Marcela PEEBLES-LUNCAN: PE PODUL SPERANȚEI (POEME)

PEEBLES MarcelaDĂRUIEȘTE-ȚI O FLOARE

Stropii de ploaie, îmi amintesc azi, mai mult ca niciodată,
Nu doar de simplul curcubeu, ce din înalt se-arată...
Zic eu, că florile, sunt bucuroase-acum, unite într-o cântare,
Ele, şoptesc, smerit, o odă, în culori fermecătoare.

Florile, aceste mesagere mici, frumos mirositoare,
Mie, duios şi blând îmi povestesc, prin petalele strălucitoare,
Cum unic farmec, ele sunt, precum acei prieteni buni din depărtare,
Prezenţi cu mine, printre mari furtuni, răzleţe şi prin soare.

Cum sunt prietenii, fideli, fără secrete ori false culori,
Aşa, asemeni lor, aceste unice şi necuvântătoare flori,
Mă poleiesc cu dragoste înmiresmată, în noapte şi în zi,
Ca un prieten drag, candoare şi mirare îmi vor fi.

Florile, pline cu rouă şi sublim de neînţeles mister,
Mă duc cu gândul la grădina cu prieteni ascunsa-ntr-un ungher.
Sunt unii, asemeni florilor de maci de pe câmpii,
Sălbatici parcă, înfocaţi, dar puri şi chiar zglobii.

În propria grădină, zăresc culori, petale şi fluturi argintii;
Sunt diferite flori aici, în unduiri de vânt şi sărutări de vise purpurii.
La fel, prietenii cei dragi, statornici, cu aromă de calde amintiri
I-i simt aproape, trimițându-mi veşti prin adieri de dulci sclipiri.

Atât cât regăsirea într-o floare, în izul pur, îmbietor,
Ne aduce aminte de prieteni buni, adevăraţi, nemuritori,
Suntem şi noi, o floare sfântă în mirifica grădina cu minuni,
Formând, cu toţii, înfrunziţi, corola luminată a acestei lumi.

Citește mai mult:Marcela PEEBLES-LUNCAN:  PE PODUL SPERANȚEI (POEME)

Camelia FLORESCU: POEME

FLORESCU Camelia 3LANȚURILE PLOII

Cărările își plâng ursita și ploile nu-ncap în noi
Se sting potecile sub pașii rărindu-se din doi in doi
E sânul urbei plin de boală și cetățeanul turmentat
Și azi este mereu la posturi sub crucea grea, de nepurtat

Cu buze siluind minciuna, ca pe-o vioară tremurând
Mi-aș arunca pe umeri cerul și l-aș desface rând pe rând
L-aș rumeni la foc de stele, în ștreanguri verzi l-aș atârna
L-aș vămui oră cu oră tot restul vieții de-aș putea

Cu spatele rănit de vorbe care s-au scris dar nu s-au spus
În păr cu lanțurile ploii urcând prin noi de jos în sus
Nu mai găsesc de mult cărarea, îmi beau iubirile și tac
Cu mâna stângă proptesc cerul, cu mâna dreaptă cruce-mi fac

Se sparge-albastra călimară a ochilor bolnavi de dor
Pe străzile pustii sar lotrii cu flintele la purtător
Trimite-mă în lume, mamă, cât unde să mă-ntorc mai am
Sau lasă-mă pribeagă-n mine și văduvită de-al meu neam.

Citește mai mult:Camelia FLORESCU:  POEME

Mariana GRIGORE - ALTER EGO (POEME)

GRIGORE MarianaPREA MULT PLOUA!

Sunt udă până la lacrimi și tremur sub haina celor o mie de nopți fără soare
Dezgustul luminii suferă de răul de înălțime
fără să înțeleagă dilema în care se află umbra ce nu-și vede umbrarul
Privesc hlamida cu poale albastre
alunecă,
mângâie falia alba a coapsei
Foșnetul surâsului tău mustește a foame
și mă întreb dacă și-a lipit buzele
de obsesia că aerul adulmecat
este sărutul celei din urmă zbateri care,
încă ne toarnă în pocal înfrigurarea.
Prea mult plouă!
parcă am uitat să scot din noroiul străzii
pașii cu urme de nisip din care mi-ai modelat
un paj la ușa fără zăvoare
Și dimineața asta șifonată între palmele mângâierii
mă plouă până la lacrimi,
uitând că nimic nu-i mai prăpăstios
decât o furie lăuntrică
uitată într-o amorțeală ursuză
Prea multe încleștări sterile între inexorabila ploaie
și visul unei nopți de vară!

Citește mai mult:Mariana GRIGORE -  ALTER EGO (POEME)

Emilia STROE-ŢENA: DESTIN ROMÂNESC (SONETE)

STE DESTIL ROMANESCDESTIN ROMÂNESC

Singurătăţi stelare foc îngropat aşterrn
În cumpeniri de doină aprinsă, veşnică,
Pe planul înclinat sub umbră şi mister
Ce moartea-n vis preschimbă şi-n nuntă cosmică

Râul, câmpia, valea păstrează amintirea
Discretei ondulări; nostalgic simţământ
De tainică-mplinire vibrează-n infinirea
Acestor mândri aştri cu frunte de pământ

Iar sufletul, tot, urcă şi coboară
Pe plaiurile line de poveşti,
Ce încă lumi apuse înfioară

Ca vraja desfăcută-ntâia oară;
Destin de poezie tu, ţară, îşi croieşti,
Din cântec şi din vetre strămoşeşti

Citește mai mult:Emilia STROE-ŢENA:  DESTIN ROMÂNESC (SONETE)

Ileana Cornelia NEAGA: POEZII DE PAȘCI ÎN GRAI RIBIȚAN

NEAGA I CorneliaPOSTU’ PAȘCILOR

Iarna nici nu-i dusă bine
Postu’ Pașcelui să pringe.
Zua-i cald, frigu-i pă sară
Mniroasă a primăvară.
Mneii-s mnici, fluturii zboară
Vîntu’ suflă într-o doară.

Bace toaca pa Tocila
La susăni... gata-i slaina!
Că sî vorbeșce pîn sat
Că porcu... tăt l-or mîncat!

Negina gin grîu s-alege
Vinerea încet să fierbe.
La S’înt Toager el să mîncă
Cu zahar, ge vrei... cu nucă.

Spală cica*, fecile
Cu apă șî iegeră,
Păru’ să fie frumos
Ca iegera sînatos.

Acu’ să mîncă ge post
Că șî Postu-are-un rost.
Postu’ țînem, ge bîrfim
La popa ne spovegim!

Acu’, tînări-au uitat
Cum să jiucau altădat’
Șî la cuci, la Țîc-Malai,
Dar asta nu-i nici un bai,
Acu’ să jioacă pa net
Pa „Feisbuc”, pa internet!
-------------------------

Citește mai mult:Ileana Cornelia NEAGA:  POEZII DE PAȘCI ÎN GRAI RIBIȚAN

Florica R. CÂNDEA: POEME

CANDEA R Florica 1DE ZIUA TA

De ziua ta-nfloresc caișii
Și puii-și cheamă mama lor
De ziua ta
Pândesc
Bobocii
De muguri
Creanga încerată
Coama lor...
De ziua ta
Răsare luna
În cuibul de săgeți printre pridvor
De ziua ta
Mai sunt duminici
În care se răsună
Și se tanguie
Bătrânul cor...

Citește mai mult:Florica R. CÂNDEA:  POEME

Maia KODRIN: POEME

KODRIN Maia BRADIO

Adio timp în care m-am născut
am spus când am plecat în sferă
când totul pare un început
port plâns de cer pe aceasta Terră.

Sunt vinovată de-a salva
imaginea răsfrântă în jur
a celor ce ar spera ceva
și seamănă cu lutul pur

în care au fost pictate mic
flori, ierburi sau mișcări ciudate
eu care nu vă cer nimic
și nu-s martira ființelor uitate...

Adio timp în care ne-am sfințit
cu vorbe ce înalță porumbeii
acum când plec precum în infinit
și duc cu mine ochii voștrii greii,

prieteni și dușmani și tot
eu care sunt o vinovată
de-a nu vă cere nici acum când pot
dovada că v-aș fi pierdut vre-odată!

***

Citește mai mult:Maia KODRIN:  POEME 

Dumitru ICHIM: FETIȚA CU CHIBRITURI

ICHIM FOTOIn Memoriam: Floricăi Bațu Ichim (1945-2010)  (13 aprilie - ziua de naștere)

Prima dată
a mers cu mine că
nu știa cărarea
la Sfânta Duminecă,
dar i-am spus să nu treacă
peste puntea
unde albia apei e seacă.
…o speriam cu Muma Pădurii,
dar cum râdea după spaimă!
Se alinta ca orice copil:
”Hai, mă…?!”
După mine desculță fugea
alergând prin miazănoapte de brazi
prin livada
cu vrăjitul iaz al Sfintei Vineri
din care băuseră norii
de-au rămas până azi
ca toți îndrăgostiții
cu toate cerurile tineri,
cărând spre apus răsărituri.

Citește mai mult:Dumitru ICHIM:  FETIȚA CU CHIBRITURI

Web Analytics