Mihai BUZNEA (Bacău) : GAIŢELE

BUZNEA Mihai CL2 OKCrrrrr crrruuu crrrrr crrruuu crrrrr crrruuu... onomatopeiele-triluri ale unei păsări foarte cunoscută şi îndrăgită de pe la noi. În termeni ştiinţifici i se spune garrlus glandarus, popular a fost botezată gaiţă, pentru ca televiziunea să o consacre drept moderator de emisiuni gen talk show. Specia este, aşadar, una singură, dar varianta originară, cu cioc şi limbă, aripi şi gheare şi înzestrată cu o voce capabilă să imite ori să reproducă cu virtuozitate mai toate trilurile de păsări, a clonat varianta modernă a cuvântătoarei cu două picioare şi o gură cât meliţa programată să bată orice recorduri în materie de sporovăială. Verişoară cu corbul şi împodobită cu un penaj multicolor, pasărea numită gaiţă a fost blagoslovită, mai dincoace, nu se ştie de cine (doar bănuim) să-şi împartă gloria de limbuţie cu suratele ei din codrul teletembelizării, care rubedenii născute prin eprubetele-minune ale laboratoarelor şi studiourilor tv sunt programate să se dea în spectacol (sau în stambă, spre a fi mai expliciţi) reconvertind vechea zicere a baladei populare în versuri: „...de trei zile-ncoace, gura nu-i mai tace”.

Gaiţa vorbitoare, uzurpatoare a gaiţei cântătoare-cârâitoare, a devenit, de-o bună bucată de vreme, o prezenţă diurnă în fiecare dintre casele noastre. Televizorul şi telecomanda sunt uşa şi cheia care îi deschid accesul. Vine şi nici că se mai dă plecată. Dacă dimineţile şi le rezervă pentru a-şi drege glasul hârâit de revărsările verbale ale zilei precedente, dar şi pentru a-şi stabili repertoriul curent, de pe la orele prânzului celui de mijloc şi până spre miezul nopţii se dă într-un spectacol perpetuu de sunet şi lumină, presărat doar cu mici pauze pentru a-şi trage sufletul ori pentru a mai schimba ceva-ceva din tonalitatea diapazonului, dar fără modificarea liniei melodice a partiturii. Care rămâne, astfel, pe lungimea de undă „bate apa-n piuă”. Întrucât gaiţa-moderator tv le ştie pe tot şi toate, nimic din ce ne alcătuieşte existenţa diurnă nu-i este străin: de la nemurirea sufletului, amintirile despre viitor, efectul razelor lunii asupra cheliei, tratamentul revoluţionar al hemoroizilor sau/şi ultima năzbâtie în materie de politică „pas cu pas” a locatarului de la Cotroceni ori ce vrăji a mai făcut tandemul struţo-cămilă liberalo-democrat. Gaiţa policicălitoare nu ştie, nu poate şi nici nu vrea să-şi pună frăie gurii.

Citește mai mult:Mihai BUZNEA (Bacău) : GAIŢELE   

Julia Henriette KAKUCS (Frankfurt, Germania): CASA NR. 19 DE PE STRADA BEM

KAKUCS H Julia OCT2020Und meine Seele spannte
Weit ihre Flügel aus,
Flog durch die stillen Lande,
Als flöge sie nach Haus.
(Mondnacht, Joseph von Eichendorff)

Și sufletul meu își întinse
Aripile largi
Plutind prin liniștea ținutului
De parcă ar zbura acasă.
(Noapte cu lună, Joseph von Eichendorff)
Traducere: Julia Henriette Kakucs

Mă bucură să te întâlnesc aici! Aici, în această cafenea mică, afară, în umbra copacilor. Îți amintești când îți spusesem odată, de mult, că amintirile îmi sunt săgetate de cârduri întregi de nume, ce asemeni păsărilor călătoare le străbat încă din frageda mea copilărie? Îți amintești cum îți spuneam că tabloul orașului va fi pentru mine mereu legat de portretele locuitorilor săi?

„Der Mensch heiligt den Ort!“, „Omul sfințește locul“ mă atenționa mereu tatăl meu, când mă plângeam din cauza unei hotărâri birocratice, nefericite. Nu o instituție, nu un birou ia hotărâri. Întotdeauna este o persoană cea care hotărește. Omul crează, realizează, își definește rolul și funcția. El va fi acela de care îți vei aminti. Banca liberă pe malul Begheului rămâne un tablou tăcut. Dacă însă ai stat pe ea, împreună cu cineva, se vor trezi la viață cuvintele care-ți alimentează dorul.

Citește mai mult:Julia Henriette KAKUCS (Frankfurt, Germania): CASA NR. 19 DE PE STRADA BEM

Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG: JULKLAPP (TRAGICOMEDIE ÎN DOUĂ ACTE)

JULKLAPP cop1PERSONAJELE

șase doamne bine, în floarea vârstei incerte, neprecizate;
doi tineri, fată și băiat
doi refugiați
un polițist

• Bobocel
mignonă, îmbrăcată în stil școlăresc, cam țeapănă, cu părul scurt

• Țuți
mai înfiptă, cu forme pronunțat feminine, grăsulie; poartă cizme, ciorapi, fustă

• Amfitrioana Suzi
blondă cu cârlionți, spirituală, dezinvoltă

• Mimi
brunetă cu breton, slabă și sexy, un pic în stil „gothic” (mult negru)

• Mami
blondă cu părul lins, sexy în stil îngeraș pufos

Citește mai mult:Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG:  JULKLAPP (TRAGICOMEDIE ÎN DOUĂ ACTE)

Adda NEAG: O LUME A TUTUROR (1)

NEAG Adda AUG2019 ACAPITOLUL I

Bună, ne aflăm în anul 2390, toamna. Mă numesc Diana și trebuie să ajung rapid în casă!
- Bună mamă, am ajung în casă, spun asta gâfâind.
- Bună Dia, cum a fost în livadă?
- Destul de bine, azi nu am fost observată...e tot mai greu să mă urc în mărul din livadă de când am crescut.

Când tata trăia puteam face orice doream, dar acum deja suntem în al zecilea an de când a murit, dar acum e în cer și zâmbește spre noi. Mama nu mă urăște, dar eu trăiesc greu cu această vină. Ziua mea se continuă cu obișnuința monotonă. Stau cu mama și citim sau vorbim ore întregi, până la cină.

E sâmbătă dimineața, mă trezesc și cobor la masă. Acolo este deja mama cu ceaiul ei obișnuit în ceașcă. Stă și citește o carte. Mă privește lung cum cobor pe scările argintii, parcă îl revede pe tata zilnic. Mereu mi s-a zis că sunt leită el. Azi mama are un zâmbet schimbat, sunt puțin surprinsă, dar știu de ce. Azi e ziua mea, fac oficial 18 de ani. A zis să fie făcut micul meu dejun preferat... Deja simt mirosul clătitelor cu gem. Parcă și scorțisoara are un miros mai plăcut, un miros de iubire.
- La mulți ani, draga mea Diana, ziua de azi e despre tine...

Citește mai mult:Adda NEAG:  O LUME A TUTUROR (1)

Emilia STROE-ȚENA: TELEFONUL (JURNAL)

STROE TENA Emilia 2Motto: „Trecut-au anii …” (Mihai Eminescu)

Am 19 ani și nu știu cum am ajuns să fiu mămică, atât de repede! Prin câte am trecut! Parcă nici nu a fost viața mea! Mai ieri eram o copilă care mergea la școală, mai ieri am terminat liceul, am dat și examenul de bacalaureat, iar apoi m-am căsătorit cu Andrei, prietenul meu din anii adolescenței. Locuiesc intr-un sat din vestul țării, un sat în care trăiesc în armonie români, unguri, nemți și sârbi. Am facut naveta la liceu, in orașul capitală de județ, atât eu, cât și Andrei. După ce am absolvit liceul, mă gândeam să mă înscriu și eu la o facultate, după obicei. Până la urmă, m-am căsatorit cu Andrei. Părinții mei au un mic magazin la stradă unde se vând de toate, de la produse alimentare, la băuturi și imbrăcăminte. Ei au considerat că le-aș fi de mare ajutor dacă aș vinde eu în locul lor. Andrei stă tot în casa noastră, este, cum se zice, ginere în casă. El a dat examen la Facultatea de fizică, dar nu a intrat. Dupa nuntă, dragul meu Andrei s-a mutat la mine. Locuim la etaj, unde sunt două camere și o baie. Este o casă renovată, reamenajată și foarte spațioasă. Părinții mei au rămas la parter, pentru că nu vor să mai urce scări.

Nici nu știu cum au trecut toți acești ani, anii copilăriei și adolescenței mele! Când mă uit în urmă, mi se pare, după câte mi s-au întâmplat, că parcă aș avea o sută de ani! M-am bucurat când am aflat că voi avea un copilaș. Andrei era și el în al noulea cer. Părinții mei își doreau să audă un gângurit de prunc în curtea lor. În fiecare dimineață mă priveam în oglindă și-l întrebam pe Andrei cum îmi ,,vine’’ burtica.

Am mers regulat la controalele medicale cerute de medicul ginecolog, mi-am făcut ecografiile necesare, apoi când bebelușul a crescut și l-am simțit cum se mișcă în burtica mea, am fotografiat ecografiile. Port copilașul meu nu numai în mine, ci și pe telefon!

Citește mai mult:Emilia STROE-ȚENA:  TELEFONUL (JURNAL)

Emilia STROE-ȚENA : ANGELLUS

BAZILICA SFANTU PETRU VATICANMotto: „Și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor” (Biblia, Geneza)

Din înălțimea statuilor ce-I reprezintă pe apostolii Mântuitorului și aflate pe frontispiciul catedralei „Sfântul Petru” din Roma, curgeau șuvoaie de apă, lacrimi ale cerului innegurat, ca dintr-un ochi imens, fară odihnă. Catedrala, cu colonadele și cu piațeta sa altădată plină de mulțimi de suflete, prezente acolo în așteptarea celebrării unei solemne liturghii de către un trecător sfânt părinte, părea a nu se ridica din potopul dezlănțuit de mânia divină. În tot acest peisaj acvatic, o voce se auzi, vocea unui singur om, care putea depăși puzderia picăturilor de ploaie; cel ce avea voie să străbată prin ploaie piațeta, doar el, alături de o făclie aprinsă pentru eternizarea momentului. Era papa Francisc, care binecuvânta planeta, rugându-se Domului să ierte păcatele noastre și să ne izbavească de boala recent apărută, care făcea ravagii mai ales in Italia. Revenea în cuvântarea sa un refren: „Nu vă temeți ! Nu vă fie frică ! Aveți credință in Dumnezeu !”

În tot acest timp, miliarde de ochi ațintiți în fața televizoarelor, îl urmăreau cum își poartă pașii dintr-o margine în alta a catedralei, cum ploaia se scurge pe îmbrăcămintea sa albă și cum cuvintele evanghelice se înșiruie ca într-o poveste, cu calmul lor binecunoscut și specific. Sfântul părinte punea în fața ochilor noștri imaginea apostolului Petru și a furtunii pe mare, care-l împiedica să vină la Mântuitorul Hrisos, având impresia că barca se scufundă din pricina valurilor. Atunci Mantuitorul îi spune să nu se teamă, întrucât credința sa va învinge, valurile se vor potoli, iar Petru va ajunge la El. Cuvintele papei Francisc în sunetul ploii trezeau în inimi un ecou de neuitat: „ Nu vă temeți ! Nu vă fie frică !” El însuși părea un apostol venit din vremi apuse spre a ne îmbarca pe noi, cei bolnavi și decăzuți din societatea de azi, pe corabia lui Hristos, arcă sigură și de nezdruncinat, arcă a credinței, smereniei și adevărului.

Citește mai mult:Emilia STROE-ȚENA : ANGELLUS

Nicolae DINA: ADRIAN ERBICEANU - O VIAȚĂ ÎNTRE ZBUCIUM ȘI CONTEMPLARE

DINA Nicolae JUL2020Adrian Erbiceanu
„Același veac, același leat”
(Glossă)

Avându-și originea la curtea regală spaniolă a sfârșitului de secol XIV și reprezentată strălucit în literatura română de Mihai Eminescu, glosa este specia lirică presupunând caracter gnomic și/sau filosofic, din moment ce meditația poetului se face remarcată în enunțuri cu aspect aforistic, sentențios, surprinzând adevăruri general valabile și evidențiind efemeritatea omului și a iluziilor sale, în contrast cu eternitatea timpului.

Toate aceste trăsături apar și în „Același veac, același leat (Glossă)”, creație aparținând poetului româno-canadian ADRIAN ERBICEANU, unul dintre foarte puținii creatori (dacă nu chiar singurul) care s-au încumetat să abordeze acest tip de poezie cu formă fixă după superba scriere eminesciană.

Conform structurii clasice a speciei, și creația lui Adrian Erbiceanu are zece octete (să nu uităm simbolistica cifrei „opt”, ca număr al desăvârșirii, al concordanței în corespondența contrariilor), în strofa nucleu fiind exprimate, aforistic, câteva adevăruri general valabile constatate în timpul existenței umane marcate de trecerea timpului și întărite în strofa a zecea, reluare a celei dintâi în ordine inversă.

Strofa nucleu sau mottoul sugerează principalele teme ale creației, cum ar fi timpul în trecerea sa ireversibilă („Cât timpul risipit în van/ […] /Șterge răbojul an cu an”) și atitudinea „din inocență și răsfăț” în fața vieții, zădărnicia existenței umane văzute ca un „frunziș destrămat”, pe care nu-l trece nimeni cu vederea și nici nu învață nimic din el, autoironia evidențiind un om detașat de întâmplările vieții de zi cu zi ori abordându-le tale quale.

Citește mai mult:Nicolae DINA:  ADRIAN ERBICEANU - O VIAȚĂ ÎNTRE ZBUCIUM ȘI CONTEMPLARE

Vavila Popovici – Carolina de Nord: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA, POLITICA (23) – Georg Wilhelm Friedrich Hegel

Hegel 4„Cine visează să înfăptuiască ceva măreț, trebuie mai întâi să-și verifice forțele și limitele. Cine vrea totul dintr-o dată, nu dorește în realitate nimic și nu va realiza nimic.” – Hegel

Filozofia modernă, și în special idealismul german, continuă să suscite numeroase dezbateri în mediile științifice din întreaga lume, cu privire la considerarea omului ca scop al său însuși și implantării umanității spiritul de dreptate și libertate. Unul dintre cei mai importanți filozofi din istorie a fost Hegel, considerat și reprezentantul marcant al curentului idealist german. A avut preocupări multiple în sfera filozofiei, interesat fiind de politică, logică, spirit și religie, influențat și de perioada istorică în care a trăit, marcată de Revoluția franceză, ascensiunea lui Napoleon și evoluția capitalismului.
Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831) s-a născut la Stuttgart, într-o familie protestantă. Tatăl său a fost înalt funcționar la curtea de conturi a ducelui de Wurtemberg, iar mama sa provenea dintr-o familie cultivată de juriști, ea fiind cea care a avut o mare contribuție la formarea intelectuală a fiilor săi până în pragul morții sale premature.
A studiat în gimnaziul din orașul natal, unde a fost un școlar model. Formarea sa la Stuttgart a stat sub principiile iluminismului și s-a bazat pe textele clasice ale Antichității. Hegel a avut o preferință pentru limba și cultura greacă, a făcut anumite traduceri și note de lectură din diferite domenii. Sora sa a mărturisit că el învățase prima declinare latină la vârsta de cinci ani și că perceptorul său i-a oferit o ediție a dramelor lui Shakespeare la aniversarea vârstei de 8 ani. La 10 ani tatăl său i-a dat primele lecții de geometrie și astronomie. Tragediile grecești erau lectura sa favorită. Îl mai interesau, pe atunci, și fizica, și botanica.
În 1788 a redactat un articol cu privire la avantajele pe care ni le procură lectura scriitorilor antici clasici greci și romani. La acea vârstă de 18 ani s-a dăruit teologiei și a intrat la seminarul din Tubingen, pentru a-și realiza studiile universitare. Acolo i-a cunoscut pe Friedrich Holderlin și pe Friedrich Wilhelm Schelling, cu care a legat o strânsă prietenie, „plantând împreună Copacul Libertății”.

Citește mai mult:Vavila Popovici – Carolina de Nord: FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA, POLITICA (23) – Georg Wilhelm...

Rexlibris Media Group: PORTRAIT OF A LITERARY PROMOTER - GERMAIN DROOGENBROODT

DROOGENBROODT Germain 2020Germain Droogenbroodt, was born 11 September 1944 in Rollegem, the Flemish part of Belgium. In 1987 he moved to the Mediterranean artist village of Altea and integrated in Spanish literary life.

Germain Droogenbroodt is an internationally appreciated poet, translator, publisher and promoter of modern international poetry. He wrote short stories and literary reviews, but mainly poetry, so thirteen poetry books, published in 28 countries. He translated – he speaks six languages - more than thirty collections of German, Italian, Spanish, Latin American, English and French poetry, including anthologies of Bertolt Brecht, Mahmud Darwish, Reiner Kunze, Miguel Hernández, José Ángel Valente, Francisco Brines, Albert and rendered Arabic, Chinese, Japanese, Persian and Korean poetry into Dutch.

As founder and editor of the Belgian publishing house POINT Editions (POetry INTernational) he published more than eighty collections of mainly modern, international poetry. In 1996 he set up a new poetic movement, called neo-sensacionismo with the famous Chinese poets Bei Dao and Duo Duo.

Germain Droogenbroodt organised and co-organised several international poetry festivals in Spain. He is vice president of the Academy Mihai Eminescu, organizing the International Poetry Festival “Mihai Eminescu” in Craiova, Romania, co-founder and advisor of JUNPA (Japan Universal Poets Association), artistic advisor of the Italian movement Poetry & Discovery, and founding president of the Spanish cultural foundation ITHACA. He also collaborates with the Italian poetry publication Margutte.

Citește mai mult:Rexlibris Media Group:  PORTRAIT OF A LITERARY PROMOTER - GERMAIN DROOGENBROODT

Web Analytics