Acum o sută de ani în comuna vâlceană Glăvile se năștea Valeriu Anania, cel care avea să devină Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului, Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului Bartolomeu Anania. Cu studii teologice la Seminarul Teologic de la București, la Facultatea de Teologie din București, apoi la Academia ,,Andreiană” din Sibiu a fost cunoscut în timp ca poet, scriitor, dramaturg, mărturisitor al închisorilor comnuniste, memorialist, preot și duhovnic. A urmat și cursurile Facultății de Medicină și ale Conservatorului din Cluj-Napoca. Din păcate, a fost întemnițat la închisoarea de la Aiud, unde timp de șase ani, a cunoscut regimul dur de detenție din acea perioadă. Încă din tinerețe a fost atras de literatură, publicările sale fiind oferite diferitelor reviste, din care se pot aminti ,,Vreamea”, ,,Dacia Rediviva”, ,,Luceafărul”, ,,Magazin Istoric”, ,,Renașterea”, ,,Mitropolia Olteniei”, ,,Glasul Bisericii”, ,,Credința”. De-a lungul vieții a scris dramaturgie, poezie, numeroase articole teologice, pe lângă predici și alte învățături. Dacă doriți să lecturați cărțile I.P.S. Bartolomeu Anania puteți să căutați titlurile: ,, Rotonda plopilor aprinși: De dincolo de ape”, ,,Memorii”, ,,Greul Pământului”, ,,Imn Eminescului”, ,,Meșterul Manole; Steaua Zimbrului; Hoțul de mărgăritare”, ,,Amintirile peregrinului Apter”, ,,Anamneze”, ,,Cartea deschisă a Împărăției. De la Betleemul Nașterii la Ierusalimul Învierii”.
Înmormântat în Cripta Ierarhilor de la demisolul Catedralei Metropolitane din Cluj-Napoca este comemorat pe 31 ianuarie.
,,Adevărata sensibilitate are o forță a ei, nedefinită și necuprinsă. Un om sensibil se poate simți singur, parasite, dar niciodată învins. Atunci când simte că nu mai poate, când simte că singurătatea îl doboară, forța sensibilității naște grăunțele unei opera, de cele mai multe ori mărețe. Odată născut acest grăunte. Îl face pe omul sensibil să renască, poate chiar ca Pasărea Phoenix, din propria cenușă. ” I.P.S. Bartolomeu Anania.