Valeriu Marius CIUNGAN: VREMEA LUMINILOR (POEME)

CIUNGAN V MariusGENEZĂ

azi nu am scris, uitasem să mai scriu, o foaie albă, început de carte,
slove-nţelepte, cine mă-nvaţă când apari din întunerec
ce e lumina şi cine noaptea de lumină o desparte

azi nu am scris, în versuri lungi, cum ape-ntinse sunt albastră zarea
şi-un răsărit în flăcări, fundal prin care treci adeseori tăcut
adeseori separă cerul, marea

azi nu am scris, nici n-aveam cum, ieşeai frumos din ape, păşeai uşor, cele
dintâi poteci pe care calci, păreau că urcă înspre stele

azi nu am scris şi astre mici cădeau ca picuri de lumină, şoapte
prindeam în palme şi le-aruncam ‘napoi din leagăn, ca picuri de lumină-n noapte

azi nu am scris, mică sirenă, cântecul ce-l fredonezi vrăjise universul
şi paseri albe îşi iau sborul peste stânci şi şerpuieşti-nvăţând cum este mersul

azi nu am scris şi m-am uitat în jur, pe plaje albe, mii de semeni
iubind, perechi de-ndrăgostiţi, plimbându-se de mână, parcă gemeni

azi mă-odihnesc, puţină mi-e odihna, să scriu despre iubire şi trudesc
ca-n prima zi, când apăreai din noapte şi dâre de lumină urma o-nsoţesc
ştiai ce va urma, aveai un aer plictisit, nepăsător, firesc!

Citește mai mult:Valeriu Marius CIUNGAN:  VREMEA LUMINILOR (POEME) 

Iurie BRAŞOVEANU: TAINA DUHOVNICEASCA (STIHURI)

BRASOVEANU IurieMotto:
„Taină duhovnicească
A Ta glăsuire
Trâmbiţează-n ecouri
A doua venire”
(Iurie Braşoveanu)

DE CE ?

De ce nețărmurirea mă-nconjoară
Și iar in jurul meu e vânt pustiu?
Îmi desenez corabia pe Mare
Și în lumina umbrelor eu scriu.

De ce mă pierd când lipsa-i mă-nfioară
Și sunt ca frunza ninsă pe-al meu val?
Când noaptea se aprinde visu-mi arde
Și rătăcit departe-s de-al meu mal.

Cea mai frumoasă clipă de ce zboară
Și de pe sfânta vieții eu cobor?
O, văd căzând oglinzile în mare
Și zilele plângând în mine mor!

De ce furtuna se agită iară
Si arde pânza vieții la catarg,
Apoi, când bezna rece-n mine adoarme
Sunt aruncat de soarta mea în larg?

De ce sunt picătura-n marea vieții
Și mă dizolv ca boarea de parfum?
Nemărginirea rece mă-nconjoară,
Iar malul meu demult a ars în scrum.

Citește mai mult:Iurie BRAŞOVEANU:  TAINA DUHOVNICEASCA (STIHURI)

Alin RADU: MIRESME (POEME)

RADU AlinMÂINILE ACESTEA

Mâinile acestea,
Mâinile acestea murdare
Aceste mâini
În care s-au strâns toate gunoaiele lumii;
Mâinile acestea
Cu care am spart toate clepsidrele lumii,
Aşezându-le apoi peste nisipul căzut
Aceste sensuri
Unul spre dreapta şi altul spre rău.
Acestor mâini,
Acestor fluturi,
Cu care am iubit toate femeile lumii;
Acestor mângâieri,
Acestor dezmierdări,
Să le spunem păcat.

Aceste prelungiri ale trecutului meu,
Mâinile acestea
Din linia vieţii cărora, odată a răsărit un arbore;
Aceste negaţii
Prăbuşite pe răni,
Aceste umbre, deschizându-se rar,
Mâinile acestea murdare
Aceste mâini…
Da, Domnilor, au început să scrie,
De acum
Aceste mâini
Au început să iubească.

Citește mai mult:Alin RADU:  MIRESME (POEME)

Carmen ONICA- DRUŢU: INSTANT KARMA (VERSURI)

ONICA DRUTU CarmenTe iubesc

Te sărut, cu fluturii suflării...,
Te cuprind, cu braţele gândirii...,
Te înalţ, prin focul rugăciunii...,
Te doinesc, prin picurii luminii...,
Te vrăjesc, cu aura visării...,
Te încing, cu liana sperării...,
Te iubesc, cu energia firii...

Instant Karma

Azi a înviat un lotus profund
Pe un firicel neutru de stea,
Un fluture a simţit haloul
Şi-a venit, dar a murit înroşit
Pe un hublou aurit de strigăt.

Citește mai mult:Carmen ONICA- DRUŢU:  INSTANT KARMA (VERSURI)

Adda NEAG: PĂCATELE ÎNGERILOR DAMNAŢI (STIHURI)

ADDA NEAG 4TOŢI MURIM

Suntem sortiţi morţii.
Azi suntem muritori...
mâine poate murim.
Murim că aşa vrea Dumnezeu.
Murim... cică aşa e corect.
Murim în somn...
murim la duş,
murim acasă..
sau la spital.

Murim deoarece omorâm clipele date de Creator.
Murim pentru că omorâm dragostea dată,
Murim deoarece trebuie să murim,
Şi astfel prin moartea noastră, şi alţii vor muri.
Murim pentru că şi Atotputernicul a murit...

Citește mai mult:Adda NEAG:  PĂCATELE ÎNGERILOR DAMNAŢI (STIHURI)

Melania CUC: LA GURA SOBEI (POEME)

CUC MELANIA 2017CU O SINGURĂ PÂINE

Acest jurământ
A fost făcut pe viaţă.
Eu sunt plămădită din ulcele şi străchini
Arse în cuptoare demult prăbuşite.
Neştiută de oameni, de păsări,
Plec după pâine, mă împiedic în cămăşile
Întinse de-a lungul străzii cu teii împodobiţi de omizi.
Mătasea insectelor străluceşte ca nasturii de Boemia,
Lucruri mărunte cu care
Închei manşetele, gulerul şi aerul
Pe care-l tot mut dintr-o mână în cealaltă.
Ce grea e pâinea asta fără seminţe.
Ce împodobite-s rufele care-mi ating degetele
Cu mâneci crescute din sânge!
Gust firimitura şi-n prăvălie e vară.
Brutarul aruncă pe lemnul tejghelei,
Taie în felii
Senzaţia mea de greaţă, de animalică teamă.
Gustaţi merindea întinsă ca trupul femeii
În grâu!
Închideţi ochii!
Soarele continuă să ardă
Ca un batic înnodat peste mijlocul umbrei
Pe care o las fără lesă
Să zburde de-a dreapta-mi
De-a stânga-mi...
Pe banalul asfalt.

Citește mai mult:Melania CUC:  LA GURA SOBEI (POEME)

Iulia PAŢIU: POEMELE FULGILOR DE NEA

PATIU Iulia***
cu gândul sosit la plecare forma înaintează
şi se prevăd pentru mine ninsori
trecutul aşteaptă înainte un adevăr ieşit din clişeu
patinele îmi devin propriile picioare
pieptul zăpezii se lipeşte de pietul tău

***
a început să ningă
forme vrăjite de stoluri numără fulgi
ca în poveste
albul călător întins peste gând
of
departe e patria mea
continent electrizat de iacint
peste mărgean şi măslin
trâmbiţe de vânt

Citește mai mult:Iulia PAŢIU:  POEMELE FULGILOR DE NEA 

Marin MOSCU: PICĂTURI DE SUFLET – VERSURI (1)

MOSCU Marin 2017SUNT OMUL CARE OMOARĂ

Sunt omul care omoară
Pasărea de nisip în largul mării,
Strigătul calmarului
Izbit de prova vaporului,
Sculptat în stânca moleculei apuse.
Sunt inima neverificată
Ergonomic şi funcțional,
Ascunsă într-un creier
Al laptopului, cu tastatura
Cât toate cuvintele din lume
Zvârcolite, prăjite
În cuptorul cu microunde
Al soarelui nostru
Ce-apune în miezul lumii,
Arătându-ne fața ascunsă a lucrurilor.

Citește mai mult:Marin MOSCU:  PICĂTURI DE SUFLET – VERSURI (1)

Adrian BOTEZ: TOAMNA LUMINATĂ (VERSURI)

BOTEZ A DESEN 0TOAMNA ÎN PĂDURE

vii cu dar împărătesc şi cu odoare
vii cu sfântul aur al măririi din Culoare
vii cu Crist - Frumosul care doare
precum cântul îngerilor sus – în rai
cari spre Duh aprinde orice strai

păsările-îngeri – toate – de pe-aici
dăruiescu-ne pân' şi-ultima suflare
pitulate-n ramuri – gătite-n stihare...
...şi privim – înfriguraţi şi tot mai mici
spre comorile ascunse-adânc în soare...

Citește mai mult:Adrian BOTEZ: TOAMNA LUMINATĂ (VERSURI)

Web Analytics