Dana Maria OLTEANU - TRĂIRI INTERIOARE (POEME)

OLTEANU Dana Maria 2bAM TOT ÎN MINE

Dacă mă priveşti mai bine,
Vei vedea c-am tot în mine:

Şi ura şi iubirea,
Şi frica şi curajul,
Şi dispreţul şi zâmbetul,
Şi lumina şi întunericul,
Şi muzica şi liniştea,
Şi dansul şi nemişcarea,
Şi bărbatul şi femeia,
Şi omul şi Dumnezeul,
Şi pe toţi şi pe nimeni,
Şi zgârcenia şi dărnicia,
Şi muntele şi marea,
Şi criminalul şi eroul,
Şi primăvara şi toamna,
Şi tinereţea şi bătrâneţea,
Şi spinul şi floarea,
Şi cerşetorul şi regele,
Şi focul şi apa,
Şi săratul şi dulcele,
Şi pe cel privit şi privitorul,
Şi nebunul şi înţeleptul,
Şi clipa şi eternitatea,
Şi pe tine.

De-ai putea să priveşti bine,
Nu-s săracă,-am tot în mine.

Citește mai mult:Dana Maria OLTEANU - TRĂIRI INTERIOARE (POEME)

Alin RADU: CAPRICII LA ÎNCEPUT DE IARNĂ (STIHURI)

RADU AlinAM VEŞTI…

Am veşti că iarna asta
Pe-aici nu va veni.
A eşuat la poluri,
Sau poate-n altă ţară,
Ne vor rămâne câmpuri şi gânduri încă gri,
Ne va ploua-n crescendo, până spre primăvară.

Iubito, încă o toamnă
Nu cred că mai suport
Atâtea vrăbii ude,
Câte-am văzut pe stradă,
Atâţia oameni sumbri, iubind sub foi de cort…
Hai să ne cerem dreptul la datini şi zăpadă !

Să bulucim spre poluri
Ca doi nebuni desculţi,
Să ne topim în iarna
Ce-a nins în aşteptare,
Să readucem albul zăpezilor pe munţi,
Ţinând la piept zăpada, ce-ar fi căzut în mare.

Citește mai mult:Alin RADU:  CAPRICII  LA ÎNCEPUT  DE IARNĂ (STIHURI)

Dana Maria OLTEANU: POEMELE GÂNDULUI MEU CURAT

OLTEANU Dana Maria 1ÎMI TOT VERIFIC PALMA
ŞI ÎMI RENEG DESTINUL

Ce tragic, ferm şi-adanc, linii mi-au fost trasate,
Şi pe al lor sens unic, se scurge viaţa-n toate.

Neîndurat stilou! Necazuri, griji şi spaime,
Cu o cerneală grea, pe veci el le-a gravat,
Spăl ca şi un nebun furios aceste palme,
Unde eşti tu, Fortuna, că nu s-au curăţat!

Mă zbat în asta lume, dreptate să îmi fac,
Să-ncalc acest destin, să nu îi fac pe plac.
Dar harta mea din palmă,
A Cosmosului karma,
Tot pe aceleaşi drumuri mă rataceste-ntruna,
Până ce mă va face să îmi accept cununa.

Urc palmele spre cer, şi rog c-aceste linii
Să fie acum rescrise, să-nlature dar spinii,
Şi strâng puternic pumnul, şi-nchid gura şi ochii.
Călătoresc în mine, de suflet să-m-apropii.
Şi sufletu-mi răspunde: tu linişte vei fi,
De-ndat ce mintea-ţi tace… şi-atunci, tu o să ştii.

Citește mai mult:Dana Maria OLTEANU:  POEMELE GÂNDULUI  MEU CURAT

Constantin Georgescu: TOAMNA POETULUI

toamna1TOAMNA POETULUI
Se duce toamna asta cu tainice idile
Și eu de insomnie sunt plin pân-la refuz,
Căci tot mai mic mi-e contul de la bancă
Iar viața post modernă mă face mai ursuz.


Topesc doar iceberg-uri, cu versurile mele,
Dar nici-o domnișoară, concluzionând că-s snob,
Solfegiez zadarnic, cu pana mea târzie
Și cred că în curând voi deveni un fob.


În toamna ce va trece de parcă nici n-a fost,
O singură stridență m-ar lecui de vină:
Să fiu un manechin în smoching și joben
Și doamnelor să-mi flutur plastronul din vitrină.


Bufonii printre fleșuri vor râde zgomotos
Iar toamna se va duce așa cum a venit,
Dar de amorul artei spun damelor de pică,
Iertați-mă, vă rog, căci poate v-am greșit.

Viorel Vintilă: ODATĂ AM IUBIT UN ÎNGER

Viorel VintilaOdată am iubit un înger
un înger care mă iubea enorm
eram în Rai şi nu ştiam
totul era prea frumos
mai ales îngerul...

am avut privilegiul şi fericirea
să fiu iubit de un înger
acum pot spune cu siguranţă că
îngerii există pe pământ
puţini îi văd şi mai puţini insă
îi întâlnesc ...
foarte puţini însă au şansa
să iubească îngeri
şi să fie iubiţi de îngeri...

îngerul însă a zburat...
poate eu l-am făcut să zboare
sau poate el a vrut să zboare
sau poate aşa a fost să fie
cert este că acum nu mai este...

eu însă am rămas
cu amintirea nemuritoare
a unei iubiri îngereşti...
iar îngerul cu amintirea....mea
poate îl voi regăsi cândva
dacă nu aici pe Pământ

sigur... acolo...SUS!

Claudia BOTA: TREPTE PENTRU A IUBI (POEME)

BOTA Claudia 1 540x720S-a aşternut tăcerea

Căderile apelor din oglinda sufletului încercat
Despart amurgul însângerat pe cerul nepătat,
Trădat în noaptea care de Mine te-a îndepărtat,
Rămas statornic peste lume, Tu nu te-ai lepădat.

Iar când s-a aşternut tăcerea sufletul mi-ai luminat,
Tăcere, câtă tăcere, totul e tăcere în bietul suflet învolburat.
Nicicând nu vreau să pierd a Ta lumină de pe pământ,
Şi suferinţe fără număr am îndurat sub al Tău acoperământ.

Pe nici un hulitor în chinuri fiind n-am anatematizat
Pironit pe cruce am strigat:” Tată, iartă-i că şi Eu i-am iertat!”

S-a pus tăcerea între noi

Noi am distrus legătura pură a iubirii
Când s-a instalat zidul crunt al tăcerii,
Eu care mai ieri eram plămădită şi zidită,
Prin fereastra inimii tale în dor neumbrită.

Ai putut uita tu oare? Dulcea noastră îmbrăţişare!
Eram cerul cald al primăverii care mi te-întrezărea,
În alura unui rege ce-mi lua visele fără de culoare,
Ce-am cătat eu oare în viaţa ta? Decât dragostea!

Citește mai mult:Claudia BOTA:   TREPTE PENTRU  A IUBI (POEME)

Cornelia CHIFU: CÂNTEC DE LEAGĂN PENTRU ABI (POEZII PENTRU COPII)

CHIFU C CDLPA copPRIMII PAŞI

A pornit încet băiatul
La plimbare pe covor.
Buni îi măsoară pasul:
Este mic, şovăitor,
Repede să-l prind! N-ajunge!
Tata sare-n ajutor.

LIBELULA BALERINĂ

Cine zburdă prin lumină
În tutu de balerină
Diafană, graţioasă,
Pe sub salcia pletoasă?

Libelula zburătoare.
Azi, maestră-dansatoare,
Pe a lacului oglindă
La spectacol ne invită.

Apa susură şi cântă,
Balerina se avântă
În valsuri şi piruete
Admirată de egrete.

Dinspre trestia înaltă,
O lăcustă acrobată
Cu pretenţii de artistă
Se anunţă prim-solistă

Cu ţânţarul partener
Apărut dintr-un ungher
Au pornit în pas de doi
Printre frunze de trifoi.

Citește mai mult:Cornelia CHIFU:  CÂNTEC DE LEAGĂN PENTRU ABI (POEZII PENTRU COPII)

Dumitru ICHIM: KALOCAGATHEICE

ICHIM Dumitru 2017ŞI CAISUL MI-ESTE RUDĂ

Numai calul, sânge pur poate fi;
dar al omului,
cine oare l-ar şti?
Prin ce taină ades
se amestecă,
să zicem,
cu cel al pomului?
Verbul de alb
cântecul nunţii cutează.

Bunica-mi spunea o poveste că...
(Dar ce mai contează?)
Nimeni nu ştie, ascunsu-mi-am zisul,
de ce
chiar până şi astăzi
când luna înspumă caisul,
tot sângele lui în al meu se răscoală
să uit dăscălitul din şcoală,
pe rafturi de rânduri în jos,
şi-mi vine să scriu tot pe dos,
nici o literă-n hamuri,
de la dreapta la stânga de ramuri,
şi mai presus
măcar odată vocala-nflorindă
cu scris invers, de jos până sus,
până la norul ce-mi sporeşte floarea
ca tremurul de ape în oglindă.

Citește mai mult:Dumitru ICHIM: KALOCAGATHEICE 

Web Analytics