Smaranda CAZAN-LIVESCU: VISE LA MAREA MOARTĂ (VERSURI)

LIVESCU CAZAN Smaranda artSCRISOARE I

Ochi sub furtună de zei călători
Arcuiesc lacrimi și le îndeamnă
Până în colțul gurii unde, capcană,
Buzele tale aștept sa ma piardă

SCRISOARE II

Nu știu să îți spun vorbe noi.
Eu sînt aceeași lângă minele meu.
Locuim bine împreună.
Siguranța când arde o înlocuim amândoi
Bîjbîind întunericul pe muchiile sale.
Lumina ne face demni,
Știrile mă cutreieră o zi
Și în noapte
Dieta Bardot îmi închide apetitul
Plimbării sub învinse, neantice ploi.
Nu știu să îți spun vorbe noi.
Poate mîine.

COLIND TIMPURIU, VOUĂ

Ninge în vene, oare a bine?
Ninge cu tine peste alt timp...

Ninge ca-n poarta de altă dată
Ninge cu soare și cu alint.
Ninge devreme, și, vai, sălbatic
Ninge pe florile Mamei de ieri.
Voi lânga focuri, iar eu, aiurea,
Nu văd cum încă munții mei pier!

Ninge departe, ninge în mine,
Ninge’a tăcere peste cei lupi
Rana de-aseară strigă afară
Rob, către tine,
Ninsul meu trup.

Ninge în vene, oare a bine?
Ninge cu tine dinspre alt timp
Ninge ca’ n poarta de altădată
Ning către tine c’ un vechi alint ...

AMURG

Vara s-a dus nu demult
Orgă de-aripi călătoare
și tu, iubitul meu...

Sângele-mi pare prea strâmt pentru trup,
O stea moare lung
Ca un strigăt de lup.

Amurgul plânge
în așteptare.

ULTIMA ORĂ

Aș fi dorit să ne privim ca pentru prima
Sau
Poate pentru ultima oară,
Adânc, în suflet.
Eu vioară și tu arcuș
Alunecând prin inima mea.
Aș fi dorit să mai auzi muzica,
Potop de stele
Din gândurile mele,
Pentru tine, pribeag.
Aș fi vrut să re citim șoaptele
Ne-spuse Cerului împreună.
Tu, un luceafar, eu
Luna nebună de dragoste.
Acum
Aș vrea să ne privim ca prima
Sau poate
ca ultima oară
Adînc, în suflet,
Eu vioară și tu arcuș
Alunecînd prin inima mea.
Nu departe, rănită,
Strigă o stea. Viața mea?

NU ÎNCĂ

Se spune că Sus, între culmile acelea de culoarea fildeșului
Asfințitul respiră visurile tinereții noastre
Îndepărtîndu-le.
Urme pierdute ale șoaptelor, uitate,
Se adună - degete înfipte sub nisipuri arse de soare.
Se spune că în vârste crescînd,
Urcăm mai aproape de Dumnezeu.
Mă rog pentru o cărare mai lungă
Cărțile mele, încă, fiindu-mi nescrise.

ÎN LOCUL MEU, FIULUI

Plec ca și cum
Dintr-un vechi drum
O piatră își lasă impregnată inima
Sub pași stratificați
De ere sentimentale.
Mîine, după ploaie
Stele vor arde în locul meu
Lutul unui găsit Dumnezeu.
Case vor împodobi dimineți
Oglindindu-mă în urmele tale.
Eu plec ca și cum
Citit de aer, într-o străfulgerare,
Un vechi, neuitat pergament dispare.
Și iată, aceasta-i înțelepciunea fiului !

ÎNTOARCERE

Amintirea copilăriei
În umbra genelor țese
Materie incandescentă – lacrima
Netrecătoare
Ca marea în spirala cochiliei,
La fel de curata ca sânul mamei
La fel de nebănuită
Ca respirația lunii
Pe somnul fiului meu.
Atâta liniște!

NAUFRAGIU DE NOIEMBRIE

Când către tine noaptea cu palma o aplec
Numai pe dune, iată, se face tot mai vară
Iar muntele de fildeș, cascadă, îmi strecoară
În șoaptă, la ureche
Grămezi de pulberi albe.
Acolo, între timpuri, stau Fetele Morgane
Descântece păgâne cu sunete liane
Ce-mi apără-n nesomnuri
Pierdutul labirint.
Se face tot mai vară pe dune,
Eu, vă mint.

NEVEROSIMIL, CU DRAGOSTE

Tânără,
Păream auzind roua înaintea zilei
Spre ocean,
Un bocet incendiator de tâmple,
Apoi tristul bunic
Și risipirea Bunei în lumini,
Inventarul nostru
Pirogravat pe vena timpului !
Malul, cu pietre cineva îmi hrănea;
Tânără, păream
Ca și cum lebede începeau
Albastru, spre ocean,
Strofa reversibilei tale iubiri
Cu neântoarcere continuă,
Oglinzi … tăcând.

GLISSANDO PRIN ISTORIA MEA

Cine sunt?
Sînt un praf stelar de sute de generaţii,
Greu de citit,
Scrisă în hieroglife
Suflate cu aurul strămoşilor mei.

Simt nedorminda noapte
Departe călătorind în sinele meu, ca dintru'nceput.
Încă aşteptînd dragostea
Ca pedeapsă pentru răstignirea visărilor,
Dimineața, singură!

Pe umărul meu stîng,
Umărul inimilor care au bătut în trecutele generaţii,
Săruturile tale din apuse vecii
Aprind stele în zi şi în noapte
Pentru totdeauna şi încă ...
Hieroglife – viaţa mea şi a voastră!

VISE LA MAREA MOARTĂ

De saptamini chem scribii.
Vreau sa –ti darui
Cuvintele mele, de dragoste,
Tiparite pe degetele lor
Din lemn de chiparos.
Excelent intuneric cu fisuri
In care mesajele cotidiene se strecoara
Asemeni fetei mari prin virste inutile,
Obedienta ma aduce – amurg pur -
Catre sunetul inimii tale.
De saptamini inchei pact de lumina si intunecimi
Cu tine, planeta de tinar
Si semnez in lemn de chiparos
Prin toate poemele mele, nespuse.

DREAMS BY THE DEAD SEA

For weeks I have been calling scribes.
Engraved on their cypress wood fingers
I want to bestow
My words of love, to you.

Excellent darkness with crevices
Into which the daily messages skillfully sneak
Just like a spinster through useless ages,

Obedience brings me – pure twilight -
Towards your heart beat.

For weeks I’ve been trying to reach
A pact of light and darks
With you, the youth planet,

While signing on the cypress wood
With all my poems, unspoken, yet!

AMURG ȘI NOPȚI

Vara s-a dus nu demult
Orgă de-aripi călătoare
și tu, iubitul meu...

Sângele-mi pare prea strâmt pentru trup,
O stea moare lung
Ca un strigăt de lup.

Amurgul încă mă plânge în așteptare.
TWILIGHT AND NIGHTS

Summer’s not long gone
Organon of traveling wings
And you, my beloved...

The blood seems too tight for my body.
Like a wolf’s cry,
A star is shooting over the hills

The twilight still weeps
for my waiting.

NU ÎNCĂ

Se spune că Sus, între culmile acelea de culoarea fildeșului
Asfințitul respiră visurile tinereții noastre
Îndepărtîndu-le.
Urme pierdute ale șoaptelor, uitate,
Se adună - degete înfipte sub nisipuri arse de soare.

Se spune că în vârste crescînd,
Urcăm mai aproape de Dumnezeu.

Mă rog pentru o cărare mai lungă
Cărțile mele, încă, fiindu-mi nescrise.

NOT YET

It is said that
High, among those ivory hills
The dusk breathes our youth dreams
Away.

Lost tracks of forgotten whispers
Gather - fingers deepened in sun burnt sands.

It is said that the older we grow,
The closer to God we climb.

I pray for a longer path
As my books are not yet written.

TRĂDATE CUM STAU
(Poem dedicat tuturor fetelor si femeilor traficate din lume)

Noi inimi goale,
Vieți îngustate,
Sentimente în cădere,
Aparate de fotografiat
Și atât de mulți bărbați sub acoperire
Furând vieți,
Încă anonimi,
Scorburi vii fără încrederea noastră.

Trădate cum suntem,
Noi, femeile crucificate, devenim puternice și singure, împreună.

Pentru Numele lui Dumnezeu,
De ce?

BERTAYED AS THEY STAND
(Dedicated to all the girls and women who have suffered because of human trafficking)

New empty hearts
Just narrowed lives
Descending feelings
Cameras and
So many undercover men,
Stealing lives,
Still anonymous,
Hollow without our trust.

Betrayed as we stand,
We, crucified women, grow strong and lonely, together.

For God’s sake, Why?

FOREVER YOUNG

Your soft horizon,
as soft as my never uttered dreams
On the brim of lives,
Makes me feel tender and painless.
A new spring in the twigs
Of the southern magnolias
Mumbling what used to be perceived as
Happiness.

Forever young!
-------------------
Smaranda CAZAN-LIVESCU
București
decembrie 2021

Web Analytics