Vasilisk DONICA: SCRISUL - SUFLET PE ALTAR

DONICA Vasilisk 1Motto:
„Așa-s făuritorii de poeme!/ În miezul nopții/ Cioplesc în slove/ Și bat cu dalta-n buchii/ Tu-i iartă, cititorule!// Poate n-au scotocit destul în suflet/ Și nu au așternut în slove-al vieții zbucium/ Așa cum ți-ai dorit,/ Ca-n el pe tine să te regăsești.//”

Din bunătatea lui Dumnezeu la 15 decembrie 1985, m-am născut eu, Vasilisk (Vasile) Donica, în satul Zahoreni, raionul Orhei, Republica Moldova, al treilea copil al Tamarei și Ilie Donica. Copilăria și adolescența mi-am petrecut-o mereu descoperind taina cărților. În perioada frământărilor adolescentine am început a explora lumea alături de personajele nuvelelor, romanelor fantastice și ale celor din poveștile și basmele literaturii naționale și universală, încă din biblioteca școlii și cea sătească, iar mai apoi, am tot devorat și cunoscut lumi, din biblioteca personală a profesoarei de limbă și literatură română din gimnaziu.

Am absolvit gimnaziul de 9 clase din satul natal, în anul 2002. În acești ani, am fost prieten cu toți colegii, dar mai ales m-a marcat prietenia de suflet cu prima învățătoare și profesoară de limba ți literatura română. După gimnaziu am urmat studiile în Liceul Colegiului Pedagogic „Vasile Lupu’’ din orașul Orhei, absolvindu-l cu diplomă de bacalaureat în anul 2005.

*
Lăsați-mă să-mi spun cuvântul!
Visam ca preot să mă fac,/ mi-aș fi rostit cuvântul/ o lume simplă de la sat/ l-ar fi-ascultat urmându-l./ Să fi fost dat să fiu plugar,/ tot mi-aș fi spus cuvântul/ punând semințele-n brăzdar/ aș fi vorbit cu vântul./ Păstor la oi de aș fi fost,/ tot îmi spuneam cuvântul/ oițelor când le cântam/ să le ațâț păscutul./ Chiar marinar de mă făceam,/ tot mi-aș fi spus cuvântul/ la pești în noapte le cântam/ ce drag îmi e pământul./ De m-am făcut învățător,/ la fel îmi spun cuvântul/ copiii stau nerăbdători/ și îmi ascultă gândul.// știți oricum nu o să tac,/ mereu-mi voi spune cuvântul/ chiar dacă moartea-n veac/
m-ar despărți de dânsul!//.”

*
Incert, dar cu o dorință efervescentă de a făuri destine, dar totodată și de a spune tuturor mereu „cuvântul’’, am cugetat mult, iar dilema de a deveni preot sau învățător, m-a făcut să-mi continui studiile în același colegiu încă 2 ani. Măiestria cadrelor didactice care m-au ghidat pe parcursul acestor ani, susținerea, curajul pe care mi l-au insuflat profesoarele de română din gimnaziu și din colegiu, m-au determinat să-mi continui studiiile la facultatea de filologie din cadrul Universității de Stat din Tiraspol, cu sediul în orașul Chișinău, unde am fost licențiat în științe ale educației în anul 2009.

Debutul literar l-am început la orele de limba română din liceu, micul public fiindu-mi colegii de clasă, iar doamna profesoară fiindu-mi juratul și primul meu critic literar. Perseverența, elanul creativ pe care îl descoperisem și curajul pe care mi l-a insuflat profesoara, m-au făcut să scriu, cu ușurință și să trec peste perioada de furtuni adolescentine, tăinuindu-mă în rândurile versurilor proprii, care erau minuțios analizate, frumos apreciate sau dur criticate de profesoara mea-fire blândă, dar exigentă.

Au urmat ani buni de tăcere și contemplație profundă la o mănăstire, unde pentru merite deosebite și râvnă spirituală am primit mai întâi îngerescul chip al monahiei, apoi am fost hirotonit ca irodiacon, iar în anul 2014 ca ieromonah. Tot în același an am fost îndrumat și binecuvântat să predau ore de religie la gimnaziul din apropierea mănăstirii. Aici mi-am regăsit copilul visător din mine, copilul cu dor de școală, de viață, de maturitate. Astăzi sunt profesor în acest gimnnaziu din Saharna Nouă, raionul Rezina și continui să scriu poezie în acele clipe ce întreţin armonia şi taina interioară a sufletului. De atunci: „Să știți, eu versuri nu mai scriu!/ Scrie un răzvrătit din mine;/ umblat desculță prin pustiu,/ găsit la margini, prin ruine.//” (Să știți!)

Din 2017 postez poezii online în mai multe grupuri literare, portaluri și reviste precum „Poeții Noștri’’, „Literatura pe tocuri’’, „Poezii pentru sufletul meu’’, „Doxologia.ro’’ ș.a., iar unele ziare au preluat din poeziile mele tipărindu-le. Exemplu „Ziarul Cuvântul’’. Anul 2021 se dovedește a fi binecuvântat pentru literele dansatoare de la lumina lumânării mele, deoarece vor fi citite de mai mulți iubitori de literatură din întreagă lume. Tot în acest an am încercat să scriu proză scrută. Am debutat cu proză în săptămânalul „Literatura și Arta’’ (Republica Moldova). Au urmat Revista Uniunii Scriitorilor de Limba Română „Poduri de Dor’’ (Republica Moldova); Revista „Regal Literar’’ (România); Revista „Timpul’’ (Chișinău); Publicaţia „Confluențe Literare” (București - Sydney); Revista „Cuvânt Românesc” ((Madrid)); și toate au curs una după alta, ca un dar divin.

Am fost apreciat de mai multe personalități literare și nu numai, care m-au încurajat și mai mult să continui să scriu, Revista ,,Regal Literar’’ decernându-mi chiar „Premiul pentru creație”, fiind vorba despre creațiile literare publicate de-a lungul timpului în revistele de specialitate din România și Republica Moldova.

*
„Poezia lui Vasilisk Donica este un dialog cu Dumnezeu și un drum direct spre Dumnezeu, aceasta dezvăluie misterele dumnezeiești și ne leagă de lumea divinului.” - mi-au spus-o cei de la Revista Timpul Chișinău. „Ai un mare har în ceea ce scrii, continuă!” - mi-a comunicat telefonic regretatul academician, scriitor, poet, redactor, Nicolae Dabija. „Sunt cutremurată, din primele pagini, ești un maestru nativ al prozei creștine și ai o aleasă misiune – cea de a face exact ceea ce faci, ești un mare scriitor!!! Mă felicit pentru că te-am descoperit și pentru responsabilitatea de a te ajuta. Literatura este calea ta, ai și arta detaliului poetic, ca la Ion Druță. Felicitări, ești cutremurător de plin cu Har!!!” - mi-a scris Președinta Uniunii Scriitorilor de Limbă Română, poeta, Diana Ciugureanu. „Probabil, obosit de atâta deșertăciune a vrut Dumnezeu sa fie citit și cuvântul Lui din reviste, astfel a lucrat frumos prin oameni cu credință și cu sete de frumos și adevăr...” - a menționat într-un comentariu îndrăgostita de literatură, poet-amator, Alina Iurchina.

Prezentul meu mă-ntreabă: „Cine sunt eu?/ Un nimeni acolo.../ un colț de pământ.../ Un umblet zănatec.../ Ce doar alungă ploaie și aduce vânt.../ Un strop de polen/ de crud, dintr-un vers/ Pierdut în abisul imens...//” (Zănatec), totodată sunt OMUL cu suflet deschis și, consider că, ceea ce scriu trebuie să mă reprezinte pe mine, OMUL, fiind ca o carte de vizită deschisă spre citire „Scriu așa cum viețuiesc./ Scriu tot și toate ce gândesc:/ Metamorfoze, plumb, morminte.../ Mi-e sufletul altar de cuvinte.//’’ (Suflet pe altar)

Mă grăbesc, astfel, să aduc prin ceea ce scriu marea existență. Doar așa pot tatua iubirea de om, viață, Dumnezeu. Încerc a grăbi clipele pline de lumina vieții, până-n în zori de zi! Mă grăbesc să scriu din dragoste, din plăcere. Lucrurile se nasc când e momentul, iar un moment potrivit este întotdeauna!

Îmi place să scriu. Asta iubesc să fac. Asta fac, de fapt. Scriu... Culeg crâmpeie din mine, din sufletul meu, din universul care mă cuprinde şi le înșir pe foaie. Acest dans al literelor la lumina lumânării este unul vrăjit, tăinuit în locul a celor mai frumoase sentimente şi emoţii, devenind o parte din ele, din visele mele în care se ascund: iubirea, dorul, pasiunea, tristeţea... Ceea ce scriu este lăuntricul gândurilor mele. Trăirile din sufletului meu. Rupturi de dor, de viață, de libertate... Emoţii… Doar emoții, pe care le-am adunat în cuvinte. Scriu, pentru că aşa simt, iar eu fac mereu ce simt, fiindcă trăirile contează-n viața mea.

Despre viitor... voi continua să scriu, iar la plecare: „Să mă-nveliți cu gerul aspru,/ Când am să plec spre infinit/ Și să nu plângeți, rămân astru.../ Am scris așa, cum am trăit...//’’ (Vă las...).
-----------------------
Vasilisk DONICA
25 august 2021
București

Web Analytics