AȘ VREA SĂ MĂ ÎNTORC

Catargul meu pustiu și-a falțuit lumina
Bizar dansând împleticit în pas de pipăruș,
Pe val razele-și pictau fluoresceina,
Strident vocaliza-n albaștri nori un pescăruș.

Luceafărul ar vrea să se fixeze-n mare
Când vântul îl îmbrăcă într-un cânt de matelot,
În sinea mea mai pun pe sânii tăi o floare
Naiv și sincer, ca cel mai convertit bigot.

Spre barca ta mă împinge valul dintr-odată,
Emoțiile scapără-n mine o scânteie.
Tu șoaptă prefăcută-n lumină tulburată
Te-ascunzi în semicercul aprins de curcubeie.

Te-ademenesc în lumea mea îndepărtată,
Să rătăcim pe ștraifuri de-amurg pe Marea Neagră,
Cu o corabie prea mult înstrăinată,
Ce a fost sortită doar cu noi doi să meargă.

Cercetările arată
Ce vă spun acum îndată,
Că-n meniul sănătos
Stă cartoful arătos,
Fiert, prăjit sau pe grătar,
Gol, fără un sos tartar.

Că oaia s-a-îngălbenit,
Porcul s-a trichinelit
Și se pare că-i de vină
C-are și pestă porcină...
Și găina are-un of,
Ouă-n tindă, în pantof!

Păsările sunt stresate,
Zice că nu-s alergate...
În meniul sănătos
Stă cartoful fără sos.
Ce mai, fraților, vă spun
Că nimic nu e mai bun,

Ca să nu fii ca plăvanul
Și să-ți crească burdihanul,
Să-l arăți fălos pe stradă
Ca tot natul să îl vadă...
Deci, tuberculul gustos
Este cel mai sănătos.

Un cartof, neapărat
Eu îl văd că-i împărat!
În meniul sănătos
Tot cartoful e băftos!
Să lăsăm carnea deoparte,
C-așa scrie într-o carte
Cu meniu în pandemie,
Și covid n-o să mai fie!
-----------------------
Gențiana GROZA
Cluj-Napoca
1 iulie 2020

UN MINUT DUR

Sunt într-un loc rupt.
Sunt într-un loc uitat de lume.
Sunt blocată acolo.
Mi-e frică să dispar...
Am nevoie de un minut cu mine,
Totul pare ireal,
E tot ce am nevoie.
E greu să trăiesc cu gândurile acestea...
E tot mai greu să găsesc realitatea, dar
Nici nu vreau să o am,
Lumea nu îmi cunoaște existența,
Dar vrea să o aibă...
Lumea e un loc ciudat,
Dar vrea să mă depășeașcă.
Lumea e a mea și eu sunt a ei..
Lumea nu există, iar eu nu o mai am..
Sunt speriată și uit de ea.

Mă cufund uneori
în gheizerele sufletului tău
să sting văpaia
ce-ți mistuie firea,
fără să știi...
Călător neînfrânat,
încerc bucuria
să aflu, în fine,
oaza-împlinirilor noastre.
Știu acum
că mă confund
cu vibrația aripii tale,
cu zbuciumul firii.
Și-atunci,
caut înfrigurat
în locașul cel strașnic ascuns,

Orice suflet ce se naște, fără a ști ce vreme-l paște,
Nonșalant și idiot, fără visuri, fără loc,
În această absurditate, de legi prost interpretate,
Neavând mărețe fapte, ascunzând iarba în Carte,

Poate sta închis la poli, fără noapte, fără zori.
Fără liberă visare și debusolat în stare.
Poate să nu știe multe: maniere sau legi mărunte.
Doar s-asculte farisei și să joace șah cu ei.

Oare cine să nu simtă povara străveche înfiptă,
Crezuta mitologie, care încă ne sfâșie?
Strămoșii ne-ar renega, dacă astăzi ne-ar vedea.
Maria ar veni călare să arunce Inima-n mare.

Cine să rateze viaţa păstrând cu frică distanţa
De ce-i nou şi-nălţător, mirabolant, plin de fior,
Să nu simtă nostalgie ce mi-e sfântă bucurie,
Să nu plângă pe pian, să nu cânte pentru neam?

ACATIST

Rămas e-n mâhnita mea chitară
Cântul unui zbor ingenuu, uitat,
Lacrimi din zăvorul pus pe țară
Și-un înger incolor neînaripat.

Rapsod sânt al tristei mele lupte,
Boem himeric, prin secolul funest.
Bisericile-s tot mai corupte
Clonați se nasc din politicul incest.

Cum să nu se înalțe hoții
Ce ne-au furat și ultima silabă,
Când analfabeții și bleoții
Au pus o țară-ntreagă pe tarabă.

Doamne dă-mi putere îngerească,
Dă-mi sofisticate arme şi un scut.
Dă-mi heralzii tăi să-mi îngrijească
Învinsa țară ce ne-a aparținut.

Un acatist și un protest trimit la cer
S-avem un parlament și nu fosilier .

PRIVIREA TA

Privirea ta e tot mai grea
Și-am înțeles, că vei pleca,
Iar eu, precum un drum uitat,
În cea mai tristă seara,
Voi lumina!

Am înțeles că vei pleca,
Aşa cum pleci, când ești lângă mine.
Și câte-oceane stau între noi,
Când te repezi din naufragiu brusc, înapoi.
Iar eu, precum un drum uitat
Și șters din orice minte,
Încă te-aștept și chiar tresar...
Când vântul presară printre lanuri,
Noi șoapte, noi cuvinte.

În cea mai tristă seară,
Când totul se destramă,
Doar eu adun, într-un colţ luminat,
Un ghem de amintiri
Și multă vară.

E UNUL ȘI ACELAȘI VIS...

E unul şi acelaşi vis...
E unul şi acelaşi vis
Ascuns în drama renunţării
În cercul şapte interzis
Dintr-un meleag al rechemării.

Ne cufundăm într-un abis
Sub scutul alb al remuşcării...
E unul şi acelaşi vis
Ascuns în drama renunţării...

În viaţa noastră e înscris
Îndemnul sacru al chemării;
Dar noi, trădaţi din paradis,
Cădem în apa destrămării

Spre unul şi acelaşi vis...