Alexandra IANCU: 7 VÂRFURI PE CARE ÎNCĂ N-AM URCAT

IANCU AlexandraCu toții visăm să urcăm munți, mai ales cei de la câmpie sau cei care locuiesc în depresiuni. Viața poate fi extrem de monotonă când câmpul tău vizual se reduce la o întindere plată de pământ sau când aştepți să vezi soarele din adâncul depresiunii. Deci ne echipăm bine, ne luăm rucsacurile în spate şi pornim la drum, cu un țel bine stabilit: să urcăm rapid pe cel mai înalt munte şi să ne întoarcem până la apus, ca, a doua zi, să o luăm de la capăt. Ni se pare uşor să fim acolo, aproape de soare, unde razele ne luminează mintea neobosită de atâta trudă. Păşim cu dreptul spre un lanț cu 7 vârfuri înalte, atât de înalte, încât nu le zărim, dar ştim că vom fi sus, pentru că ne dorim să fim sus.

Muntele Bun

Am auzit odată o legendă despre un Munte Bun. Legenda spune că în munte sunt două duhuri: unul bun şi unul rău. Duhul rău îi conduce pe cei răi pe un drum greşit. Drumul e oglinda sufletului celui rău. Sufletul îşi vede faptele în propriii-i paşi. Pedeapsa îndreaptă paşii până târziu în noapte. Noaptea acoperă urmele, dar muntele notează paşii. A doua zi, ajungi în locul de unde ai plecat, dar muntele nu mai are vârf.

Muntele Optimist

După ce treci de Muntele Bun, ajungi la poalele Muntelui Optimist. Numele lui îți dă speranța că azi vei fi sus. Azi speranța ta e că ai speranță. Azi te înalți în visul că picioarele vor dicta minții. Uiți cine coordonează trupul. Trupul se mişcă timid sub îndrumarea gândului şchiop. Mergi câțiva metrii, mai ai puțin până la vârf. Te minunezi că ai avut noroc, uitându-te în sus. Şi când te uiți în sus, te împiedici de un gând şi cazi.

Muntele Înalt

Te doare, dar continui să crezi că vei ajunge în vârf. O iei de la început. Lacrimile îți curățā cămările minții, pentru a primi cu fast gânduri mai mari. Gândul tău se înalță la fel ca muntele din fața ta. Tu crezi că poți fi un munte. Şi urci un munte, ca să te faci un munte. Vrei să fii ceva ce numai natura poate fi. Sfidăm natura ce ne-a creat, iar ea ne sfidează creând munți.

Muntele Deştept

Când vrei să urci munți, ai nevoie de un plan inteligent. Inteligența uşurează paşii şi dizolvă obstacolele. Obstacolele pot fi sărite cu paşi inteligenți. Când te arunci la drum, verifică dacă ți-ai luat cu tine mintea. Mintea îți scrie drumul. Scrisul se învață; uiți că ştii să scrii. Uiți de ce ai plecat pe munte şi te întorci din drum, ca să-ți aminteşti unde eşti. Cobori ca să-ți aduci creionul.

Muntele Răbdător

Muntele te-aşteaptă ca azi să îl vizitezi. Iar tu aştepți cu nerăbdare să fii în vârf. Începi să alergi. Alergi spre necunoscut. Necunoscutul fuge de tine. Te pierzi şi strigi după ajutor. Ajutorul merge agale, ca să nu-şi piardă echilibrul. În mână are un spray calmant care te adoarme. Adormi cu gândul la vârf. A doua zi fugi de gând.

Muntele Atent

Nu ai grijă de tine şi te aştepți ca muntele să fie atent în locul tău. Vrei să fii protejat şi, sub protecția lui, să ajungi în vârf. Şi mergi cu ochii închişi, sperând să nu te abați din drum. Drumul deschide ochii, te vede şi râde de tine. Îţi joacă o festă, când tu vrei să fii, în sfârşit, serios. Şi îi plateşti drumului un spectacol al cărui preț e neatenția. Finalul e trist: ai mai ratat un vârf.

Muntele Iubitor

Iubeşti munții, dar nu ajungi niciodată în vârf. Te întrebi de ce muntele nu te iubeşte. Te întrebi de ce nu vrea să vorbiți. Vrei să vorbiți, dar nu ştii ce să-i spui. Vrei să vă întâlniți, dar întârzii mereu. Eziți să-l cauți, deşi ştii pe unde e. Te plimbi pe lângă el; îi zâmbeşti când nu te priveşte. Eşti timid şi nu te mişti, pentru că orice mişcare te poate aduce jos. E ultima încercare; vrei să-ți pui sufletul în minte. Vrei să laşi sufletul să-ți iubească mintea şi să ajungă împreună în vârf. Vârful dispare, pentru că s-a făcut târziu.

Jurnal de călătorie:

N-am urcat niciun vârf. N-am putut. N-am ştiut cum. N-am îmbrățişat soarele şi nici nu m-am rătăcit printre nori. Am rămas la fel. Am rămas acelaşi om care visează să fie alpinist, deşi nu poate să se cațăre. Alpinist e cel care are curajul să se uite la vârf abia când se află în vârf.Alpinist e cel care pleacă de acasă cu gândul de a se întoarce teafăr şi nu cel care îşi propune să urce cât mai mulți munți. Alpinist e cel care învață mai întâi sā meargă pe un drum drept. Un drum sinuos e format din bucăți de drum se drept. Un munte e drumul drept al celor care au curajul să nu-l vadă sinuos. Şerpuiturile minții încurcă drumul drept.
------------------------
Alexandra IANCU
Focșani, 1 august 2019

Web Analytics