Irina ALEXANDRESCU: EU ȘI POEZIA FAȚĂ ÎN FAȚĂ

ALEXANDRESCU IeinaM-am născut în luna septembrie a anului 1978, în orașul Craiova. Studiile liceale le-am urmat și finalizat la Colegiul Național „Frații Buzești”, urmând apoi facultatea de Științe Economice cu specializarea „Relații Economice Internaționale” și un Master în „Integrare Economică Europeană”.

Am început să scriu versuri în timpul studenției, ca o modalitate de dialog sincer cu mine insămi, cu tot ce trăiam. Nu am mințit vreodată coala de hârtie și am prezentat trăirea mea, cruntă adeseori, în toată goliciunea ei. După mulți ani, acum un an, am simțit nevoia să deschid caietele mele în fața cititorului. Poeziile mele au fost publicate în antologia „Vara Cuvântului”, antologie realizată sub conducerea scriitorului Ioan Romeo Roșiianu, colaborări cu reviste de specialitate - cu revista „Sintagme literare” - redactor – poetul Geo Găletaru, în care lunar, îmi sunt publicate poezii, dar și proză, Revista „Oltart”, sub conducerea Profesorului Constantin Voinescu, revista „Poezia” sub egida Uniunii Scriitorilor din România.

În anul 2018 am publicat volumul de debut „Cuțite la țintă vie”, editura „Scrisul Românesc”, o autobiografie în versuri. Criticii consideră poezia mea un elogiu adus suferinței. Eu spun altfel: Nu elogiez suferința. Poezia mea este pătrundere în sine, introspecție, dar eu merg în colțurile în fața cărora mulți oameni (pe bună dreptate și pentru autoapărare) pun ziduri. Acolo eu dărâm tot, intru și le trăiesc. Sau mi le amintesc și le evoc. Așa este atmosfera în toate poeziile mele. Nu mi-am propus fericirea ca tematică, nici durerea, nu a fost „la alegere”! Am scris ce am trăit. Da, am avut nevoie de „amorsa cu morfină”, adjuvant în stările mele de rău, în întâlnirile cu mizeria umană, da, „Urletul zace în mine” odată cu plângerea pierderii copilului meu...și apoi „Mi-au tras clopotele” a moarte peste viață...Cine nu are dureri? Dar câți spun? Mai mult, câți scriu? Eu am propus varianta „live” a poeziei, am jucat la masa campionilor inducției stărilor de bine, cu așa cărți mici, fără flacoane cu parfum.

Citește mai mult:Irina ALEXANDRESCU:  EU ȘI POEZIA FAȚĂ ÎN FAȚĂ

Marcela PEEBLES: POEME PENTRU SĂNĂTATE

PEEBLES MarcelaA POEM FOR HEALING
(for Olivia)

I looked out the window...
...The snow is melting today,
And while the sky is at glow,
I wish: “the pain will go away”.

There is a time for all, they say...
Don't despair, don' lose hope,
You, little shiny soul, I pray,
This day, will be a better day.

The Healing Hand, The Love,
Descending from up high above,
Is sending you, oh, precious one,
A Victory, already won.

Have Faith and keep on praying,
Sweet child, you're here to win,
You are the hero saying:
“The healings just begin!”

Citește mai mult:Marcela PEEBLES:  POEME PENTRU SĂNĂTATE

Laura MUSTEȚIU: POEME DE DOR

MUSTETIU Laura 2ARDEALUL DIN INIMA MEA

Există un colț de rai pe-acest pământ,
Unde Dumnezeu īşi răspândeşte duhul sfânt,
Unde inima se leagănă pe ramuri aurii,
Şi ciocîrlia cîntă-n locuri sacre... la copii.

Există un loc de vis, o inima plăpândă,
Pe cîmpuri aurii, pufoase, sufletul-mi se scufundă,
Unde căpițe de fân îşi răspândesc odorul,
Iar noaptea, îngerii îmi țin în brațe dorul.

Există un loc plin de mister,
Unde dreptatea are’un pumn de fier,
Iar cerul oglindeşte lupte vitejesti,
În păduri de-argint strămoşii se odihnesc.

Există un loc unde sufletul îmi zboară,
Se pierde -n frumusete, pe o cale, la țară,
Unde ascult pădurea noaptea, cînd foşneşte,
Şi pârâul vorbe dulci, cînd îmi şopteşte.

Există un loc unde au trăit bunicii mei,
Unde acum se odihnesc părinții mei,
Ardealul meu, din când în când vreau să-ți şoptesc,
Vorbe de duh, sã-ți spun cât te iubesc!

Citește mai mult:Laura MUSTEȚIU:   POEME  DE DOR

Constantin MOSOR: CALIMARI ALBASTRE PENTRU SUFLET (POEZII)

MOSOR ConstantinCĂLIMĂRI ALBASTRE PENTRU SUFLET

Îmbătrânim cu fiecare pas!
Să nu fugim de cei ce-mbătrâniră
Mai repede ca noi ci, să dăm glas
Secundelor care îi ofiliră.

Obrazul nostru-i neted ca un măr.
Toți strălucim atunci când suntem tineri.
Azi cerul mi-a șoptit un adevăr...
Mulți dintre noi știm să iubim doar vineri!

Iubirea pentru unii e nimic!
Părinții, niște oameni, ca oricare!
Eu pălăria vieții îmi ridic
În fața alor mei, plecați spre soare!

Părinții sunt în noi!
Să-i dăm afar'?
Ar fi cel mai urât dintre păcate!
Ne sunt pe rând și jertfă și altar...

Și rădăcină, mai întâi de toate!
Poate-au făcut greșeli la rândul lor,
Dar voi le-ați numărat pe ale voastre?
Atunci să puneți gurilor zăvor
Și sufletul în călimări albastre!

Citește mai mult:Constantin MOSOR:  CALIMARI ALBASTRE PENTRU SUFLET  (POEZII)

Mihai PĂCURARU: FOCUL DE SUB CAZANUL CU CERNEALĂ (POEZII)

PACURARU Mihai 2BTORNADA CE NU UITĂ SĂ TREACĂ

Cercurile concentrice te-aruncă în
furtună, în bătaia de toacă şi clopot.
Tornada, uneori, te refuză şi ajungi la
la început de deal, ca Sisif.
Bolovanul îl iei, ca şi crucea, pe rând,
altfel ar fi prea puţin pentru tine.
Şi le duci, nu ştii ce urci, încerci să
te distrezi ghicind în lacrimi roşii.
Cunoşti drumul, te naşti odată cu el,
e parte din suflet şi spirit neostoit.
Îţi ridici o colibă lângă un râu,
femeia trage năvodul cu prunci la mal,
câteva culori se preling din curcubeu
pe faţa şi pe viaţa ta, şi pescuieşti.
La final, îţi oferi capul pe o tipsie
şi dispari în tornada ce nu uită
să treacă la o oră anume...

Citește mai mult:Mihai PĂCURARU:  FOCUL DE SUB CAZANUL CU CERNEALĂ (POEZII)

Flori CRISTEA: IUBIRE POETICĂ

CRISTEA FloriNEGUSTORUL DE IUBIRE

M-apropii cu sfială de masa lui și tac.
El, din priviri, mă întrebă ce-aș vrea.
Scoțând cu mâna tremurată, de sub haină,
I-am pus pe masă toată-averea mea.
Abia șoptit i-am spus: -Cumpăr iubire…
A-ncremenit cu mâna pe abac.
Părea că gândul și-a trimis departe.
Să plec? Să stau? Nici nu știu ce să fac.
S-a scuturat. Părea că-şi vine-n fire.
Şi-abia zâmbind, cu milă m-a privit.
- Ce vrei, copilă, tu? Cumperi iubire?
Iar mâna mea pe bani a-ncremenit.
- Atât am strâns, am zis, plecând privirea.
Atâta am putut agonisi.
Dau totul pe o clipă de iubire.
Dau totul! Tot! Pe urmă, pot muri.
O lacrimă-i se scurse pe sub gene
Şi el şi-o şterse, pe furiș, cu palma.
Fiindcă ştia ce-o să primesc, pesemne,
Iar în privirea lui se stinse toamna.
-Ia-ți banii înapoi, acum, și pleacă!
Iubirea nu se vinde-n iarmaroc.
Tu singură vei şti când vei găsi-o,
De ți-o doreşti atât, și ai noroc.
...Şi am plecat.Azi bat din poartă-n poartă.
Pot da la schimb un strop de nemurire.
Şi vă întreb pe voi, pe fiecare,
Poate ştiți voi cine vinde iubire.

Citește mai mult:Flori CRISTEA:  IUBIRE  POETICĂ

Diana CIUGUREANU: IARNA SUFLETULUI (POEME)

CIUGUREANU Diana 2019CÂT MAI E CLIPA?

Cum mă auzi când nu mă auzi
Când te strig de nu te mai strig?
Ce îmi răspunzi prin atâta liniște
La o clipă de... până la cuvinte?

Nasc fantome prin peștera înghețată,
În perindarea unghiurilor de vis.
Ai apucat să îmi dilați celulele
Prin descântec vrăjind vene spre rod.

Cum mă respiri în pulsul sufocării,
Când perfectul necompus rătăcește fără ,,avoire"?
Verbul leant din prezumtiv-potențial
Este interogat între gerunziu și participiu.

Citește mai mult:Diana CIUGUREANU:  IARNA SUFLETULUI (POEME)

Dana Maria OLTEANU: LASĂ-MĂ SĂ PLÂNG

OLTEANU Dana Maria 3Lasă-mă să plâng, iubite, pe-al tău umăr cald şi gol,
Lasă-mă să plâng, iubite, cu-al meu lung şi veşnic dor.

Lasă-mă să plâng durere, căci tu n-ai fost, te-am dorit,
Lasă-mă să plâng încet... tot ce soarta mi-a sortit.

Lasă-mă să-mi plâng amarul lang-al tău chip luminos.
Lasă-mi lacrima să piară pe-al tău zâmbet pur, frumos.
Lasă-mă să-mi plâng acele nopţi pierdute-n infinit,
Cuprinzându-mi suferinţa şi-al meu suflet paradit.

Căci o voce mortuară obseda adânc în mine
Rugăciuni din sânge negru către porţile divine.
Căci doar îngerii şi sfinţii suspinau cu mâna-ntinsâ
Implorându-mă să mai las flacăra din mine-aprinsa,
Cuprinzându-mă deodat’ cu mii şi mii de aripi dalbe,
Daruindu-mi visuri dulci şi-n suflet mii şi mii de salbe,
Daruindu-mi premoniţii, vânt din pupa şi o şansă
Pentru-a mea corabie ce rătăcea făr’ de speranţa...

Citește mai mult:Dana Maria OLTEANU:  LASĂ-MĂ SĂ PLÂNG

Ioana Andreea DOGEANU: POEME DE DECEMBRIE

DOGEANU A Ioana 2018 br„Poezia pentru mine este terapie, pasiune, mod de a fi.Prin vers mă redescopăr iar și iar, îmi șlefuiesc cuvântul și mă eliberez de lume și de mine. Trăiesc prin poezie și respir prin metaforă.” (Ioana Andreea Dogeanu)

MI-AI ADUS IARNA

Ai lăsat iarna să-mi pătrundă-n suflet
Și să-mi înghețe gându' către tine.
Mi-ai așezat, atent, ghirlande reci
Atunci când te-ai hotărât să pleci.
Eu știu că nu te mai întorci
Și mai știu că nu voi uita
Cum în aceea dimineață grea
Mi-ai adus iarna
Cu tot cu suferința ta.

Citește mai mult:Ioana Andreea DOGEANU:  POEME DE DECEMBRIE

Web Analytics