Alexandru-Eusebiu CIOBANU: MIRESME LIRICE

CIOBANU Alexandru Eusebiu cvsMIREASMA POEZIEI

din grădină
lumina renaște
mireasma poeziei,
sufletul o călimară reîncărcată.

BUN RĂMAS

Șoptesc
balanțele din suflet
dezechilibrează durerea.
amprente dure,
suntem potirul
patimilor din urmă.

IUBIRE

Iubirea poți sa îmi spui tu oare ce
e în adâncul tău?
Poți sa îmi spui tu oare
cu ce balsam atingi inima
sau cu ce vorbe
cauți fărâma de lumină
a buzelor ascunse
deșertăciuni sufletești
în fântâni de speranțe?

PEISAJ NOCTURN

Cerul
plapumă de vise
semănată de timp

TĂCEREA

Tăcerea
poartă măști false,
Noaptea poartă mănuși,
iluzii deșarte
și lumânarea
alungată de timpul
crucilor bătrâne.

LINIȘTEA ZĂRII

liniștea zării
o mare învolburată,
sânge amestecat
cu lacrimi de ploaie

NEPUTINȚA TĂCERII

Înghesuit, plictisit
văd neputința tăcerii,
timpul devine
o ruină falsificată

MOARTEA

Adun necontenit
firul vieții,
dar nu pot deschide universul
captiv în propriul timp.

MAMA

Mama
Împrăștie lumina
Ochilor ei blânzii,
Aerul dulce al dimineților

ETERNITATE

Cuvintele
trupuri muribunde
contopesc-n mersul nopții,
cuvintele...
magia sufletului,
neant ascuns de mistere
sărutul morții,
eternitatea!

AM GUSTAT

Am gustat
murdare semne de tăcere,
ai făcut din mine noapte
inundate-n întrebări
-----------------------------------
Alexandru-Eusebiu CIOBANU
Focșani, 1 august 2019

Web Analytics