Adrian BOTEZ: CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI)

BOTEZ Adrian xX WB1CU TATĂL MEU

mă cert cu Dumnezeu ca să mă-mpac -
ca Tată fiului – El stâmpără-mi simbrìa:
când plodul tău se-nhaită cu vreun drac
îi schimbi – la fund şi la urechi…”chimìa”!

de câte ori mă rătăcesc în Bine
de câte ori tot bombănesc spre Tine
îmi caut Învăţătorul de Albine:
Cuvântu-mi arde-n mierile senine!

Părinte – Frate – Scut de Dumnezeu
în Tine îşi ştirbesc golanii pràştii
atunci când piatră-azvârl spre pieptul meu

Tu le schimbi arma-n scăpărări de aştri…
…cu Tatăl meu veghez – din zori – Grădina
din aşchii-raze-nchipuiesc Lumina!

DISCUŢIE PE STOMACUL GOL

“-omul acela a crezut că va trăi – chiar cu o
zi înainte de a muri!”
“-chiar aşa? - a crezut că va trăi – chiar cu o
zi înainte de a muri?”
“-da – să moară mama – chiar
aşa!”
“-las-o pe
mă-ta! -…şi
zi-mi mie altceva (…phi! – ce-mi mai
ghiorăie maţele…bine – nevastă – deci n-ai avut
vreme să-mi faci aseară
pachet – hai?...lasă-lasă…ne vedem noi
diseară…): …dar – cum îţi ziceam -
în dimineaţa zilei când a murit – ce anume oare a
aflat el – de şi-a schimbat părerea – pe una de
moarte? – de ce nu s-a uitat la
cer – să vadă cât de-nvăpăiat
este – de ce n-a ascultat păsările din
pomi – care te asurzesc cu cântecele lor de
bucurie? - de ce n-a privit
liliecii-nfloriţi…că-i
primăvară – bă! - …de ce l-a apucat – aşa - taman
în dimineaţa aceea – gândul de
moarte? – de ce? – eu asta mă-ntreb – şi nu-s
dumirit deloc!”
“-păi…vezi tu… - …mda…phieu ştiu… - bă…nu mă
pricep nici eu…”
“-…lasă – bă - că nu te pricepi tu şi la
altele – unde chiar ar fi trebuit să
te pricepi…(…băi Firfirică – un' te
duci – de-alergi aşa ca după
tren - bă? – aaa – la <> la Chioru' ? – păi zi-i
aşa…Firfiricus dragule…păi uite - ia-mi şi mie ceva de
crăpelniţă … uite
banii - ce să-mi iei?- păi - un hot dog…
…ceva – că
leşin de foame – zău!) -…unde ajunsesem? – aaa
da…stai aşa că-mi adusei aminte – nu
mai da din umeri - ca handicapatul! - …aşa… dar
zi-mi tu mie una: şi de ce
trebuia el să moară – tocmai în
ziua următoare zilei când credea în
viaţă?!”
“-da – poate că ai – şi tu - ceva
dreptate…nu-mi dau seama ce-o fi
fost în
capul lui…”
“-…paie! – îţi spun eu!...paie! - …şi de ce
trebuia – neapărat – să
moară – în ziua când a murit? – oamenii
nu trebuie să moară – ei sunt
zei!”
“-dar de ce numai omul nu trebuie să
moară?! – animalele nu sunt – şi ele – creaţii ale
Lui Dumnezeu – deci
copìi ai Lui Dumnezeu? – cu ce e mai
copìl al Lui Dumnezeu – un om – despre care se
ştie – de-acum – cât de ticălos
este – şi egoist şi trădător şi mincinos
şi…? - decât un pui de ciută sau
decât un bou din cireadă – ascultător şi
muncitor pe brazdă – cât e ziulica de lungă…mai exact – cât
e ziulica oamenilor de la crâşmă – care beau - chefuiesc şi-o
bat în cap…?!”
“-dar omul este
creaţia zilei a şasea…nu ca…!”
“-chiar aşa! – omul este creaţia zilei a şasea – deci
e făcut numai din resturi şi din
vechituri – numai bune de-azvârlit la gunoi! – nici nu ştiu
dacă Dumnezeu prevăzuse – încă de pe atunci - de
la-nceput - coşul de gunoi…”
“-mda…îţi dai seama ce măreţ ar fi fost
omul – dacă Dumnezeu ar fi avut
inspiraţia să-l facă în
prima zi a creaţiei sale? (…mersi – băi Firfirică – să ai
parte de
mă-ta…stai – nu-mi mai da restul…că-s
sătul - până peste cap - de
resturi!)”
“-nu – eu cred că Dumnezeu ştia foarte
bine ce catastrofă va
ieşi – oricum – ori în prima – ori într-a
şasea zi a creaţiei Sale – şi într-adins a
amânat toată
afacerea…a tot tras de
timp – până s-a făcut
de-a şasea…!”
“-de ce – bă - deşteptule? - ca să nu strice cumva fasonul
creaţiei chiar din prima
zi – şi să nu-şi strice cheful…? - …ăăă?”
“-cheful ca cheful – dar s-ar fi îngreţoşat
El - <> - şi s-ar fi lehămetit – chiar
de la-nceput – chiar înainte de a se apuca de
făcut – de creat
ceva...”
„-dar – în definitiv – de ce a ţinut Dumnezeu ăsta – morţiş
să creeze lumea – să creeze
ceva? – nu putea face
altceva?”
„-mda – vezi tu – de aia se zice că omul a fost făcut
după chipul şi asemănarea Lui Dumnezeu – că
are mişcoriciul ăsta – de tot trebuie să
facă el ceva – bun-rău – dar să
facă...”
„-n-are stare – dom'le...şi pace bună! – de aia uită el de
toate alea importante – se ia cu
toate fleacurile - şi
nici nu se gândeşte – în timp
util – la
moarte (să zicem - de-un
par examplu - nu?!) -...da...nu se gândeşte el
la moarte - şi
deodată – hop! – şi vezi că
nu mai e...”

...şi toată discuţia asta – care a ajuns - după cum
vedeţi şi singuri - la
cel mai înalt nivel
intelectual – se iscase numai pentru
că Dumitru – omul de serviciu de la
instituţie şi – ca o a doua lui
slujbă (...că nu s-ajungea cu banii şi avea copìi
mulţi!) - Gunoierul Oraşului – da – Dumitru-Gunoierul - care
avusese cancer în
gleznă (ca Ahille!) - ultimul
stadiu – tocmai cu trei zile-n urmă
„dăduse colţul” (şontâc-şontâc...) - murise...sau
mă rog - „se dusese la
ceruri” (...deh – 'i mai uşor să zbori prin
leruri...)...care cum vrea să
zică şi scurmă – că tot aia-i – până la
urmă...

...bă – ştii una bună? - ...cineva tocmai îmi
zice – la celular - că l-ar fi văzut pe Dumitru-Gunoierul – pe
stradă – acu' o oră – şi mai zice că n-avea cum să-l
confunde – doar ştii că avea obrazul drept
plin de negi cât nucile de
dulceaţă... (...iar pe partea cea
stângă – avea ca o
ceaţă...) - ...auzi dom'le obrăznicie şi
neseriozitate pe el! – ...păi
când zici că faci
ceva – ţine-te-n mă-ta de
vorbă – tâmpitule şi
găinarule! – nu du oamenii cinstiţi cu
preşul... rostogol... - ...da – cică a-nviat – da - ...băi
să fie! - şi
ăsta a luat-o - mototol - nici una nici două - cu
înviatul – ca
Hristos...de
dimineaţă – pe
stomacul
gol...

MISTICA PETALEI

au înflorit iar pomii – dar eu nu i-am văzut
întors fiind din bezna pivniţei de-infern
lumea nu-şi pierde-obişnuinţa Florii din Eden
tenace – iscă focul viu - necunoscut

au înflorit iar pomii – Frumosul e în lume
dar mèritul musteşte în vâlvătăi ascunse:
petale – mistice silabe-s în genune
iar frazele rămân enigme nepătrunse

...de unde vii şi ce-mi mereu şopteşti
petală efemeră – veste de lumină?
de-abia te recunosc – şi te topeşti

'napoi în raiul firii fără vină...
...cât am dorit să fie primăvară
dar alfabetul tot nu-l ştiu pe dinafară...

MĂ SIMT ATÂT DE SINGUR – CU ÎNGERII LA GEAM

mă simt atât de singur – cu îngerii la geam
de-o viaţă-mi este iarnă – ei zic că-i primăvară
din ce-are omul vòii – nimic eu nu mai am
doar nişte voci uscate – strigându-mi de ocară

afară nu există – e-o pierdere de timp
iar înlăuntru bezna îşi pune-n cap coroană
de undeva mă strigă – încòtrova mă schimb
Hristos se furişează-ntre spinii buni de rană

aş vrea să nu fiu singur – aş vrea opri Golgòta
mi-a putrezit –zadarnic – şi sângele din vine:
pe min' mă răstigneşte – nu curg licori divìne

deci nu e mântuire – din nou am greşit nota...
...degeaba pomii cântă pe strada îmbeznată:
Iuda nici nu primeşte – nici n-are cui da plată...

O – DOAMNE – NU CĂTA URÂT SPRE MINE

o – Doamne – nu căta urât spre mine:
tot ce-am putut – uite – pe masă-i pus
am aşteptat din voci să ţeşi jivine
şi să mă lupt – spre-a respira mai sus

n-ai luat în seamă bătătură – casă – vatră
de parc-aş fi tâlharul stângii Tale-amare
m-ai ocolit – şi-ai luat-o tot pe mare
plutind lumìni – păşind pe nori de piatră...

sunt doar un spârc – dar nu mă blestemà
aşază cuib de barză şi la poarta-mi!
...ai rupt din Carte-Ţi fila cea cu soarta-mi

mototolit-ai straşnic slova vie - grea...
...nu mă iubeşti - leprosul n-are vad
dar nu-nţeleg: sunt singur – chiar şi-n iad...?

CHIAR NICIUN ANOTIMP NU M-A CITÌT

chiar niciun anotimp nu m-a citìt
deşi eu scris-am despre toate -
de ce s-umbreşti lumina filei fade
când nu urmează voluptuos foşnìt?

silabe am cât cerul constelàţii
dar astrològii zac – agònic – în pubèle
de-aceea-s scrum sfìntele revelàţii
de-aceea-n loc de prinţi – vin bube rele...

sunt dumnezeul făr' de credincioşi
am catedrale mii – pe post de hale
şi slova se topeşte-n somnul moale

pescarii de adânc sunt iar codòşi...
...o – biata Poezie se târăşte
iar fraza lumii se tot dezlipeşte...

CONTRADICŢII FLAGRANTE

pomii aprind constelaţii de flori
cât bine trimite Hristos printre noi:
nu ştim să fim cer – nu ştim să fim nori
suavul ocean de văpăi trece-n sloi...

uitat-am cu totul că fost-am Grădină:
lumină şi vise căzut-au cenuşă
toţi spânii de suflet cârmesc către tină:
printre petale – degeaba-i o Uşă...

hulubii nasc cer... – ...noi drămuim oxigen...!
lăsaţi-mă înger ori pasăre-n fire
e încă în mine ea - Sfânta Uimire

dar e şi mânie – otrăvitul polen...
...toţi òrbii – Hristoase – atârnaţi de fiori
nu moară: înţelepţìţi – ardă-n flori!

MI-AI DAT VIAŢĂ – NU MI-AI DAT IUBIRE

mi-ai dat viaţă – dar nu mi-ai dat iubire:
eu ce să fac cu-această jumătate
care nu are faţă şi nici spate?
nici nu mai pot – acum – să-mi ies din fire

primăveri n-au venit – toamna nu vrea să plece
nici măcar nu-mi dai vise – un vers – Poezie...
...sunt din Neamul Polar al lui Zece:
orice-ai scrie – pe stele – de-acum - e prostìe

fluturi de noapte s-aşază pe masă
mi-au luat locul faptei înscrise în gheaţă
până şi noaptea-a-nceput să miroasă

iar mie – de mine – de voi – mi-este greaţă...
...nici càrii – nici luna – nu-mi spulberă mit
nu-i ghinion - nenoroc: altă viaţă-am trăit

ÎNTR-UNII CRESC COPII – ÎN ALŢII – TUMORI

într-unii cresc copìi – în alţii – tumòri
tu nu dărui nimic – te joci c-o poveste...
nimeni nu vrea - niciodată - corăbii cu sòri:
doar n-audă moartea în sine cum creşte

nu-i linişte - vlagă - nici cânt pe pământ
suprema confùzie: să vrei a trăì!
refuz să privesc – nu am niciun gând
o dată pe an doar cu El voi grăì...

nu-L slăvesc – nu-L implor – nu mă rog – nu-ngenunchi
din grav Termopile scăpat-am doar eu
numai eu vă pot scrie poveşti de-Inorog

plec - şi vin - şi iar plec - când am chef: da – sunt zeu...
...sunt erou din Hristos şi vasală mi-e moartea
stau drept – în picioare – sfidând chiar şi soartea...

AMARĂ - OARBĂ VIAŢĂ FĂRĂ FELINAR

amară - oarbă viaţă fără felinar
ciobanul şi-a pierdut şi cremene şi-amnar
doar hoinărim prin munţii fără har
plânsul se-aude rar – şi tot mai rar

de ce trimisu-m-ai aici să fac de strajă?
drept falnică moşie-mi dai pustia:
nici sfânt şi nici martir nu-s – să-ţi sap via
nimicnicia de nisip m-a prins în mreajă

pereche de-ochelari – dar nu şi ochi
un strai fără de trup – cu gaica ruptă:
îţi sunt în plus – un dop grotesc de plută

pe apele-adormirii-n dedeochi...
...nici foaie – nici condei n-am să Te scriu
şi mă tot mir: de ce mă chinui viu?

MĂ CAUT

mă caut – mă caut – mă
caut – necăjit că nu mai
exist

pe undeva – e drept – ţepoşi
fumegoşi - se mai înalţă Vulcanii din
duşmănia cea veche a
Văii – pe altundeva trăsnesc
Valuri de-Ocean – zilnic repetând Stâncilor toată
pedagogia Furtunii – şi – cam peste tot – răsar
cosmic furnicând epiderma solară - Stele – şi
Flori – ba chiar snopuri de
Stihuri şi
Stuhuri

dar – chiar aşa – să-mi pierd orice speranţă de
viaţă – tot adunându-mă – migălos – cu
făraşul – din toate aceste
strălucite petice – împrăştiate
pretutindeni (...sau
altele - pitite – răutăcios - pe unde nici
nu ţi-e gândul...)?

...şi la urmă – după toată ne-sfinţita mea
trudă - iar să
scap făraşul din mână – auzind
strigătul bubuitor - de Miner Puşcător (Cerescul
Miner!): „Fereà! – curând – prăbuşim
totul – iar
aici - NOUA lume!”...?!

...nu – mersi – de-acum am ajuns o
fantomă prea
făţiş-scârţâiş reumatică - şi
exasperant de bătrână...!

deci – incognito
(cum numai strigòii ştiu să se picteze-n vermìnă!)
- curând voi pleca spre-o de mult pensionată
Stea-Balerìnă – cu Alzheimer la splină –
cu vechi vìcii şi imemorială –
turìstică vină
-------------------
Adrian BOTEZ
Adjud, Vrancea
aprilie 2017