SUFERINȚĂ

Ce o sa te faci la bătrânețe
când nepoți dornici o să-ți ceara biberonul cu lapte
când copiii vor da buzna spre cimitir
tu nu o sa mai poți sa discerni azilul de spital
mă întreb când o sa va doară oasele, mintea, inima...
cu ce mai rămai de folos aerului
ce o sa fie cu voi părinți și bunici din lut
ce o sa fie orgoliul, durerea voastră - propriul cimitir
nu mai puteți vorbi
mă închin în fata dureri voastre
vă plânge amarul din ochii și din buze
cu ce ați greșit oamenii ai minții
cu ce ați greșit...
atâta viață și un chin
un mare chin
mă uit la voi parcă turbat
și îmi văd chipul în voi
văd mărul putrezit /muscat de Eva
Eva îți văd părul de șarpe
De ce ei și nu tu

GRI

Pașii atingeau asfaltul gri
cauți te întrebi doar tu de ce e gri
de ce e gri acesta lume
în ceață copacii drumul gri
doar tu priveai
cum se descompun pe asfalt aburii
în zare se auzeau râsete bolnave
biciuite de frig
„e un cuptor cu microunde în suflet”
cu năravuri ai vrut
să topești ochiul de sticla a ceței
- nu mai fi orb
amândouă lacrimile înghețau pe asfaltul rece
cioburi de gheață înțepau sufletul gri
toată lumea țipă în noi
nu te poti spovedi cu sila

C**LE

Copii aceia urlă
trezind morții
din buze, duhnesc
plângând a zombi
mâinile verzui tremură
atingând obrajii de plastic
dinții plâng încercând sa contempleze suferința
dintr-un trup de țărână
ce vomită oasele plangerii-morților
doar brațele dor...
„totul din jur e o criza de epilepsie”
sânii de piatră devin o povara
pentru pruncii ce se alăptează
cu seva din siliconele mamei
un insectar de păcate!
Copiii din mine plâng în continuare
eu tot nu-mi găsesc liniștea
lumina s-a stins
- mai încet, morții revin în cripte
mă chinui sa îi mai nasc
dar unde e femeia

***
o umbra întreabă
- când ai făcut ultima dată sex!?
tac
nu pot sa dorm
mă decapitez martir
e liniște...
un copil
m-a găsit mort
a închis ușa și a plecat departe
nu s-a mai întors niciodată
sa spele cu mine oasele

CUTREMUR

vibrează pământul
o femeie se mișcă voluptos
pe plăcile tectonice
excitand scara Richter
copiii din cerneala
mor atingând în cădere solul
clădirile tremură
albindu-se de frica
copacii se apleacă la pământ plângând
e un vuiet de crapă pietrele
în cimitir crucile se îmbrățișează unele cu altele
o ploaie de sânge dogorește sistemul nervos al solului
după cele 35 de secunde chinuite
revine o liniște ca de mormânt...
Andrei începe sa se spele pe dinți

TRENUL

în noaptea acesta se plimba
trenul morocănos
pe sine am sugrumat o pasare
babele năzuiau după geam bulevarde
-tu știi am zidit o rană în vene
zice ea amăgită...
„Ni!” zâmbea copilăros în oglinda
năzuia fermecata pe „in”
într-o sala de teatru
blocată între igrasie și fum
cântau libelule în mintea bietei poete
o așchie lumina în geam pudoarea bătrâneței
e atâta vitalitate
e prea tânără
noaptea devine o poezie
----------------------------
Alexandru-Eusebiu CIOBANU
Început de februarie 2020
Focșani, Vrancea