Ioana STUPARU: AȘTEPTÂND ARIPI (1) - POEME

STUPARU Ioana ASTEPTAND ARIPI cop1Luminător de zi

Când voi fi „acolo”,
Te voi privi rotund,
Cu ochii sufletului.
Nimic nu-mi va pune oprelişti
Să te înconjur,
„Luminătorule creat în ziua a patra,
Pus pe tăria Cerului
Pentru cârmuirea zilei”!
Mai ştii de câte ori
Te-am pândit,
Din balconul casei,
Crezând că sunt prima
Care te vede răsărind?
Erai pus pe joacă uneori!
Te furişai strălucind
Puţin câte puţin,
Printre frunzele pomilor,
Să mă vezi, iarăşi, bătând din palme,
De bucurie că ai venit pe la mine!
Razele tale blânde şi calde mă mângâiau,
Soarele meu drag,
Dăruit Lumii, de Tatăl Ceresc!

***


Cândva

Mi-am dorit cândva
Să am un zbor al meu.
Să fiu doar eu
Cu mine.
Nu am reuşit,
Timpul necesar
Mi-a lipsit.
Mereu s-a ivit
Câte ceva de făcut,
Pentru cineva
Cunoscut sau
Necunoscut.
A trebuit să fiu
Undeva,
Cândva,
Pentru cineva
Care a avut nevoie
De mine.
Să-l ascult,
Să-l iubesc,
Să-l ajut,
Măcar cu o vorbă
De bine.

***
Comuniune

Dinspre Pământ se aud bătăile inimilor
Caznă existenţială măsurată
În secunde ritmate
Insistenţă la porţile vieţii
O singură dată se trage zăvorul
Cheia o are PreaŞtiutul Nevăzut

Dinspre Cer se aude liniştea
Poruncile au fost date demult
Eterna Privire Albastră
Veghează pretutindeni
Fără hodină
-----------------------
Ioana STUPARU
14 octombrie 2021
Bucureşti

Web Analytics