Claudia BOTA: TREPTE PENTRU A IUBI (POEME)

BOTA Claudia 1 540x720S-a aşternut tăcerea

Căderile apelor din oglinda sufletului încercat
Despart amurgul însângerat pe cerul nepătat,
Trădat în noaptea care de Mine te-a îndepărtat,
Rămas statornic peste lume, Tu nu te-ai lepădat.

Iar când s-a aşternut tăcerea sufletul mi-ai luminat,
Tăcere, câtă tăcere, totul e tăcere în bietul suflet învolburat.
Nicicând nu vreau să pierd a Ta lumină de pe pământ,
Şi suferinţe fără număr am îndurat sub al Tău acoperământ.

Pe nici un hulitor în chinuri fiind n-am anatematizat
Pironit pe cruce am strigat:” Tată, iartă-i că şi Eu i-am iertat!”

S-a pus tăcerea între noi

Noi am distrus legătura pură a iubirii
Când s-a instalat zidul crunt al tăcerii,
Eu care mai ieri eram plămădită şi zidită,
Prin fereastra inimii tale în dor neumbrită.

Ai putut uita tu oare? Dulcea noastră îmbrăţişare!
Eram cerul cald al primăverii care mi te-întrezărea,
În alura unui rege ce-mi lua visele fără de culoare,
Ce-am cătat eu oare în viaţa ta? Decât dragostea!

Citește mai departe: Claudia BOTA:   TREPTE PENTRU  A IUBI (POEME)

Cornelia CHIFU: CÂNTEC DE LEAGĂN PENTRU ABI (POEZII PENTRU COPII)

CHIFU C CDLPA copPRIMII PAŞI

A pornit încet băiatul
La plimbare pe covor.
Buni îi măsoară pasul:
Este mic, şovăitor,
Repede să-l prind! N-ajunge!
Tata sare-n ajutor.

LIBELULA BALERINĂ

Cine zburdă prin lumină
În tutu de balerină
Diafană, graţioasă,
Pe sub salcia pletoasă?

Libelula zburătoare.
Azi, maestră-dansatoare,
Pe a lacului oglindă
La spectacol ne invită.

Apa susură şi cântă,
Balerina se avântă
În valsuri şi piruete
Admirată de egrete.

Dinspre trestia înaltă,
O lăcustă acrobată
Cu pretenţii de artistă
Se anunţă prim-solistă

Cu ţânţarul partener
Apărut dintr-un ungher
Au pornit în pas de doi
Printre frunze de trifoi.

Citește mai departe: Cornelia CHIFU:  CÂNTEC DE LEAGĂN PENTRU ABI (POEZII PENTRU COPII)

Dumitru ICHIM: KALOCAGATHEICE

ICHIM Dumitru 2017ŞI CAISUL MI-ESTE RUDĂ

Numai calul, sânge pur poate fi;
dar al omului,
cine oare l-ar şti?
Prin ce taină ades
se amestecă,
să zicem,
cu cel al pomului?
Verbul de alb
cântecul nunţii cutează.

Bunica-mi spunea o poveste că...
(Dar ce mai contează?)
Nimeni nu ştie, ascunsu-mi-am zisul,
de ce
chiar până şi astăzi
când luna înspumă caisul,
tot sângele lui în al meu se răscoală
să uit dăscălitul din şcoală,
pe rafturi de rânduri în jos,
şi-mi vine să scriu tot pe dos,
nici o literă-n hamuri,
de la dreapta la stânga de ramuri,
şi mai presus
măcar odată vocala-nflorindă
cu scris invers, de jos până sus,
până la norul ce-mi sporeşte floarea
ca tremurul de ape în oglindă.

Citește mai departe: Dumitru ICHIM: KALOCAGATHEICE 

Elisabeta IOSIF: ICOANELE TOAMNEI (POEME) 1

IOSIF Elisabeta ICOANELE TOAMNEI cop1ICOANE

Heliotropul se roteşte după astrul palid revărsat
Peste trupul Toamnei. În festinul ei ameţitor
Soarele agonizează prin tămâia boabelor rubinii
Clătinându-se apoi printre gutui cu parfum exotic.

Hesperidele îl aşteaptă pe Herakles. În Grădina cu mere
De aur doar să întinzi mâna. Heruvimii din Hyperboreea
Visurilor pun icoane anotimpului. Să nu i se alunge
Norocul prins în curcubeul oglinzii. Să se fixeze în Oracol.

TÂRZIU, ÎN TOAMNĂ

Te caut în toamna aurie, răsfoind-o prea
Târziu. Când pomi-s orfani, dezbrăcaţi de vise
Verzi, ca turcoazul din ochii tăi. Agonizând,
Precum fluturii ei galbeni, zburând peste mine,
Bănuţi de aramă, acoperindu-ţi glezna
Ce ţi-a sărutat-o marea. Ştii!... Ştii, numai eu o aud,
În ghiocul adolescenţei mele târzii, când ascult
Murmurul iubirii din armonia unei veri, secătuite
Şi acoperită cu frunze, ca şi chipul său…
S-a micşorat ora de verde străpunsă
Te-aştept. Încă, apusul violet sticleşte anotimpul
Care se-agaţă în pomii încremeniţi, de-atâta aur.
Iubirea îmi surâde ca un poem neterminat.
E târziu… în toamnă. Şi-am rămas
Pribeagul rătăcit printre şoaptele tale.

Citește mai departe: Elisabeta IOSIF:  ICOANELE TOAMNEI (POEME) 1

Viorel BIRTU-PÎRĂIANU: POEME

BIRTU PIRAIANU ViorelCORABIA BEATĂ

noaptea se târăşte agonic
prin râpe adânci
pe obosite cărări
ascunse în tăceri
o casă pustie
uşa se închide
se deschid tristeţi
pe deal
un clopot bate stins
în vale,
un tulnic plânge agale
sleit sunt de inutilul drum
prin gunoaie şi scrum
vântul răscoleşte amintiri
în bezna tăcerii
am rupt ancora vieţii
într-o noapte
plutesc în neştire
fără gând, fără catarg
busola o pierdusem ieri în larg
valuri se sparg furioase
de mine, de cine vine
nimeni aici, nu îmi dă de ştire
sunt o corabie beată
ce se izbeşte de ţărm

Citește mai departe: Viorel  BIRTU-PÎRĂIANU:   POEME

Gabriela Genţiana GROZA: POEME TANKA

GGG10 by GR wbRegina nopţii
îşi deschide corola
după furtună-
în aer înmiresmat
cântecul greierilor

The Queen of the Night
opens its corolla
after the storm-
in fragrant air
the song of crickets

***
Sunetul ploii
şiroind la fereastră
în miez de noapte-
numai gândul pribegind
cu fiul dus departe

Sound of rain
dripping from the window
at midnight-
wandering mind
with the son went away

***

Citește mai departe: Gabriela Genţiana GROZA:  POEME TANKA

Dacina DAN: POEME

DAN DacinaVERDE
(Mihaelei)

cine-mbracă versul cu floare de castan
cine-aşteaptă să cutreiere
ploile şi crengile
sau
umbra copilăriei
care s-a ascuns
undeva
sub cuvinte
din regăsire
se naşte un înger
speranţa se-ntoarce
cu ultimul dar
mă oprisem
lângă iubirea mea verde
şi
te visam

Citește mai departe: Dacina DAN:  POEME 

Valentina TECLICI: PODURI LIRICE - POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE)

TECLICI ValentinaValentina Teclici s-a născut în 1952 în România. În 1999, a obţinut doctoratul în sociologie la Universitatea din Bucureşti, cu o temă despre copiii străzii, prima lucrare cu acest subiect în România. Cartea ei de debut, „De la noi din grădiniţă”, versuri, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1986 a obţinut un premiu naţional. Poezii şi fragmente din creaţia ei pentru copii sunt incluse în bibliografii şi manuale şcolare pentru învăţământul primar şi gimnazial din România. Valentina a publicat în română, franceză şi engleză 14 cărţi incluzând lucrări de sociologie, versuri şi povestiri pentru copii, poezie. Creaţia ei este inclusă în dicţionare literare româneşti.

A publicat poezii în numeroase reviste literare şi antologii din România şi de asemenea în antologia Vocile Israelului (2014) şi în revista societăţii de poezie a NZ, o linie fină (2014, 2016). Valentina este membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1993. S-a alăturat Poeţilor în Viaţă din Hawke’s Bay în 2013 şi este de atunci o membră activă. Valentina comentează: „Poezia pentru mine este un mod spiritual de-a explora tainele sufletului şi-ale gândului. O cale unică de-a împărtăşi propriile frământări, îndoieli, întrebări, revelaţii, observaţii cu tine însuţi, cu semenii şi întregul Univers. Este nelinişte, căutare, energie. Este tinereţea fără bătrâneţe.” Valentina locuieşte cu soţul ei Robert Anderson în însoritul Napier, din Noua Zeelandp, capitala Art Deco.

***

Citește mai departe: Valentina TECLICI:  PODURI LIRICE - POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE)