Radioul – marea mea dragoste!

Cornel Costea removebg previewCornel COSTEA – realizatorul emisiunii „Florile Inimii” – Radio ProDiaspora (www.prodiaspora.de)

Tatăl meu a fost depanator radio-TV. De când am văzut lumina zilei și până când mi-am luat zborul din casa părintească, aparatele de radio făceau parte din peisajul cotidian al existenței mele. Și nu erau simple obiecte, care așteptau să fie reparate. Erau mai mult decât atât, fiindcă, trecând prin mâinile de aur ale tatălui meu, prindeau viață. Se însuflețeau, prin vocile celor care se aflau ascunși în cutia din lemn sau din plastic și care aveau atât de multe de zis, încât, de multe ori, după ce am început să pricep, și eu, ce ne spun acele voci, rămâneam să le ascult până târziu în noapte sau puneam ceasul să sune pentru a nu rata niciun cuvânt din cele rostite cu atâta căldură de un anumit realizator.
Încă de atunci, în inima mea de copil s-a născut dorința de a ajunge, într-o zi, să vorbesc și eu la microfon, să transmit, prin vocea mea, emoție celor care mă ascultă. Am în minte, și acum, la mai bine de 30 de ani de când Radioul a intrat, definitiv, în sângele meu, numele a zeci de realizatori de emisiuni ai postului național de Radio, pe care îl ascult și acum, chiar dacă, poate, nu cu aceeași constanță ca atunci, când, la drept vorbind, Radioul era aproape singurul refugiu din lumea cenușie a epocii de aur și chiar a primilor ani de după evenimentele din decembrie 1989 (deși Radioul a fost, totuși, și un mijloc de propagandă a ideilor nocive vehiculate de regimurile politice ale vremii).
Pe mine, ca ascultător îndrăgostit de vocile Radioului public, nu mă atingeau deloc săgețile otrăvite lansate de la tribuna diferitelor foruri conducătoare. Știam, încă de pe atunci, să fiu selectiv, să rezonez doar cu acele aspecte care aduceau în casa și în inima mea un dram de frumusețe, de puritate și de lumină!


Radioul e cel care mi-a vorbit despre artiști, scriitori, oameni de știință și sportivi care, astăzi, sunt în panteonul național și universal, prin tezaurul pe care ni l-au lăsat moștenire. Radioul mi-a deschis o poartă spre împlinirea mult visată. Radioul, asemenea unui dascăl strălucit, m-a făcut să mă îndrăgostesc iremediabil de oameni, mai întâi, și, abia apoi, de sferele lor de interes. Și azi, când rostesc, în gând, numele unei voci a Radioului de altădată, instantaneu, în străfundurile ființei mele, răsună acea voce, ca un ecou îndepărtat, dar, totuși, atât de proaspăt și de viu, chiar dacă unele voci s-au mutat, de o vreme, din eter în etern.
Astăzi, când Radio ProDiaspora împlinește 11 ani de la primul pas făcut în lumea largă, sperând să cucerească inimile românilor de pretutindeni, ascultând emisiunile colegilor mei, am avut o revelație: deși visul meu din copilărie s-a împlinit, am rămas, în esență, același îndrăgostit de vocile de la Radio, acele voci pe care le știu de alaltăieri, de ieri sau chiar de azi, dar care, de acum înainte, s-au alăturat celorlalte voci imprimate, cândva, pe banda magnetică a sufletului și care, nicicum, nu mai pot fi șterse.
Iar dacă Radioul este, și acum, marea mea dragoste, se datorează și neprețuiților mei colegi de la Radio ProDiaspora, care au o calitate atât de rară în zilele noastre: OMENIA!
Sunt fericit că sunteți frații mei și surorile mele într-ale bucuriei de a dărui clipe de neuitat celor care, asemenea mie cândva, ne ascultă necondiționat!
Vă port în inimă ca pe un dar ceresc, primit chiar în ziua în care împlineam 35 de ani (27 august 2011), atunci când Ecaterina Cîmpean mi-a oferit perechea de pantofi cu care, și astăzi, umblu, împreună cu prietenii-ascultători pe cărările diferitelor anotimpuri, inspirând miresmele muzicalo-poetice ale creatorilor români, și nu numai, în grădina „Florilor Inimii” – acea oază de liniște, într-o lume dominată de zgomot!

Rădăuți, 1 mai 2020

Web Analytics