Adale SHEFER: ANOTIMPURI DE IUBIRE (POEME)

SHEFER Adale brwbCând va veni la tine, iarna,
Chiar de va fi lungă şi grea,
Mă voi topi la tine-n braţe,
Cum se topesc fulgii de
Nea…

Când va veni la tine vara,
Voi fi în razele fierbinţi,
Te vei aprinde, ca un Soare,
Rod al mocnitelor
Dorinţi…

Când va veni la tine toamna,
Voi fi în ploaia de cristal,
Voi fi în vinul ce-l vei soarbe,
Din al pasiunilor
Pocal…

Dar va veni şi primăvara,
Grădinile vor înflorii,
Voi fi un fluture pe-un umăr,
O efemeră de o
Zi…

Citește mai mult: Adale SHEFER: ANOTIMPURI DE IUBIRE (POEME)

Adriana MEȘTER: JURNAL DIN OGLINDĂ / A DIARY IN A LOOKING GLASS (POEME / POEMS)

MESTER Adriana brwbALCHIMIA IUBIRII

Hai…
mi-a spus îngerul,
suflându-mi ușor peste aripa,
aș vrea să te
duc
acum să punem niște puncte
am găsit câteva i-uri incomplete
și ele vin de la
iubire
infinit iremediabil
intens imaginat… și alte câteva alte mii de cuvinte.
(Am înțeles jocul, e exact ce îmi doresc)
să pun infinite i-uri
pe toată alchimia iubirii…
dar până atunci, mai am de făcut
puțină…
fizică.

Citește mai mult:Adriana MEȘTER:  JURNAL DIN OGLINDĂ / A DIARY IN A LOOKING GLASS (POEME / POEMS)

Camelia Florescu - Poeme

Camelia Florecu Poeme Maică țară

Ține-ți, maică țară, fruntea sus în lume !
Cât ești tu de mică, vulturii te vor
Chiar de-au rupt din tine, malurile-anume
Chiar de-ți plânge Delta și munții te dor

Poartă-ți, maică țară, zâmbetu-ntre umeri !
Cât ești tu de tristă – să nu afle vântul
Nu-ți lăsa copiii, nu te-opri să numeri
Galbenii din traistă, graiul, zăcământul

Spală-ți ochii, maică, primenește-ți fața !
Pâinea rumenește-o cu grai dulce, cald
Șterge-ți, maică țară, din obraji roșața
A căzut deunăzi, ultimul herald.

Ia de te ridică ! - azi mai ai în lume
Mulți copii ce-și poartă inima ca frați
Mai ai, maică bună, multe a le spune
Nu-i uita jelindu-și dorul de Carpați !

Camelia Florescu
10.01.2018

Citește mai mult:Camelia Florescu - Poeme

Irina Lucia MIHALCA: DINCOLO DE LUNTREA VISULUI (POEME) 1

MIHALCA I Lucia DINCOLO DE LUNTREA VISULUI cop1CEASORNICARUL TIMPULUI

Astăzi, marţi, de dimineaţă, pe strada mea,
la o tarabă a apărut un personaj fără vârstă.
Purta o pancartă – Reparăm, pentru o zi, timpul ceasurilor,
drept plată, ultimele nouă secunde! –
(pe masă diverse obiecte împrăştiate
străluceau în raza oglinzii)

Grăbiţi oamenii trec mai departe, doar unii
schiţează un mic zâmbet: Hm, ciudat reparator, insolit afiş!

În drum spre şcoală, un copil se opri. Se uită, întrebă curios,
întinzând ceasul primit cadou, cu o zi înainte:
– Pentru o zi, ce timp îmi puteţi repara?
– Depinde ce vrei! Un timp prăfuit, un timp îngheţat,
un timp diferit, un timp atârnat înainte, un timp înapoi,
un timp paralel, o buclă de timp,
jumătăţi sau sferturi de timp, fantome de timp măcinat?
– Un timp în avans cu zece ani!
şi, astfel, prin timp, o zi, dispăruse...

Citește mai mult:Irina Lucia MIHALCA:  DINCOLO DE LUNTREA VISULUI (POEME) 1

Vasilica GRIGORAŞ: POESIS

GRIGORAS Vasilica 2PREA TÂRZIU, MAMĂ!

Creştem şi tot puii mamei suntem,
greşim dar în ochii ei n-avem nicio vină
şi avem toate drepturile din lume,
îi ascundem multe, dar ea simte starea noastră,
putem să avem toate bogăţiile pământului
ea tot vrea să ne mai dăruiască,
putem să ştim câte-n lună şi-n stele
ea tot ne mai dă un sfat,
nu e nevoie să ne străduim să ne iubească
ea ne iubeşte implicit, necondiţionat, fără limite.

Iar noi nu observăm
când îi răsar firele albe,
pentru noi este mereu tânără,
nu vedem când puterile-i scad,
noi o ştim întotdeauna puternică
pentru că ea face ce-i cerem
şi multe în plus,
nu ne oprim să-i ştergem lacrimile,
care-i inundă ochii uneori,
nu-i cunoaştem dorinţele, temerile, durerile,
ale noastre sunt mai importante.

Citește mai mult:Vasilica GRIGORAŞ:  POESIS

Dorina STOICA: ÎN AL NOUĂLEA CER (POEME)

STOICA Dorina 2018POEM DE TRECUT PRIN VIAȚĂ

Pantofii și uniformele refuzau să crească
odată cu noi.
După întâi septembrie, dimineață
strângeam cu teamă în căușul palmelor
lista cu rechizitele școlare.
Mama avea ochii plânși, iar tata
trântind poarta striga: „la lichidare le cumperi!”

Sora cea mare primea an de an uniformă,
ghiozdan și o pereche de pantofi noi.
Scoțându-i din cutie, vorbea cu ei,
îi învăța să pășească.

După ce începeam școala
visam noaptea că sunt singură la părinți
și am în ghiozdan
sandvișuri cu pâine albă unsă cu unt.

Citește mai mult:Dorina STOICA:  ÎN AL NOUĂLEA CER (POEME)

Ion IANCU VALE: CA UN VINOVAT ÎN COPACUL EXISTENŢEI

IANCU VALE Ion XsqwbEstompându-se celelalte vise al nopţii, m-am trezit şi am receptat, din nou, un mesaj verbal, laconic şi criptat, care de astă dată sună astfel: „Pomul de neatins, încă mai poate fi atins”…

Este dimineaţă iar ceasul din perete arată ora cinci şi treizeci şi patru de minute şi plutesc parcă într-o mare de ceţuri… Recidivez reportând şi acest mesaj oniric la poeme anterioare scrise de mine, oprindu-mă la unul, dintre cele câteva, care au ca laitmotiv pomi sau copaci.
Iata-l:

Ca un vinovat în copacul existenţei

Vă rog chiar dacă mai fac uneori acrobaţie
pe o sârmă de covrigi, iertaţi-mă,
chiar dacă mă aflu adesea, o apă prea subţire
într-un vad fără maluri, iertaţi-mă.
Iertaţi-mă pentru căci eu nu sunt
numai cel care se vede,
eu sunt mai ales cel care de atâtea ori am fost.

Citește mai mult:Ion IANCU VALE:  CA UN VINOVAT ÎN COPACUL EXISTENŢEI

Dorel Tătaru - Poeme

IMG 20170812 222548 367Alb-negru, parțial color

Într-o lume alb și negru ai venit, copilărie,
Orizontul se-ncrucise patru spițe-n trotinetă,
Basca tatei își pierduse rangu' nalt de pălărie,
Mama punea carne-n supă după cozi la baionetă.

Într-o lume alb și negru mi-a crescut inima roșă,
Și, scăpată de cravată, o purtam sub pardesiuri;
O cântam pe la cenacluri, o dădeam în dar ca broșă,
Preacurvind în evoluții, estompându-se în griuri.

Într-o lume alb și negru ne murea aristocrata,
Nelăsându-ne în piepturi nici o pată de culoare,
Că avu curaj să strige libertatea, decedata,
Și cu scrâșnetu-n măsele o priveam cu toți cum moare
............................................................................................
Într-o lume colorată, lumea veche, regizoare,
A prăsit telejurnalul: ,,Se trăia mai bine" [...] Oare?

Citește mai mult:Dorel Tătaru - Poeme

Web Analytics