În mătăsuri vrea să te-îmbrace iar

După ce le-a rupt autoritar

Cine te-a strigat și te-a rupt din ceas

Gene coborând ca de bun rămas

Stă cu iarna-n piept să-și aștepte rând

Fără pași pe drum,  fără dor în gând

Cine te-a iubit și-apoi te-a uitat

Fără bob de rod și neasumat

Fie-i umbra frig, fie-i setea drob

Sarea pustei grea într-un ochi de ciob

Cine te-a chemat pentr-un anotimp

Ți-a furat pe rând, sângele-n răstimp

Venele ți-a plâns, de la nord la sud

Ca un plug cu zimți, înjugat absurd

Fie-i ceasul ceas, fără secundar

Fi-ei spartă-n veci, inima-n sertar

Somnul cearcăn lung, într-un pat de seu

Fără dimineți, fără Dumnezeu

Fie-i spaima ghem, pieptul un ulcior

Ars de sete-n zid, fără de izvor

Fie-i dansul nor, rătăcind pe jos

Călcat de picior, sec, neputincios

Fie-i tolba grea, fără de scrisori

Cu poștași cerșind timp, neiertători

Fie-i părul vreasc, ochiul alb și gol

Duhnind a păcat, lăcrimând frivol

Fie-i greu blestem, umbra pe pământ

Ca un melc târând, ca într-un veșmânt

Casa după el, zid de oase reci

Ceru-înfrigurat, negru ca un beci

Cine te-a adus,

Cine te-a strigat,

Cine te-a iubit,

Cine te-a chemat

Fie-i ceasul ceas,

Fie-i spaima ghem,

Fie-i tolba grea,

Fie-i greu blestem