Irina Lucia MIHALCA: DINCOLO DE LUNTREA VISULUI (POEME) 1

MIHALCA I Lucia DINCOLO DE LUNTREA VISULUI cop1CEASORNICARUL TIMPULUI

Astăzi, marţi, de dimineaţă, pe strada mea,
la o tarabă a apărut un personaj fără vârstă.
Purta o pancartă – Reparăm, pentru o zi, timpul ceasurilor,
drept plată, ultimele nouă secunde! –
(pe masă diverse obiecte împrăştiate
străluceau în raza oglinzii)

Grăbiţi oamenii trec mai departe, doar unii
schiţează un mic zâmbet: Hm, ciudat reparator, insolit afiş!

În drum spre şcoală, un copil se opri. Se uită, întrebă curios,
întinzând ceasul primit cadou, cu o zi înainte:
– Pentru o zi, ce timp îmi puteţi repara?
– Depinde ce vrei! Un timp prăfuit, un timp îngheţat,
un timp diferit, un timp atârnat înainte, un timp înapoi,
un timp paralel, o buclă de timp,
jumătăţi sau sferturi de timp, fantome de timp măcinat?
– Un timp în avans cu zece ani!
şi, astfel, prin timp, o zi, dispăruse...

Citește mai mult:Irina Lucia MIHALCA:  DINCOLO DE LUNTREA VISULUI (POEME) 1

Vasilica GRIGORAŞ: POESIS

GRIGORAS Vasilica 2PREA TÂRZIU, MAMĂ!

Creştem şi tot puii mamei suntem,
greşim dar în ochii ei n-avem nicio vină
şi avem toate drepturile din lume,
îi ascundem multe, dar ea simte starea noastră,
putem să avem toate bogăţiile pământului
ea tot vrea să ne mai dăruiască,
putem să ştim câte-n lună şi-n stele
ea tot ne mai dă un sfat,
nu e nevoie să ne străduim să ne iubească
ea ne iubeşte implicit, necondiţionat, fără limite.

Iar noi nu observăm
când îi răsar firele albe,
pentru noi este mereu tânără,
nu vedem când puterile-i scad,
noi o ştim întotdeauna puternică
pentru că ea face ce-i cerem
şi multe în plus,
nu ne oprim să-i ştergem lacrimile,
care-i inundă ochii uneori,
nu-i cunoaştem dorinţele, temerile, durerile,
ale noastre sunt mai importante.

Citește mai mult:Vasilica GRIGORAŞ:  POESIS

Dorina STOICA: ÎN AL NOUĂLEA CER (POEME)

STOICA Dorina 2018POEM DE TRECUT PRIN VIAȚĂ

Pantofii și uniformele refuzau să crească
odată cu noi.
După întâi septembrie, dimineață
strângeam cu teamă în căușul palmelor
lista cu rechizitele școlare.
Mama avea ochii plânși, iar tata
trântind poarta striga: „la lichidare le cumperi!”

Sora cea mare primea an de an uniformă,
ghiozdan și o pereche de pantofi noi.
Scoțându-i din cutie, vorbea cu ei,
îi învăța să pășească.

După ce începeam școala
visam noaptea că sunt singură la părinți
și am în ghiozdan
sandvișuri cu pâine albă unsă cu unt.

Citește mai mult:Dorina STOICA:  ÎN AL NOUĂLEA CER (POEME)

Ion IANCU VALE: CA UN VINOVAT ÎN COPACUL EXISTENŢEI

IANCU VALE Ion XsqwbEstompându-se celelalte vise al nopţii, m-am trezit şi am receptat, din nou, un mesaj verbal, laconic şi criptat, care de astă dată sună astfel: „Pomul de neatins, încă mai poate fi atins”…

Este dimineaţă iar ceasul din perete arată ora cinci şi treizeci şi patru de minute şi plutesc parcă într-o mare de ceţuri… Recidivez reportând şi acest mesaj oniric la poeme anterioare scrise de mine, oprindu-mă la unul, dintre cele câteva, care au ca laitmotiv pomi sau copaci.
Iata-l:

Ca un vinovat în copacul existenţei

Vă rog chiar dacă mai fac uneori acrobaţie
pe o sârmă de covrigi, iertaţi-mă,
chiar dacă mă aflu adesea, o apă prea subţire
într-un vad fără maluri, iertaţi-mă.
Iertaţi-mă pentru căci eu nu sunt
numai cel care se vede,
eu sunt mai ales cel care de atâtea ori am fost.

Citește mai mult:Ion IANCU VALE:  CA UN VINOVAT ÎN COPACUL EXISTENŢEI

Dorel Tătaru - Poeme

IMG 20170812 222548 367Alb-negru, parțial color

Într-o lume alb și negru ai venit, copilărie,
Orizontul se-ncrucise patru spițe-n trotinetă,
Basca tatei își pierduse rangu' nalt de pălărie,
Mama punea carne-n supă după cozi la baionetă.

Într-o lume alb și negru mi-a crescut inima roșă,
Și, scăpată de cravată, o purtam sub pardesiuri;
O cântam pe la cenacluri, o dădeam în dar ca broșă,
Preacurvind în evoluții, estompându-se în griuri.

Într-o lume alb și negru ne murea aristocrata,
Nelăsându-ne în piepturi nici o pată de culoare,
Că avu curaj să strige libertatea, decedata,
Și cu scrâșnetu-n măsele o priveam cu toți cum moare
............................................................................................
Într-o lume colorată, lumea veche, regizoare,
A prăsit telejurnalul: ,,Se trăia mai bine" [...] Oare?

Citește mai mult:Dorel Tătaru - Poeme

Constantin Georgescu: VÂNĂTOAREA ROȘIE

Constantin Georgescu Miroase a ferigă suavă și virgină
La subțioara codrului anost,
În timp ce cornul sună prelung ca o sentință,
Spre fiecare pușcă aflată-n avanpost.

Ne cheamă vânătoarea roșie de frunze,
Căci clipele sunt repezi și fumegă năuce,
Zvâcnind în carnea dulce, cu patimă de sânge,
Lângă un vrej uscat de mure, la răscruce.

Neliniștea cuminte se urcă fără nume,
Ca un ecou în negura din zori,
Lăsând în neclintirea ce sângeră întruna,
Ascunși pe după toamnă, un șir de vânători.

Citește mai mult:Constantin Georgescu: VÂNĂTOAREA ROȘIE

Raluca FARAON: LITOMORFISME (POEME)

FARAON RalucaGENEZĂ

Poemele sunt pajişti întinse unde pasc liniştite căprioare cu ochii blânzi
aici curg ape bolborosind un esperanto al inimii şi minţii în răscruce
unde timpul aleargă insomniac de la capătul zilei până la cel al nopţii
cu ochii cât cepele călcând periodic peste ceasornice şi pendule bete.
Realitatea zăpăcită şi ea refuză să se trezească să se apuce de treabă
se ascunde sub pled şi mormăie îmbufnată lăsând cuvintele să se topească
într-o confuzie de identitate să se facă poem la două la patru mâini deodată.

ARTĂ POETICĂ

eu suprarealist poate desuet sau de neînţeles în cotidianul imediat
tu postmodernist actual şi cu trimiteri spre audienţa generală
se poate scrie la confluenţa unor curente literare tocmai pentru că
tendinţele acestea miros în lume a impostură şi a orgolii literare
în final de fapt se scrie pe „tastatura interioară” acolo unde vibrează acut
în afara timpului în afara spaţiului un amestec bizar de inimă raţională

Citește mai mult:Raluca FARAON:  LITOMORFISME (POEME)

Georgeta BLENDEA ZAMFIR: POEZII DE IANUARIE

BLENDEA ZAMFIR Georgeta2ANOTIMPURILE NOULUI PĂMÂNT

Floarea alb-roză în bujorii copilului
Albul norilor plutind în loja amintirilor
Părinţilor ţinând în Primăvară pruncul
Adierea vântului Tainic în sursurul râului

Vine verdele, lumina cu soarele
Tinereţea ascultă vrăjită privighetorile
Luna din poiana mirositoare cântă
Şoaptele verii în Timp misterios cuvântă

Natura e ruginiul din tâmplele ninse
În coş de aur, roadele Toamnei strânse,
Comorile apelor Oceanului lui Odin alintă
Venirea miresmei învăluitoare, cuvântă

Albul inundă ţarina ancestrală bătrână
Iarna cântă nepoţilor veniţi în lumină
Sclipesc în clinchete zurgălăii sărbătorii
Nemurirea din ochii înţelepţi îşi vrea zorii

Citește mai mult:Georgeta BLENDEA ZAMFIR:   POEZII DE IANUARIE 

Web Analytics