Magdalena BRĂTESCU: FIINŢA VERBULUI LIRIC

BRATESCU Magdalena x2sqA FI

A fi bobul de grâu
ce moare-n pâine,
A fi idila cotidiană
ce de rutină nu se teme,
parfum al tinereţii veşnice
cu buze moi
şi patul cald,
A fi condeiul
ce nu se ruşinează
de-al foii albe ogor,
A fi un simplu om,
bun şi-nţelept,
chiar fără diplome de studii,
A fi un val de mare
îmbietor cu malul
dar care se retrage
înapoi spre larg
mereu acelaşi
dar întotdeauna altul,
A fi bunicul
în nepoţi clonat
ce ştie legăna, cânta şi dărui
făr-aşteptări,
A fi
şi-atunci
când nu mai eşti

Citește mai mult:Magdalena   BRĂTESCU:  FIINŢA VERBULUI LIRIC

Alexandra MIHALACHE: POEME NECUPRINSE

MIHALACHE AlexAndra WB2INFINIT

Stele cad în marea vremii
Strălucind prin infinit,
Inimi ţes fără de temeri
Versuri vii în răsărit.

Timpul mângâie tăcerea
Ce domneşte-n amintiri
Răscolind în val iubirea-
Dor nescris în nemuriri.

Gândul rătăceşte-n ceruri
Printre norii grei, de plumb,
Sufletul dezmiardă ţeluri
Care-n flori de rouă plâng.

A rămas doar ceasul serii
Ce măsoară aşteptări,
Iar la porţile durerii
Bat secunde-n nerăbdări.

Trece pasărea iubirii-
Zbor ţesut în veşnicii,
Elixir al fericirii
Presărând melancolii.

Curge un izvor de vise
Împletind cărări de dor,
Pietrele adorm aprinse
De-un fior nepierior.

Mai suspină câte-o floare
În mătase lăcrimând,
Vântul treieră prin boare
Bobul de nectar plăpând.

Clipe-au îngheţat în stele
Conturând nemărginiri,
Se strecoară prin inele
Focuri ce aprind iubiri.

Citește mai mult:Alexandra MIHALACHE:   POEME NECUPRINSE

Maria IEVA: O LUME DEGHIZATĂ (POEME)

IEVA Mairia wb

LĂSTARI CU MERI
 
Când vântul se-nfioară de-atâta așteptare
Despică marea-n două pornirea să-şi înece
Şi pentru tine-un înger se roagă la hotare
Ca vameșul să ceară tributul şi să plece.
 
Din sâmburi de lumină o aripă îţi creşte
Şi simţi zidită -n tine tăcerea de pe urmă,
Dar lacrima te-nvaţă ca moartea nu greşeşte
Ea dă mereu târcoale şi viețile le curmă.
 
Smochinul poartă rodul şi rodia sămânţa,
S-a îngustat cărarea, iar cerul nu-i rotund,
Nu ne-nţelegem viaţa, nu ne-cunoaştem fiinţa,
Căci visele sunt fade şi gândul nu-i profund.
 
Privim cum ceru-n patru începe să se crape
Şi-n urna amintirii păstrăm aceleaşi mere,
Când stele-nsingurate plutesc tăcut pe ape
Începe să te cheme, Edenul, să te spere.
 

Citește mai mult:Maria IEVA:  O LUME  DEGHIZATĂ  (POEME)

Georgeta RESTEMAN: POEMELE AMURGULUI (3)

RESTEMAN Geta wbMI-E TEAMĂ DE TĂCERILE DIN UMBRE

Îmi dau târcoale gândurile sumbre
Când sufletul e rug aprins de floare
Mi-e teamă de tăcerile din umbre.
Vreau vocea-ţi caldă, plină de candoare

Să unduie ca un izvor prin munte
Şi-n limpezimi să ne iubim, de-i vrere,
Cu buzele scriindu-ţi dor pe frunte,
Sărutul meu să-ţi fie mângâiere.

Să-ţi dărui liniştea la tâmpla serii,
Şoapta-mi timidă tainic să te-alinte,
Seve ţâşnind din trupul primăverii
Să umple golul dragostea fierbinte.

Sunt prizoniera viselor, dorinţei,
Mă pierd adesea-n lanuri de cuvinte,
Când setea-mi sting cu lacrima credinţei
Simt răni săpate-n lut de-al fricii dinte.

De-ţi pasă sau de nu, n-am încă ştire.
Misterios şi-nvăluit în ceaţă,
Arcaş destoinic, săgetând iubire,
Avea-vom, oare, şi noi drept la viaţă?

Citește mai mult:Georgeta RESTEMAN:  POEMELE AMURGULUI (3)

Carmen NOROCEA: SUSPINUL FLORILOR DE CRIN (1) POEME

NOROCEA Carmen WBTRENUL VIEŢII MELE

Am prins un loc în trenul vieţii mele
Dar, din păcate, fără loc şi-n ultimul vagon,
În geamantan am pus doar dorurile mele,
Necazul şi durerea le-am lăsat pe peron...

E trenul care duce spre-o nouă viaţă,
Încă nu ştiu în ce gară am să cobor,
Dar vreau cu orice preţ şi cu speranţă
Să trec peste obstacol cu optimism, uşor.

Am să-mi urmez de-acum destinul
Şi chiar am să-l înfrunt, de este cazul,
Sătulă sunt de tot ce-nseamnă chinul,
M-am hotărât să schimb... macazul.

E loc sub soare pentru fiecare,
Mi-e imposibil să cred că nu-ntâlnesc
O gară cât de mică în inima mea mare,
Un suflet cald pe care să-l iubesc.

E timpul pentru o schimbare,
E viaţă scurtă şi n-o mai irosesc!
Şi fiecărei clipe am să-i dau culoare
Din curcubeul vieţii ce-l trăiesc.

Citește mai mult:Carmen NOROCEA:  SUSPINUL FLORILOR  DE CRIN (1) POEME

Melania CUC: MONADE (4) – POEME BILINGVE

CUC Melania 2014b wbPLANUL DIVIN

Mâinile amândouă se întind la soare
Pe muşamaua cu margarete sălbatice.
Milositv esti, Doamne,
În dimineaţa asta cu ruj gras pe buze
Şi cafeaua bună
Fierbând fără foc, fără zahăr...
În planul divin, la nord dinspre sud,
Un portar reumatic
Şi clientul hotelui de cinci stele,
Beau berea rece din aceeaşi halbă.
Pe gardul electric
Numai rochia mea flutură ca un steag comunist.
Vă rog, ascultaţi!
Recunoştinţa generaţiei mele vine cu buldozerul
Prin pereţii de sticlă ai cinematografului în care
Scenele de război sunt derulate cu încetinitorul.
Role de celuloid s-au aprins
Fără brichetă,
Fără chibrit.

 

Citește mai mult:Melania CUC:  MONADE (4) – POEME BILINGVE

Adina ROSENKRANZ-HERSCOVICI: PE URMELE BARDULUI NECONSOLAT (POEME)

ROSENKRANZ HERSCOVICI Adina2FLIRTEZ CU POEZIA

Volumul meu de poezii
Stă să apară!
Şi ce?
Asta nu mă impresionează
Din cale-afară!

Ce-mi pasă mie
Daca-ntr-o bună zi
Copiii mei îl vor răsfoi
Sau nepoţii
Vor face din pagini
Zmei ori avioane
Şi-aşa vor afla
Că bunica lor
A vrut să lase ceva
Posterităţii!

Într-adevăr, not a big deal!
Mie de fapt nici nu-mi pasă
Dacă va veni
Potopul după mine
Când n-oi mai fi!

„Poeţii se nasc, nu se fac".
O spuneau latinii
Si o spun şi eu.

Fraţilor, eu sunt chiar poetă!
Din născare, evident!
Şi poeziile mele
Tratează teme serioase,
Care-ntorc lumea pe dos!

Citește mai mult:Adina ROSENKRANZ-HERSCOVICI:  PE URMELE BARDULUI NECONSOLAT  (POEME)

George ROCA: POEME BILINGVE (ROMÂNĂ – FRANCEZĂ)

SL11 ROCA George brHOŢUL

În camera mea
nu a intrat
nici un hoţ!

Nu lipseşte nimic!

Dece mă simt
totuşi
furat de amintiri?

DE VOLEUR

Dans ma chambre
il n'est entré
aucun voleur !

Rien ne manqué !

Pourquoi
est-ce que je me sens pourtant
emporté par mes souvenirs ?

CĂPRIOARA NEBUNĂ

Culcat,
stau cu ochii închişi
şi visez la poiana mea cu flori.
E atâta linişte şi armonie!
Şi totuşi căprioara nebună
nu vrea să-mi dea pace
încercând din nou
să mă mângâie cu copita
pe albul ochilor mei obosiţi
de atâta privit spre spaţiul virtual.

Citește mai mult:George ROCA:  POEME BILINGVE (ROMÂNĂ – FRANCEZĂ)

Web Analytics