Adda NEAG: BACALAUREAT (POEZII)

NEAG Adda JUN2018EXAMEN

Cad foile şi prind putere,
Curge cerneala şi prinde glas,
Oamenii suferă şi îmi fac pe plac...
Sângele lor
E apa mea sfiinţită...
Iar trupul lor,
Cireaşa de pe tort.
Oare stelele
Au căzut
La jumătate de preţ?
Lumea-I dură şi nu pot să ies.
Lumea ţipă şi-mi provoacă plăcere.
Oamenii plâng, stând, suspinând...
La un stand de stele.

Citește mai mult:Adda NEAG:  BACALAUREAT (POEZII)

Georgeta BLENDEA: CU CALEAȘCA PRIN VIENA (VERSURI)

BLENDEA ZAMFIR Georgeta 2VIENA – PRIETENIA

Basme sub teiul plângând în flori mirositoare
Au cântat – in nuce – învăluitoare, fermecătoare
Aducând ochii Genarului în ființă
Să iubesc Făt-Frumosul, nemaipomenită ființă

Prietenia pe trepte de biruință
Folclorul în magica biruință
Ca să apară o nouă ființă
În arealul Vienei – veche dorință

Prieteni am găsit apoi
Tasso, Goethe, Camoes, Tolstoi
Turgheniev, Shakespeare, Balzac, Ariosto, Homer
Omul de la Paralela 45 în taină îi cer
Dezvăluirea din Iliada, mister
Iliada, acolo sunt Daci, spune el
Ariosto, Chamberlain, Virgiliu
Dante, Sofocle – au pus sigiliu
De prietenie perenă
Pe dezvoltarea umanității genă
Rousseau, Saint Simon, Racine
Ce e clasicismul mi-au predat în fine

Citește mai mult:Georgeta BLENDEA:  CU CALEAȘCA PRIN VIENA (VERSURI)

Georgeta Ghenea - Poeme

Georgeta Ghenea foto1. Ce ești tu, suflete?

Ce ești tu, suflete, pentru astă lume?
Un simplu trecător ce poartă-un nume.
Ce ești tu, suflete, pentru întregul Univers?
Un dulce cuvânt pe care Dumnezeu îl așează-n vers.
Ce ești tu, suflete, pentru tine?
Un nume prin care Dumnezeu te strigă creștine!
Ce ești tu, suflete, când nu mai ești?
Un tainic gând prin care trăiești.
Ce ești tu, suflete, acum când ești?
Un grai străvechi ce poartă straie românești.
Ce ești tu, suflete, cât vei mai fi?
Un altar pe care Hristos se va jerti.
Ce ești tu, suflete, ce nu ai fost?
Un călator ce-și caută un rost.
Ce ești tu, suflete, acum și mereu?
Un om ce-l caută pe Dumnezeu.
Ce ești tu, suflete, ce ești?
Un Tot, să nu te îndoiești.
Și să rămâi, ce ești!

Citește mai mult:Georgeta Ghenea - Poeme

Silvia C. NEGRU: PÂNZE NEÎNTOARSE - POEME (1)

NEGRU C Silvia 2PLÂNSUL SFINTEI MARII

Măicuţa Sfântă plânge.
Lăcaşurile se-aburesc.
Din lacrima-lumină,
Rădăcini ciuntite cresc.
Şi crucile ne scriu
cu Pace, Sihăstria.
Cuvântul bate lin,
Dinspre Sfânta Maria.
În rugile sfioase
Şi Dumnezeu ne-aude,
sub bolţile albastre
El vine-n ore blânde.
Măicuţa, dacă plânge,
e-n căutarea ta.
Fiu risipitor în lumea rea!
Cu pasul revenirii tale,
Se-aşează-o nouă stea.
Măicuţa ne surâde,
ne cheamă lângă ea.
Icoana-i revelată
de Fiul şi de Tatăl
de lacrimă curată,
de-o pânză sacră,
aşezată!

Citește mai mult:Silvia C. NEGRU:  PÂNZE NEÎNTOARSE - POEME (1) 

Doina ANDRONIC: POEME PENTRU FIUL MEU PLECAT... (1)

ANDRONIC Doina 4BATE VÂNTUL SALCIA

Bate vântul salcia
Peste drum de casa mea.
Ramurile i se frâng,
O privesc prin geam şi plâng
Nu de jalea sălcilor,
Mi-e gândul l-al meu fecior
Şi mă usc şi ard de dor
Că nu-l mai am în ocol.
De-l caut, îl deranjează,
Dacă-l plâng, se întristează.
Dacă-l strig, nu mă aude,
Dacă-l sun, nu îmi răspunde.
Nu-mi găsesc niciunde loc,
Dorul lui e ca un foc.
Tot aştept noapte şi zi
Să sune de unde-o fi,
Să-i aud glasul curat
Sa am sufletu-mpăcat.

Citește mai mult:Doina ANDRONIC:  POEME PENTRU FIUL MEU PLECAT... (1)

Carmen Tania GRIGORE : ARGUMENTE LIRICE

GRIGORE Carmen TaniaACASĂ

„Întorsul acasă nu ni-l poate lua nimeni”
(Florin Călinescu)

aceleași râuri de ie
merg la inima
celor care
așază
dor peste dor
acasă peste acasă
destine împerecheate
cu lanțuri de scripete
în care
rana atârnă
pâine în devenire
în balans
cu țara
deposedată

sfârcuri descuamate
are străinătatea,
laptele ei
îi adoarme pe mulți
cu zâmbet trist
la vedere
cum la vedere
este și glezna
lui Dumnezeu
pansată cu
un ștergar tricolor

Citește mai mult:Carmen Tania GRIGORE : ARGUMENTE LIRICE 

Ioan POPOIU: CONFESIUNE (POEME)

POPOIU IoanFATA MORGANA

Îmi lipseşti
în fiecare zi
şi-n fiecare noapte
visul meu cristalin
ca un cer albastru
unde eşti iubire
din depărtări
în ce tărâm să te caut
iartă-mă sunt vinovat că
nu te-am aflat mai curând
eşti speranţă şi iluzie
tăcută şi enigmatică
cu neputinţă de cuprins
te pierd şi te găsesc mereu
ca un vis întrupat
iubita mea de neatins.

Citește mai mult:Ioan POPOIU:  CONFESIUNE (POEME)

Web Analytics