Florica R. CÂNDEA: POEME

CANDEA R Florica 1DE ZIUA TA

De ziua ta-nfloresc caișii
Și puii-și cheamă mama lor
De ziua ta
Pândesc
Bobocii
De muguri
Creanga încerată
Coama lor...
De ziua ta
Răsare luna
În cuibul de săgeți printre pridvor
De ziua ta
Mai sunt duminici
În care se răsună
Și se tanguie
Bătrânul cor...

S-A ÎNTÂMPLAT

S-a întâmplat
în sinea mea o noapte
Și au picurat
Ades
Din nori sălbateci
Lucind în dalba-mi lună
Miresme, ametisturi,
Licăriri de șoapte

Degeaba
Din străfund de inimi
Bate arar un ceas
Tu să nu pleci și
Să te pleci să pleci
În taine un rug aprins
Străluce pe la capăt
De poteci

Apoi
Ne-om duce la culcare
Pe o văduvită de păcate
Mare
Cu-n tremur semn în mână
Și
Pe flutur de batistă
În colțuri
Asudate...

ȘI AM SĂ TE ZBOR

Și am să te zbor
Mai decusară
Pe trestia snopită cu nămol
Și am să te zbor
Pe mal de ape
La țărmul părăsit de un năvod

Mă voi întoarce la amiezi
Cu barca lacului deșert
Să te numesc precum sulfinii
Când ram
Când creangă
Când lumesc
Mai peste zi
La ceas de soare apune
Te voi stropi cu o cerneală indigo
Să fac albastrului tăciune
Și norilor un semn de raze
Lune

ÎN STROPI DE CASCADE

În stropi de cascade și-n vise
Torente se zbat
La arcade
Rămâne adesea
Nevoia
Iubite
Să cat
În privire
Spre un Soare Răsare
Apoi infiniții
Mă poartă
Spre cai de zenit
Înspre aproape
Nici mal nici zălog
În ispite
Nici lacăt pe ochi de canate

RĂS(FRÂN)TECE

În zori
iubite
am luat cartea ta de vise
și am spălat-o cu parfum franțuzesc
să miroase
a fotografii șterse din album
o pată
de ciocolată
bleu chanel
se topea în gura mea
cu miros de femeie
dar
șampania ascunsă în buzunarul de la piept

descuia la ultim înnodat
șiret
crema
duminica
lampa de pe șifonier
sclipeau a sărbătoare
în casă

ANTONIENE

Tot mai miroase
Ochiul drept a tine
Și sânge curge-n vena mea
De trup
Coboară-mă la braț de Tine
Să pot să zburd
Să te inund
Cu seva buzelor
De rouă
Încet
Când ninge
Luna nouă

Apoi să mă adulmeci
La culcare
În casa cu tămâie
Ambră
Soare

ÎMPĂTURIRI

Mă adumbrește fumul
Din navă
În aval
Și
Gânduri se coboară
Pe vas
Lumină
Far
E semn
Că ploile se duc
În zbor de cuc
Și frunze
Cu dulceață se tot
Scobor
Din Nuc
Hai
Vino
Colo pe la asfințit
Sa păcălim
Și luna
Și somnul
Și. Pieirea
Și să ne adumbrim
Penelul frumoaselor iubiri
În lapte proaspăt muls
La răsărit...

PRIER

Ce lungă, dar prea scurtă
Mi-a părut această noapte
Când din luceferi stele cad
Și cifre când le număr
Din șirul de mărgele
Scad
Tot scad

Ce lungă mi-a părut
Această noapte
Din sfeșnic picură tămâie
Aș vrea să plec
Aș vrea să stau
Dar ceasu-n loc
Să stea
Să mai rămâie
Ce lungă, dar prea scurtă
Noaptea asta
Se bate-n miazănoapte ora
Ziua
Rostogoliri din dimineți
Se scaldă-n ploi
Și treisprezece suntem noi
Noi doi
Ca doua foi
Noi amândoi...

PROLOG

Mi-e sufletul cerat de vată
Pe caierul de acum înfășurat
În seva ce o sorb îndată
La capul tău, iubite, îngândurat

Știu nu e ceasu-acela de veghere
Nici noimă nu mai au secunde clipe
Mai bine tac c-un ochi de am vedere
Să pot să râd de plânsu-mi pe aripe
Mai vino deci, iubite, pas cu pas
Un nod de la cravată semn îți las
Sa te alipui casa e acolo unde am mas
Și din priviri e pata de culoare ce a rămas
Epilog
De ușa de acasă e închisă
Să taci și să privești de se risipă...

ORATORII

parcă nu demult
ne-am cunoscut
în alarma unei sirene
prefăcută-n sunet
de șoaptă
am vrut
să te răscumpăr
cu prețul unui poem
dar
cămașa ta
nu mă lăsa...
astfel cu trupul meu
ți-am clădit
un pom
cu raze
vindecătoare...
-------------------------------
Prof. Florica R. CÂNDEA
Arad, 15 aprimie 2019

Web Analytics