Paul LEIBOVICI: ARTA AFRICANĂ (2)

ARTA AFRICANA2Problema descoperirii, Artei Africane", nu este finanţarea, ci timpul. Dacă vrei să observi evoluţia artei americane, să studiezi o colecţie de artă fie americană, fie canadiană, este suficient de a face o excursie la Londra sau la New York, şi în trei luni studiul se poate considera ca fiind terminat.

Pentru acelaş scop, studierea unei colecţii Africane, cercetătorului îi sunt necesare un timp mult mai îndelungat. Diversele obiecte de artă se găsesc în marele oraşe care se află, la mari distanţe, unul de celălalt. Aceasta este Africa! O întindere colosală, care începe treptat, treptat să fie descoperită, cercetată-pentru a ne duce la îndeplinirea scopului propus.

Legăturile telefonice, internetul precum şi iphone-ul, aceste mijloace de comunicare rapide sunt foarte rare. A trecut multă vreme până să se reuşească să se comunice cu unul din reprezentanţii din Lagos. Timp de luni de zile ar trebui unui cercetător ca să studieze „arta africană" atât de răspândită prin diversele şi numeroasele state, care se află –unul faţă de celălalt – la distanţe obositoare. În Magnin, nu se găsesc vorbitori de limba engleză şi mai rar franceza. În Angola-unde războaiele se ţin lanţ sau sunt răscoale sângeroase, trebuie să fii prevăzător, doar Mozambicul este mai primitor.

Să ne oprim, totuşi, la câţiva artişti care s-au afirmat şi au putut fii studiaţi. John Funde, un artist care trăieşte pe marile platouri, la 1.599 km, de Maputa. A ajunge la el înseamnă a traversa ţara pe rute haotice: pe la Mueda, aproape de frontiera cu Tanzania. Tot în unul din locurile depărtate trăieşte artistul Cyprian Tokoudogba, la Abomey din Beniu. Tot acolo se află şi Romuald Hazoume.

Descoperirea unor opere negre de mare valoare artistică, este un lucru deosebit. Sculpturile acestora ajung în Europa pline de insecte, adesea îmbâcsite de ciuperci. Din cauza umidităţii, pânzele cu care sunt învăluite se usucă şi sculpturile sunt lovite. Hazardul, dar şi bucuria a fost să se găsească prin colecţiile europene de artă occidentală. Adesea am auzit spunându-se: aceasta e tipică, e agreabilă; alteori:, e artă de aeroport". Nu puţini, neinformaţi" făceau glume nesărate. O colecţie a acestor artişti africani se află la o şcoală populară din China. Amintesc în continuare de câţiva colecţionari: Cheri Samba, Ivoririen, Frederic Bruly Bouarbre.

***

Gustul s-a răspândit foarte repede, cu deosebită energie şi a cuprins şi alţi colecţionari precum stilistul Agnes B, Alain-Dominique Perrin-fondatorul şi prezentatorul Fundaţiei Cartier - iniţiată de asemenea cu ajutorul lui Andre Magnin. Andrei a scris despre 100 de desene a lui Bouabre, care s-au aflat într-o cutie de încălţăminte. Pasiunea pentru arta contemporană africană se limitează la un cerc foarte restrâns. Rari sunt acei cecetători occidentali care s-au aventurat să străbată ţările africei, pentru a descoperii şi analiza arta neagră. Achiziţionării sculpturilor africane erau vizitatori ocazionali. Adevăraţii achiziţionări precum Pigozzi ne redau despre doi din aceştea, un german şi om de afaceri Hâns Bogatzke cât şi modestul ziarist Guntes Peus. Fiecare din aceştea a avut gusturi diferite. Hâns Bogatzke s-a îndreptat spre operele africane a căror creatori au trăit în diaspora, ei fiind din Africa de Sud.

Corespondentul –ziarist al Televiziunii ZDF din Africa a achiziţionat o seamă de opere din ţările pe care le vizita, precum Kenia. Duo Pigozzi-Maguin au organizat la Majorque o expoziţie, după ce au făcut un turneu mondial cu un colectiv de acrobaţi. Pentru Andre Maguin, colecţia, o adevărată bogăţie, care numără azi 10000 de opere. Aceasta este într-adevăr o contribuţie remarcabilă, o manifestare a artiştilor africani pe scena internaţională. În acest mod, s-a putut cunoaşte, pe plan mondial, o treime din arta africană. Creatori precum Ghaneen, care trăieşte în Nigeria, El Anatsu; Senegalezul Moustapha Dime sau Malaiezul Abdoulaye Konate. Pentru francezi, colecţia Pigozzi este importantă dar, ea este legată de „Magicienii Pământului" a afirmat senegalezul N'Gone Fall. Expoziţia a avut loc la Centrul Pompidou. Comisarul expoziţiei era de origine Camerun-Simon Njam.

Ideea unei „Reviste negre" a avut scopul de a reda cu adevărat cele mai deosebite şi caracteristice sculpturi africane. Timp de zece ani, aceasta a fost o adevărată sursă precisă a realităţii de pe continentul african şi a diasporei sale. „Nka"- este o altă revistă care a apărut mai târziu la New York cu contribuţia americanului –Nigerian Okurul Enwezor, care e unul din personajele principale centrale în arta contemporană şi africană. A fost şi o altă expoziţie, Africa Explores"organizată de America Susan Vogel în două locuri din New York, la Center for Africa Art şi la New Museum de Contemporary Art.
------------------------
Paul LEIBOVICI
Rehovat, Israel
10 februarie 2017

Web Analytics