Cristina HOROTAN: MESAJE DIN PANDEMIE (POEME)

HOROTAN Cristina 2ASERVIȚILOR MĂRUNȚI

Voi, aserviți mărunți, cu școli înalte
Săltați rapid pe scara socială,
Cu măști care de care mai boeme
Purtate peste chipuri impostoare,
Voi, ce jurați să ocrotiți dreptatea,
Și viața, și familia și statul,
Niște mojici abuzatori în toate,
Ce fac orice, dar numai NU dreptate!
Sunt două pături mari în țara asta,
Lingăi ca voi, și noi, oamenii liberi
Neaserviți pe roșu-albastru-galben,
Și suntem fără voi, insurmontabili lideri!
Cu ochelari de cal „luptați” orbește
Pentru statistici puse de fațadă
Manipulând etern rasa umană,
Cu cifre, teatru ieftin și șaradă!

Iar în culise, se distrug destine,
Și nume demne, vieți, familii, vise,

Citește mai mult:Cristina HOROTAN:   MESAJE DIN PANDEMIE (POEME)

Stelian PLATON: ORIZONTURI ȚESUTE CU STELE (POEME)

PLATON Stelian AUG2020A CÂTA RISIPIRE

Un pescăruș cernit pătează bolta moartă,
Degustă cu cioc sur un soare stins în apă
Prin noapte traversează sonuri moi pe clape,
La geam, Isus Hristos cu degetul îmi bate.

Târziu, se-adună zori în straie de hermină,
Din coasta răstignită răsări lumină.
Un madrigal plutea în taina de departe
Precum piciorul sfânt, care venea pe ape.

Iară va fi cină şi iarăşi taină mare
Şi trădătorul altul plătit de alt păgân;
A câta risipire şi grea crucificare,
Mai poţi răbda, Isuse-poporule român?

Citește mai mult:Stelian PLATON:  ORIZONTURI ȚESUTE CU STELE (POEME)

Adrian MUNTEANU: SONETOTERAPIE

MUNTEANU Adrian 1cIDEEA MEA DE ZBOR

Ideea mea de zbor şi de fiinţă
Nu e făptura, slabă desfătare.
Ea nu-i decât arίpă plutitoare
Şi dorul de a fi, după voinţă.

Să nu mă tem de somn şi nemişcare,
De nesfârşit, de este cu putinţă,
Ca să-mi păstrez o clipă de silinţă
Pentru oprirea clipelor fugare.

Să nu mă plec când visul se ridică,
Sperând să am statornic panaceu
În bâjbâiri de gest ce se implică.

Să nu mă cred un bulgăre de seu.
La moarte de-oi gândi, fiindu-mi frică,
Nu voi putea să mă transform în zeu.

Citește mai mult:Adrian MUNTEANU:  SONETOTERAPIE

Cristian Petru BĂLAN :   SCĂRI SPRE CER (POEME)

BALAN P Cristian brcl2SCARA SPRE CER

Nu-n adâncimi de patimi, ci-ntr-ale tale brațe
Mi-am odihnit destinul flămând de fericiri;
Ele-au fost uși de temple deschise să mă-nhațe
Strângându-mă-ntre zbateri cu stranii zvârcoliri.

M-ai împlinit umplându-mi spumoasa tinerețe
Cu bucurii și-altare de nobile-nălțări
Ce-s monumente-n suflet și-n trup necăruntețe,
Putând stârni taifunuri ori triste scufundări.

Din glorioase fluxuri de voluptăți divine,
Din zămisliri suave de vise îngerești,
Mi-ai revărsat în sânge tot ce-i mai scump în mine
Și-s mândru că-s stăpânul comorii care-mi ești.

Dar e-o închipuire... De fapt, tu-mi ești stăpâna
Pe care-o îmbrac cu ceruri și-n ode ce nu pier,
Cu simfonii de dor ce fac să cânte Luna
Sau mă transformi în scara ce urci pe mine-n cer

Unde să-mi fii alt Soare, să radiezi Iubire,
Să-nflăcărezi planeta-n savori de nedescris,
Ca noi - orice pereche s-o scalzi în fericire,
Orice iubire sfântă s-o schimbi în Paradis !

Citește mai mult:Cristian Petru BĂLAN :   SCĂRI  SPRE CER (POEME)

Stelian PLATON: POEME DE SEPTEMBRIE

PLATON Stelian AUG2020TRĂIESC C-O FATĂ FRUMOASĂ

Vâsleam prin gânduri divine
Neputincios, și-n pulberea de rugăciuni
Mârâia bufnind un câine
Și strănuta într-un vechi castron cu minciuni

Furat de simplele cuvinte
Poruncile-am respectat pe toate zece
Uitat viu printre morminte
O noapte mă însoțea goală și rece

Mi-am făcut apoi o casă
Și-am pus în ea lumina Lunii târzie
Trăiesc c-o fată frumoasă
Pe care am botezat-o Poezie

Din zbor mă mai opresc mirat
Privind spre casa mea uitată în pustiu
Câinele meu a confirmat
Că l-au străpuns dureri din strigătul meu viu

Citește mai mult:Stelian PLATON:  POEME DE SEPTEMBRIE

Mircea Dorin ISTRATE: POEZII PENTRU SÂMBĂTĂ SEARA

ISTRATE Mircea DorinMAI MULT ÎN NENOROC

Am fost trecuţi adesea prin sabie şi foc
Şi-am fost trădaţi, ca Domnul, mereu de-a noastre Iude,
Puţin ne fost-a bine, mai mult în nenoroc
Ne-am dus scurtimea vieţii, aicea şi ori unde.

E prea frumoasă ţara, prea plină şi bogată
De daruri ce Măritul le-a pus s-avem aici,
Păcat că dinspre-afară mereu e-nconjurată
De large guri flămânde, neprieteni, inamici.

Ne tot unim de-o vreme, iar alţii ne destramă
Pe vorbe mincinoase, pe-argintul vânzător,
Aşa c-a-noastră viaţă mereu am pus-o vamă
Norocului ce-ntr-una, a fost de partea lor.

Am frământat istorii, să ţinem bine minte
Că suntem străvechime din daci nemuritori,
Că ne luăm, fiţi siguri, tot ce-am pierdut ’nainte
Chiar de va trece-o vreme, că suntem răbdători.

Citește mai mult:Mircea Dorin ISTRATE:  POEZII PENTRU SÂMBĂTĂ SEARA

Dorina CARP-NENICI: ECOUL STRIGĂTULUI MUT (1) - POEZII                     

CARP NENICI DorinaÎNAINTE ȘI DUPĂ „EU”

Înaintea mea
- nimeni,
după mine
- nimic.
Înaintea gândului meu
- tu,
după gândul meu
- numai tu.
Înaintea vorbei
niciun murmur,
după vorbă -
tunet și fulger.
Înaintea ploii
...câte dorințe,
după ploaie - doar EU:
cu gândul ,
cu vorba,
și cu tot războiul
din pacea absolută
în care
numai EU sunt... motivul.

Citește mai mult:Dorina CARP-NENICI:  ECOUL STRIGĂTULUI MUT (1) - POEZII                      

Ion ISTRATE: FRANCESCO PETRARCA - IL CANZONIERE (1) - SONETE TRADUSE ÎN LIMBA ROMÂNĂ DE ION ISTRATE

ISTRATE Ion 3PETRARCA I

Voi ch’ascoltate in rime sparse il suono
di quei sospiri ond’io nudriva ’l core
in sul mio primo giovenile errore
quand’era in parte altr’uom da quel ch’i’ sono,

del vario stile in ch’io piango et ragiono
fra le vane speranze e ’l van dolore,
ove sia chi per prova intenda amore,
spero trovar pietà, nonché perdono.

Ma ben veggio or sì come al popol tutto
favola fui gran tempo, onde sovente
di me medesmo meco mi vergogno;

et del mio vaneggiar vergogna è ’l frutto,
e ’l pentersi, e ’l conoscer chiaramente
che quanto piace al mondo è breve sogno

Citește mai mult:Ion ISTRATE:  FRANCESCO PETRARCA - IL CANZONIERE (1) - SONETE TRADUSE  ÎN LIMBA ROMÂNĂ DE ION...

Maria GAITAN-MOZES: DĂINUIRI (POEME)

MARIA GAITAN MOZES 2019 OKRUGĂ

O, Doamne- ajută-mă să dăinui,
Să nu mă bat cu pumnu-n piept,
Atunci când pasul, dintr-o mie,
Îmi este doar o dată, drept...

ÎMPĂRŢEALA

Pâinea
ne-a fost dăruită...
Dar –
era una,
era mică,
şi trebuia împărţită
în prea multe
felii,
şi dacă s-ar fi putut,
să rămână
ceva
şi pentru mâine...
Urmăream împărţeala
înfriguraţi,
aşteptându-ne rândul
la cei câţiva dumicaţi
la care râvnea,
costeliv,
şi un câine,
cu ochii lui întrebători
şi blânzi,
dându-ne târcoale
la fiecare.
Cu toţii eram
la fel de flămânzi
şi nimeni
n-a rămas fără parte.
Numai mama,
tot socotind şi iar socotind,
s-a retras tiptil
deoparte,
păstrând în căuşul palmelor
doar aroma
şi căldura pâinii rotunde...

Citește mai mult:Maria GAITAN-MOZES:  DĂINUIRI (POEME)

Web Analytics