Melania RUSU CARAGIOIU (Saint Constant, Canada) -TOAMNA ÎN RIME ȘI CADENȚE (SONETE)

RUSU CARAGIOIU Melania 1TOAMNĂ TÂRZIE

Plâng spaimele în bradul din grădină,
Ulucile bătrâne strâng din umeri;
Sunt ştirbe, de nu poţi ca să le numeri,
Dar se ascund sub streşini de cătină...

Un corb întreabă zarea de răşină:
De ce-a trimis rugina peste lume?
Dar geamătul uiiind dinspre genune?
Şi când veni-va iarăşi tihna plină?

Din ramurile grele de-alumină
Se scutură seminţe de tăciune
Si-n graiul lor s-ar zice că enumeri

Secunde fără cântec, în surdină
Când gongul bate a amărăciune
Şi bradu-şi zboară acele în pulberi...

Citește mai mult:Melania RUSU CARAGIOIU (Saint Constant, Canada) -TOAMNA ÎN RIME ȘI CADENȚE (SONETE)

Cristina HOROTAN: EMOȚII DE TOAMNĂ (POEME)

HOROTAN Cristina 10EȘTI TIMP...

- Ce sunt? Mă macină în noaptea solitară
Întrebări juste scrise cu stropi din călimară,
Cum sunt? Mi se-ncâlcește în reverie gândul,
Privindu-mă-n oglindă că-n păr îmi bate vântul.
Ce știu? Îmi răscolesc notițele din minte
Nimic nu e real în aerul fierbinte,
Ce spun? Aleg cuvinte din cele mai frumoase,
Născute-n hipogeul inimii de mătase.
Ce fac? La confluența științei cu simțirea
Rupând din amândouă, să-mi împlinesc menirea,
Cât pot? Fiindcă talerul balanței se înclină,
Răpunând greutăți cu-aceeași pană fină.
Ce simt? Se-mparte cerul în două, printr-un fulger
Și-mi cresc de nicăieri, albe aripi de înger.
Cum mor? Număr secunde din viața-impozitată
Cu zile de-agonie și gust de ciocolată.
***
- Cum mori? Lăsând în urmă cuvintele-adorate
Pentru toți cei ce-ți simt tainele zbuciumate,
Cum ești? Sub ambalajul de carne efemer,
Atât de transparent și totuși un mister.
Ce știi? Visele tale culese dintr-o carte
Transpuse în decoruri aduse de departe,
Ce ești? Floare de gheață în rece anotimp,
Ești tot ce vrei să fii. Ești viață și ești timp.

Citește mai mult:Cristina HOROTAN:  EMOȚII DE TOAMNĂ  (POEME)

Carmen Cristina OLTEAN: POEMELE VIEȚII

OLTEAN C Carmen 2POETUL ÎNGERUL CUVINTELOR

Poetul, îngerul cuvântului, adună în inima sa emoțiile lumii
Apoi varsă lacrimi de fericire sau tristețe
Poetul simte puterea lavei evadate din vulcanul inimii sale
Apoi stă treaz să prindă erupția cuvintelor
Înainte ca totul să se prefacă în cenușă
Poetul simte durerea ghilotinei fără să-i fie tăiat capul
Apoi încearcă să dăruiască lumii aripi de înger
Mângâiere, iubire și mai ales adevăr
Poetul defilează cu rănile înfășate în versuri
Fiindca nu e un actor mascat la balul lumii
Poetul nu poate bea vinul din pocal de aur
Fără să fi trecut el ca via, prin arșiță și ploaie
Poetul nu poate înțelege un condamnat
Fără să fi fost el însuși prizonierul întemnițat al durerii
Poetul nu poate dărui scrisori de dragoste pe o tipsie de argint
Fără să fi căzut el învins din dragoste
Fără ca genunchii lui să cunoască pedeapsa și îndurarea
Poetul nu poate scrie despre iubiri, fără să fi fost îndrăgostit
Să piardă, să plîngă, să fie zdrobit
Poetul își dăruiește filonul inimii
Apoi defilează cu sufletul disperat sau îndulcit, gol sau plin
Bântuit de fantomele cuvintelor din noapte,
Poetul va bea otrava ca Romeo și Julieta
Încercând să-și adune sufletul spart ca o oglindă
Robit de frumusețea nălucilor din cuvinte
Nu întotdeauna va putea salva felinele pădurilor de pușca vânatorului
Poetul vă trăi iubiri ideale demult visate în versuri
Apoi va revarsa ce îi spune sufletul lui, în veșnicia versurilor…

Citește mai mult:Carmen Cristina OLTEAN:  POEMELE VIEȚII

Ioana STUPARU: AȘTEPTÂND ARIPI (1) - POEME

STUPARU Ioana ASTEPTAND ARIPI cop1Luminător de zi

Când voi fi „acolo”,
Te voi privi rotund,
Cu ochii sufletului.
Nimic nu-mi va pune oprelişti
Să te înconjur,
„Luminătorule creat în ziua a patra,
Pus pe tăria Cerului
Pentru cârmuirea zilei”!
Mai ştii de câte ori
Te-am pândit,
Din balconul casei,
Crezând că sunt prima
Care te vede răsărind?
Erai pus pe joacă uneori!
Te furişai strălucind
Puţin câte puţin,
Printre frunzele pomilor,
Să mă vezi, iarăşi, bătând din palme,
De bucurie că ai venit pe la mine!
Razele tale blânde şi calde mă mângâiau,
Soarele meu drag,
Dăruit Lumii, de Tatăl Ceresc!

***

Citește mai mult:Ioana STUPARU:  AȘTEPTÂND  ARIPI (1)  - POEME

Adrian BOTEZ: HISTRION DIN ȘTREANG (POEME)

BOTEZ Adrian x(crochiuri, pe când te ștergi la ochi...)
ȘI FAPTELE POT FI SINUCIGAȘE DROGURI

și FAPTELE pot fi SINUCIGAȘE DROGURI
când – EGOIST – le risipești - TURBAT - în multe locuri :
ZEIASCĂ FAIMĂ – năzuind prin FAPTE
uiți să te scarpini – NATURAL – pe spate...

mult prea-arzător – te risipești SCÂNTEI
REFUZI SĂ-MPARȚI - și BIRUINȚĂ - și TEMEI :
POPOARE vrei – cu GURILE CĂSCATE
să te adore - -n RUGI EXTAZIATE !

...COARDA SE RUPE... – ...FAPTELE se șterg :
SINGUR rămâi - DEMENȚE șușotesc - și-apoi CONVERG...
cu PAVILIONUL PARANOIEI înălțat

în VIS PERVERS – încă ești ÎMPĂRAT...
...pe-o INSULĂ PUSTIE – precum LEAR
ȚANȚOȘ îți porți – COROANE ÎN DELIR !
***

Citește mai mult:Adrian BOTEZ:  HISTRION DIN ȘTREANG (POEME)

Carmen Cristina OLTEAN (Toronto, Canada) - SFÂRŞITUL CURCUBEULUI (POEME)

OLTEAN C CarmenDESTINUL ÎN CLEPSIDRĂ

În clepsidra mea nu s-a scurs doar timp şi nisip
S-au îmbrăţişat visele cu ziua şi noaptea
Le-am mânuit ca un zmeu purtat de vânt
S-au legănat mările aducând şi ducând corăbiile dorinţelor mele
A dansat vântul luându-mi cutezanţa la înălţimi de vultur
Am ajuns la Dumnezeu îngenuncheată de atâtea ori
Şi zâmbetul lui era soarele care coace lanurile, strugurii, piersicile
Am căzut de atâtea ori de sus
Mai grea trânta, mai mătăsoasă iarba, mai mare izbânda
Şi după plâns, şi după agonie, Dumnezeu bunul mi-a arătat
Ca EL este susul şi josul şi EL este între aceste călătorii
Ca EL este călătoria sub soare, este cerul, neantul, oceanul
Şi EL s-a scurs cu mine în clepsidra, ţinându-mă de mână,
Îmi dădea pâine, struguri şi piersici coapte.

Citește mai mult:Carmen Cristina OLTEAN (Toronto, Canada) - SFÂRŞITUL CURCUBEULUI (POEME)

Lelia MOSSORA: TRECERE PRIN AMINTIRI (POEZII)

297254 274896575857863 4986836 nHAIDA DE ȘI HAIDA HAI

Orbecăind prin amintirea…
Acelor ore mereu rupte
Din sângele care iar curge
Neînsemnând mereu ceva.
Haida de și haida hai
Că suntem toți rupți din rai
Azi încolăcind iubirea
Cu maci roșii….
Neiubirea
Și orbecăind am dat
Peste suflet înghețat
De apusurile multe
Si de suflete cărunte.
Am tot adunat mereu
Eu din tu și tu din eu,
Frunze moi desperecheate
Și iubiri de prea departe...
Haida de și haida hai
Mi-ar placea să fim un rai
Gândurile mestecând
Și… iubirile cântând.

Citește mai mult:Lelia MOSSORA:  TRECERE PRIN AMINTIRI (POEZII)

Cristina HOROTAN: PUNCTE DE VEDERE (POEZII)

HOROTAN Cristina 5BNAIVI

De prea puține ori apropfundăm,
Lăsând mintea bolnavă să ne-ndruge
Idei malițioase, imbrifuge,
Și-ncepem, negreșit, să judecăm.

Și rareori cunoaștem adevărul;
Citim doar titlurile din ziare
Și ascultăm cuvintele amare
Ale celor ce nu și-au atins țelul.

La rândul nostru, spunem mai departe
Poveștile-mbibate de frustrare
Turnând pe răni adânci, grămezi de sare
Ce subțiază aortele sparte...

Și poate din prea multă ignoranță
Sau poate din prea multă vanitate,
Deși, n-are nici o însemnătate,
Ne îmbrăcăm perfid, în aroganță.

Uităm că-n toate este o măsură,
Și-ntr-un final, totul se calculează.
Și-acolo unde omul eșuează,
Doar Dumnezeu dă soluția pură.

Citește mai mult:Cristina HOROTAN:  PUNCTE DE VEDERE (POEZII)

Carmen Cristina OLTEAN: DESCULȚĂ PRIN SUFLET (POEME)

OLTEAN Carmen Cristina 1APOPLEXIE

aplopexia lumii urlă, cucuveaua cânta
muşcă ignorantă, lupii flămânzi se adună
foamea sângeroasă drepturile-şi cere
sfâşierea surdă a învăţat a geme
s-au inversat polii inimii
nu se mai roteşte pământul în jurul soarelui
e întuneric în conştiinţa noastră
sufletul pământului înmulţeşte iască
e arşiţa în lanul umanităţii
înţelenită dreptatea încurajează hoţii
gonesc flăcări de mustangi născuţi din limbi de foc
jarul povesteşte de Sheherezade
herghelia de flăcări dansează cu voluptate
ochii stau vrăjiţi, privesc galopul
jarul aprins în inimă vede frumosul
neîmblânziţi, viteji, neostoiţi
te cotropesc cu basme scrise din lemnul ars sfinţit de foc
sortit să îţi fie ţie vraja, ce noroc
nici nu mai ştii unde arde acest foc
în tine, în cer sau pe pământ
ce vrajă e că simţi şi tu arzând
nu mai poţi dărui scoicii perla capturată
poarta-o cu misterul mării tainice
nu poţi da copacul tăiat pădurii înapoi
mângâie-l cu dragoste topită
nu poţi dărui mielul înapoi mamei lui
suferinţa despărţirii e deja trăită
nu poţi slobozi căprioara vânată poeniţei ei
nu învii trandafirul odată tăiat
nu iei înapoi vorba aspră, nici biciul dat
nu poţi da timpul înapoi
caută răstignirea şi oţetul băut
să reinviie viaţa suferinţei îngenuncheate în duh.

Citește mai mult:Carmen Cristina OLTEAN:  DESCULȚĂ PRIN SUFLET (POEME)

Web Analytics