Sandrino GAVRILOAIA: ÎN CĂUTAREA LUI PAUL DE ALEP

PAUL DE ALEPYamkhad, Halba, Beroia, Al Chahba, Halab, Alep - unul dintre cele mai vechi orașe ale lumii. Succesiunea civilizaților. Alep, a doua capitală a Siriei. Pe Drumul Mătăsii. Orașele moarte. Situri romano-creştine. Ipoteze ale pustiirii orașelor pierdute. Creştinismul siro-arab. Edictul de la Milano. Conciliul de la Calcedon. Un călător interbelic în Orient: G. M. Cantacuzino. Biserici vechi orientale. Epoca Hamdanizilor. Al treilea oraș al Imperiului Otoman. Doamna Chiajna, fiica lui Petru Rareș, în surghiun la Alep. Jurnalul peregrinărilor lui Paul de Alep în Răsăritul Europei. Siria, tărâm al creștinătății. Vechi urme românești descoperite de scriitorul și diplomatul Marcu Beza în Siria. Lordul Guilford și manuscrisul „Călătoriilor Patriarhului Macarie”. Ibn Battuta pe traseul dobrogean al Drumului Mătăsii. Traducători şi editori români ai manuscrisului alepian. Itinerariul călătorilor arabi din Alep în Țara Românească și Moldova. Darurile sirienilor. Moaştele Sf. Vasile cel Mare de la Mănăstirea „Trei Ierarhi". Curtea domnească de la Târgovişte. Epoca lui Vasile Lupu şi Matei Basarab. Postelnicul Constantin Cantacuzino şi uluitoarea sa curte boierească. Altîn Bey sau Constantin Brâncoveanu. Cea dintâi Psaltire tipărită în limba arabă. Antim Ivireanul, primul tipograf din cultura arabă şi georgiană. Patriarhul Antiohiei Athanasie al IV-lea Dabbas în țările române. Islam și Creştinism la Alep. O inscripţie arabă. Abraham și Zaharia, Profeți ai Vechiului și Noului testament la Alep.

***

Alep, Halab în pronunţie arabă, este unul dintre cele mai vechi, mai misterioase şi mai strălucit-orientale oraşe ale Levantului pe care am avut ocazia să le vizitez. Aici se concentrează mai multe veacuri ale spiritualităţii și culturii arabe şi câteva bune milenii ale civilizației umane. Arheologii i-au confirmat o neîntreruptă şi străveche locuire. Istoria scrisă a aşezării depășește 5 milenii, dar în zonă au fost descoperite vestigii care mai adaugă câteva milenii de neîntreruptă locuire. Cele mai vechi inscripţii care-i atestă existenţa sunt tăbliţele cuneiforme de la Ebla, un vast sit amorit situat la 60 km sud de Alep. Alte înscrisuri au fost descoperite printre ruinele fostelor cetăţi-regate Mari şi Ugarit, dar acestea sunt mai recente, datând numai de… 4 milenii. Unii specialiști susţin că undeva, în oraș, ar trebui să existe îngropată o imensă arhivă formată din tăbliţe de argilă, după modelul centrelor urbane mesopotamiene cu care Alep a rivalizat în epocă. Această bibliotecă ar putea adăposti scrieri contemporane cu cele de pe Valea Tigrului ori a Nilului. Cercetătorii speră să descopere cândva, cumva rămăşiţele acestui presupus tezaur al umanităţii.

Citește mai mult:Sandrino GAVRILOAIA:  ÎN CĂUTAREA LUI PAUL DE ALEP

Nicolae DIMA: O CĂLĂTORIE IMAGINARĂ - GÂNDURI ȘI PREOCUPĂRI ÎNTRE ŞTIINŢĂ ȘI CONȘTIINȚĂ

DIMA Nicholas1Omul are o natură dublă, materială şi spirituală, şi în evoluţia lui urca treptele unei piramide imaginare care se înaltă de la cunoaşterea mediului înconjurător spre lumea ideilor şi în final spre înţelegerea semnificaţiei vieţii. Nu toți oamenii îşi pun problema sensului vieţii, acesta fiind în mare măsură de domeniu ştiinţei, religiei şi filozofiei, domenii care de multe ori se afla în dispută.

Duelul actual dintre ştiinţă şi religie se referă la conştiinţă şi are loc atât la nivel nanoscopic cât şi la nivel cosmic. Ştiinţa refuza să accepte existenţa unei forţe supranaturale în timp ce religia se uita cu blândeţe la cei care caută explicaţii ştiinţifice pentru tot ceace exista în univers. Filozofia încearcă să împace cele două tabere, dar de regulă e respinsă de amândouă. Divergentele dintre tabere lasa însă loc pentru cei care cred în religie, dar care vor să-şi facă propriile investigaţii...

Potrivit cercetărilor, realitatea quanitică consta din energie vibranta care la anumite frecvente se transforma în materie. Aici ar putea fi originea universului. Tot la nivel cuantic, materia se schimbă permanent şi se retransforma în energie. În cadrul acestei refaceri şi prefaceri se petrece însă un proces care constituie o mare enigmă. Fiecare transformare păstrează informaţia trecerii de la o formă la alta. Ce este însă informaţia şi ce reprezintă, în esenţa lui intimă, omul?

Dacă la nivel cuantic materia pare cumva una cu energia, la nivel cosmic, atât materia cât şi energia sunt înghiţite în final de sorburi sau aspiratoare cereşti. (Traduse neinspirat în limba română ca găuri negre; ele nu sunt găuri, ci portale către alte dimensiuni). Iniţial, astro-fizicienii au crezut că în urma absorbirii materiei şi energiei de către marile sorburi se pierde atât materia şi energia cât şi informaţia. Acest lucru ar crea însă un paradox şi ar contrazice legile fizicii potrivit cărora în natura nimic nu se pierde, ci doar se transformă.

Citește mai mult:Nicolae DIMA:  O CĂLĂTORIE IMAGINARĂ - GÂNDURI ȘI PREOCUPĂRI ÎNTRE ŞTIINŢĂ ȘI CONȘTIINȚĂ

Victor RAVINI: CE SĂ FACEM CA SĂ ÎNȚELEGEM MESAJUL CIOBANULUI DIN MIORIȚA?

RAVINI Victor 2 Nu vreau să-nvăț carte, vreau să fiu golan. Orice-o fi mai lesne, măcar și cioban. După cum își închipuie unii, ciobanii nu fac nimic și stau sprijiniți în ciomag sau lungiți în iarbă, la fel ca ciobanii din tablourile lui Nicolae Grigorescu. Viața de cioban e mai dură decât a multora dintre noi, care avem alte meserii.

Ca să putem înțelege ciobanul din Miorița și să beneficiem de mesajul lui, ar trebui să ne recunoaștem în el și să trezim conștiința noastră la realitatea divină, prezentă în natura înconjurătoare și în noi înșine, oricât de atei sau anticlericali am putea fi. Asta nu se obține apăsând pe un buton, luând pilule după rețeta cuiva, făcând exerciții călăuzite de vreun guru sau lăsându-ne pe seama bisericii. Un cioban bătrân zicea: Toate sunt în mâna lui Dumnezeu, numai sfințenia omului nu. Totul depinde de sufletul și de cugetul fiecăruia din noi. Depinde de propria noastră conștiință. Dar cine mai stă de vorbă cu propria sa conștiință, cu sine însuși, așa cum vorbește ciobanul cu mioara năzdrăvană? Oamenii arhaici, așa analfabeți cum erau ei, au făcut cele mai mari și mai importante descoperiri: domesticirea animalelor, agricultura, ceramica și țesutul, cu opt sau zece mii de ani în urmă.

Ciobanul din Miorița nu este un om adevărat și identificabil, ca Nechifor Lipan din Baltagul lui Sadoveanu. Este un alt personaj literar, ce reprezintă perfecțiunea umană, cu toate însușirile bune și frumoase ale omului în general, din totdeauna și de pretutindeni, nu numai ale românilor, ci ale omului bun, ideal, așa cum și-l poate imagina întreaga lume. Nimic în Miorița nu este realitate. Totul e simbol.

Citește mai mult:Victor RAVINI:  CE SĂ FACEM CA SĂ ÎNȚELEGEM MESAJUL CIOBANULUI  DIN MIORIȚA?

Cristian Petru BĂLAN: O CĂLĂTORIE IMAGINARĂ CARE NE ATRAGE (Adnotări pe marginea eseului „O călătorie imaginară” scris de Prof. Dr. Nicholas Dima)

DIMA NicolaeToți politicienii și intelectualii români de elită îl cunosc pe Prof. Dr. Nicholas Dima, nu numai ca unul din pricipalii realizatori ai emisiunilor românești de la Radio Vocea Americii, dar și ca profesor universitar american specialist în geografie, geopolitică și studii internaționale. De asemenea, este cunoscut și ca un prolific scriitor și autor al mai multor cărți și studii publicate în limba engleză, în Statele Unite, precum și în limba română, semnate ca Nicolae Dima. Sunt lucrări deosebit de informative și de mare valoare pentru specialiști. Îmi permit să amintesc doar câteva titluri, din cele mai cunoscute: „Horn of Africa: Culture, Religion and Politic”; „Geopolitica”; „A Journey to the Omo Region of Ethiopia”; „The Mankind Quarterly, Winter 2007”; „The United States and the War on Terrorism since 9/11.2001“NAFTA and the Perspectives of a North American Community - SFPPR”; „NAFTA and the Perspectives of a North American Community - SFPPR”; „Is a Russo-Ukrainian Conflict Imminent? - SFPPRR”; „Moldova between Russia and Romania - SFPPR"; „University Education in Eastern Europe: The Case of Geography" Journal of Geography, May 1978 - etc., etc.

Dintre lucrările scrise în limba română, studiul „O călătorie imaginară” (Gânduri și preocupări între știință și conștiință) este printre cele mai interesante dezbateri cu care cititorii români iau contact, fiindcă aduce informații cu totul noi, cu tente nu atât filosofice cât, mai ales, științifice, referitoare la domeniul metafizicii și al fizicii cuantice. Autorul este preocupat să analizeze în profunzime aceste probleme și să ni le explice în termeni concentrați, expunându-ni-le așa cum le-a înțeles el însuși la un moment dat. „Potrivit cercetărilor, spune profesorul Nicholas Dima, realitatea cuantică constă din energie vibrantă, care la anumite frecvențe se transformă în materie. Tot la nivel cuantic, materia se schimbă permanent și se retransformă în energie. În cadrul acestei refaceri și prefaceri se petrece însă o mare enigmă. Fiecare transformare păstrează informația trecerii de la energie la materie și de la materie înapoi la energie.”

Citește mai mult:Cristian Petru BĂLAN:  O CĂLĂTORIE IMAGINARĂ CARE NE ATRAGE  (Adnotări pe marginea eseului „O...

Stan PĂŢITU Jr: LA DOFTORU’ UNGUREANU

MOS CU LEMNE 2De câte ori îmi aduc aminte de această povestire din copilărie... încep să râd cu hohote! Sper să vă molipsesc şi pe dumneavoastră!

Când eram mic locuiam la Oradia Mare pe strada Poştei. Vis-à-vis de casa noastră îşi avea cabinetul doctorul Ungureanu, un medic foarte bun, dar cam zăpăcit... şi veşnic ocupat... Un excelent internist şi chirurg. Prin anii '50 mai avea încă parte de cabinet particular.

În ziua aceea doctorul îşi terminase programul şi se pregătea să plece la spital unde avea de făcut o operaţie. Secretara sa, o jună domnişoară, era şi ea pe picior de plecare... Deodată se aud bătăi puternice în uşa de la intrare...
- Cine-i acolo!? (întreabă doctorul iritat...)
- Io!
- Care „io”, mă omule?
- D’apo io, Ioanè!
- Care Ioanè?
- A lu’ Petrinjel să trăiţ...

Doctorul Ungureanu supărat până peste măsură împinge brusc uşa, care deschizându-se înspre afară îl loveşte puternic pe Petrinjel în piept. Acesta îşi pierde echilibrul şi cade în fund... Se ridica, se uită speriat la doctor, ţinându-se cu mânile de piept, cam în locul unde îl pălise clanţa uşii!

Citește mai mult:Stan PĂŢITU Jr:  LA DOFTORU’ UNGUREANU

Silvia IOAN-BUTNARU (Germania) : MUZELE NESOMNULUI

IOAN BUTNARU SilviaÎn luna octombrie a anului 2000, mă aflam la München, la întâlnirea scriitorilor de origine română, din München şi Bavaria, întâlnire care se ţine în fiecare ultimă vineri din lună. Poetul Gheorghe Istrate, din Bucureşti, era invitat de onoare, la această acţiune şi apoi, la Bad Kreuznach, pentru cea de-a doua Întâlnire a Scriitorilor Români-Germani, de pe valea Nahelui.

După discuţiile purtate cu scriitorii români din Germania, despre literatura română din ţară şi din diaspora, gazdele au hotărât să facem un tur în jurul oraşului München şi în împrejurimi, pentru a-i arăta poetului Gheorghe Istrate o parte din frumuseţile Germaniei. Ne-am oprit la o sărbătoare câmpenească, cu specific bavarez. Ne-am ospătat cu rasol de porc, stropit cu bere rece, adusă de ospătari, în halbe de un litru.

Gheorghe Istrate se simţea bine cu noi, declarându-ne că şi de data asta, ca şi în anul ce trecuse, va avea cu siguranţă destule teme de inspiraţie pentru revista „Curierul Român” din Bucureşti, revistă la care lucra ca redactor-şef.

Pentru că seara se apropia şi norii se îmbulzeau ameninţători la apus, după câteva fotografii făcute în grup, am mulţumit gazdelor şi am urcat grăbiţi în maşina mea, un Ford Sierra, ce avea să ne ducă vreo 450 de km numai, până la Bad Kreuznach. Autostrada aproape pustie, în acea după-amiază de duminică, ploaia bătând rece, în rafale de vânt pe parbrizul maşinii, sacadat, ne aminti amândorura că toamna a sosit pe nesimţite. Când? Şi cum?!

Ghiorghiţă îmi destăinui necazurile lui. Despre boala Mihaelei (soţia lui), neajunsurile financiare, cu doi copii la falcultate şi alte multe necazuri. Îl ascultam tăcută. Îi ascultam destăinuirile. Mă gândeam şi eu, la necazurile mele de-a lungul şirurilor de ani petrecuţi în ţară străină, cu boala soţului meu şi cu multe, multe griji pentru copii şi pentru mine, griji care îţi macină nervii zi de zi. Era un prieten sincer. Sincer şi delicat, cum numai un poet adevărat poate fi.

Citește mai mult:Silvia IOAN-BUTNARU (Germania) :  MUZELE NESOMNULUI 

Vavila Popovici – Carolina de Nord: CE TREBUIE SĂ ȘTIM ȘI SĂ NU UITĂM (Despre Religie și Morală)

Trebuie sa incerci necontenit sa urci foarte sus daca vrei sa vezi foarte departe1 2„Există un singur bine – cunoașterea și un singur rău – ignoranța”. – Socrate

Prin Morală se înțelege modul de comportare a individului în familie și societate, Morala fiind linia generală de conduită a cuiva.
Civilizația este nivelul de dezvoltare a culturii materiale și spirituale ale unei societăți.
Religia și Morala, credința și moralitatea constituie un tot organic, inseparabil. Marii oameni de știință și artiști, care ne pot fi un exemplu de urmat, au fost oameni de o profundă religiozitate: Poeți ca Ovidiu, Horațiu; muzicieni ca Bach, Haydn, Mozart, Beethoven, Schubert; pictori și sculptori ca Leonardo da Vinci, Tițian, Michelangelo și mulți alții. La fel, istoria ne dă multe exemple de oameni, conducători și oameni simpli, revoluționari, a căror moralitate a constituit un exemplu, ei luptând pentru binele și progresul țării lor.
Forțele active ale creației binelui general, sunt forțele morale ca: patriotismul, virtutea domestică, sufletul curat, credința în Dumnezeu.
S-a spus de nenumărate ori că știința care se clădește pe religie dobândește un plus de adevăr, iar arta care are în vedere religia dobândește un plus de frumusețe spirituală.

Citește mai mult:Vavila Popovici – Carolina de Nord: CE TREBUIE SĂ ȘTIM ȘI SĂ NU UITĂM    (Despre Religie și Morală)

Georgeta BLENDEA-ZAMFIR: INDUCȚIA SIMBOLULUI ALBASTRU

BLENDEA ZAMFIR Georgeta XEtufarea din ziua de azi, în lipsa exterioară de cultură, sensibilitate și, nu în ultimul rând, omenie, determină Domnului Doctor Atanasiu Bogdan-Ovidiu-Costin intrarea într-o stare de refulare, de adâncire în subconstinent. Sigismund Freud ne spune că dacă un om este mai profund, mai sensibil, mai cult, profesionist acerb, refularea se produce intens. Aceasta în condițiile unui mediu ostil, când vibrațiile unei personalități complexe ca cea a lui Ovidiu Atanasiu sunt înnăbușite la tot pasul.

Defularea este necesar să se producă, iar în cazul unui personaj de basm ca cel al Doctorului școlit la Paris, doar sublimarea are loc. Discursul intens, punctat de un suflet multiplu dimensionat, este o aspirație spre transcendent. Linie de foc țâșnita din originile sacerdotale ale familiei nobiliare dupa ramura moldavă a neamului, aspirația domnului doctor nu se oprește, călătorește preastral, alimentată de o genealogie familială de excepție. Cuvintele în cautarea perfecțiunii devin poarta ca într-un subconstient umplut de bogație.

Muzica lui Berlioz încarcă vaduri de râu sclipitor, răcoros, în care să curgă liniștit, calm, demn, ca ale patriei spre care Ovidiu s-a întors de la Paris ca la o chemare a ancestralității genetice. Plasat în sferele astrale, divine, transcendente, spiritul unui adevărat erou, vibrează în căutarea căii ce va aduce o revărsare de ape pure ale omenescului pe Mapamond. Baia mocirloasă care a ajuns societatea, fără modele demne, impunatoare, nobile, ca cele ale eroilor lui Racine si Corneil, se cere purificată, mai bine zis apa înlocuită ca într-o baie cu mult spumant, aromitor, binefăcător, sfințit, va trebui să calce noua generație.

Citește mai mult:Georgeta BLENDEA-ZAMFIR:  INDUCȚIA SIMBOLULUI ALBASTRU

Hedi SIMON (Tel Aviv, Israel): UNDE TRĂIEȘTE DUMNEZEU?

SIMON S Hedi 4Omul Îl caută dintotdeauna pe Creatorul său precum caută firul de paie de care să se agațe înainte de înec, ultimul punct de sprijin în micul său Univers personal. Fiecare crede că l-a găsit, în funcție de educația, pregătirea, concepțiile sau imaginația individuală. În marea majoritate a cazurilor el se supără pe toate celălalte persoane care au păreri și credințe deosebite de ale sale, lipsa de toleranță față de diferențele religioase fiind baza neânțelegerii și dușmăniilor dintre oameni, popoare sau țări.

Lunga istorie a umanității este străbătută de un fir roșu marcând sângele vârsat în sute de războaie. Printre multele cauze care au învrâjbit popoarele au fost cele economice, teritoriale, politice, de succesiune, etc., dar nu pe ultimul loc se aflau și luptele crâncene pe motive religioase. Or războaiele religioase sunt cele mai periculoase; ele nu se rezumă doar la neânțelegeri între două neamuri concretizate prin violență, care se pot stinge printr-un efort comun cu un pact de încetare a focului. Războaiele religioase în schimb, depășesc granițele a două țări, își întind tentaculele urii în diferite colțuri din lume unde trăiesc credincioși de religii diferite, fiecare fiind încredințat că deține monopolul asupra Unicului Creator.

În Evul Mediu Inchiziția a fost aceea care și-a luat puterea supremă asupra Religiei Creștine, în numele căreia a comis crime sângeroase împotriva a mii de oameni care nu puteau ține pas cu fanatismul ei, declarându-i eretici care merită pedeapsa cu moartea. Ulterior, în anii mai apropiați epocii moderne, populațiile care s-au îndepărtat de catolicismul strict al Inchiziției au intrat într-un oportunism violent cu aceasta, desprinzându-se cu timpul; precum toată Anglia și-a schimbat religia în cea Aglicană, sau în Europa luteranii conduși de Martin Luther au deviat spre reforme în căutarea unor căi mai simple de a ajunge la Creator; la fel în Franța, Hughenoții separați de catolici au rămas în memoria colectivă datorită măcelului de tragică amintire din prea cunoscuta „Noapte a Sfântului Bartolomeu” - noapte scăldată în sângele „căutătorilor lui Dumnezeu” pe căi diferite, fără înțelegere și fără clemență, doar pe calea crimelor.

Citește mai mult:Hedi SIMON (Tel Aviv, Israel): UNDE TRĂIEȘTE DUMNEZEU?

Web Analytics