Gabriela RAUCĂ - INIMI SURORI - Paralelă între „Focul din noi” și „Simfonia culorilor”

INIMI SURORI COPX2Cunoscând-o pe scriitoarea Mihaela CD, poți avea șansa de a înțelege esența poeziilor sale, dar și reciproc, intrând în lumea cărților ei, îi poți pătrunde cu ușurință sufletul. Cu câteva luni în urmă am avut plăcerea de a face cunoștință cu Mihaela CD, o scriitoare deosebit de talentată, un nume de care se vorbește din ce în ce mai mult, în legătură cu tot ceea ce înseamnă poezie, publicații literare, cultură românească peste hotare, evenimente spectaculoase, în care se promovează valorile românești, ca mesager al frumuseții umane, văzută din perspectiva spiritualului.

Cronici, referitoare la operele sale, la întreaga sa activitate literară, s-au scris și se scriu în continuare, de către specialiști în domeniu, care au capacitatea de a-i califica și aprecia munca de creație, într-un mod profesional și cu siguranță foarte competent, dar eu, mă voi referi aici, la un alt fel de a o percepe și de a vedea lucrurile, din perspectiva unei „surori de botez literar”, așa cum, în ultima vreme, ne place, amândurora, a ne numi. De ce spun acest lucru, de ce mă gândesc la Mihaela CD ca la un suflet pereche, în domeniul poeziei, de ce a reușit această scriitoare talentată să mă impresioneze atât de mult?

Care sunt punctele noastre comune, în ceea ce înseamnă poeziile scrise, viața de familie, felul de a reacționa în fața momentelor dramatice, a emoțiilor puternice, a bucuriilor și evenimentelor generate de acestea, în fața trecerii timpului și a vieții în general? Ce ne apropie și ne face să gândim în același fel și ce ne deosebește pe una de cealaltă? Despre felul în care ne-am cunoscut, a povestit și Mihaela, cu lux de amănunte și cu recunoștință, pentru o persoană deosebită, care a intuit de la început simbioza dintre sufletele noastre, puse în pagini de carte. Mă refer la doamna Mioara Hususan, realizatoarea și moderatoarea emisiunii „Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni”, prezentă în fiecare sâmbătă, la „Radio Romantic cu armonie și bucurie”.

Citește mai mult:Gabriela RAUCĂ - INIMI SURORI - Paralelă între „Focul din noi” și „Simfonia culorilor”

Ioana POENARU (Montreal, Canada): DIALOG PESTE OCEAN

DIALOG PESTE OCEAN cop1Sublimii marinari ai poeziei de dragoste: Mihaela CD &Trandafir Sîmpetru

„Unde-s doi, talentul crește”, am putea parafraza această recenzie de carte, această invitație de a descoperi, cu emoție neașteptată, recenta apariție editorială a editurii Globart Universum, „Dialog peste ocean”, semnată deopotrivă de Mihaela CD și Trandafir Sîmpetru.

Nu vă lăsați înșelați de titlu, cuvântul „ocean” e scris intenționat cu literă mică. Aici nu e vorba despre Oceanul Atlantic, care, ce-i drept, separă locul de trăire fizică al celor 2 autori (Canada, respectiv România), ci despre oceanul infinit al artei, al poeziei, al frumosului în cele mai rafinate detalii.

Nu știu nici cui a aparținut ideea acestui dialog, nici cum a apărut și s-a concretizat. Cert este că această întâlnire, poate unică, reușește să creeze un dialog de la egal la egal plin de duioșie, de emoție și trăire sufletească, mai rar întâlnite în lumea literară actuală.

Cartea se dorește a fi o punte de poeme pentru suflet, cum este specificat chiar pe copertă. Altfel spus, oricine e conștient de sensibilitatea sa interioară poate păși cu încredere pe acest pod, oricând și până oriunde va dori. Singur sau însoțit, cititorul va descoperi o panoplie de poezii și poeme dintre cele mai reușite ale celor 2 autori, ce „dialoghează” în limbajul binecunoscut lor, al creației literare. Cei 2 artizani ai condeiului țes un adevărat ștergar de gânduri poetice, o maramă de emoții fine și delicate, pe aproape 200 de pagini, într-un stil când alert, când melancolic, dar întotdeauna unic al poeziei de dragoste.

Confundându-se ca stil uneori până la asimilare, detașându-se alteori diametral opus, Mihaela și Trandafir își aruncă unul celuilalt săgeți parfumate, inteligente și sugestive, încărcate de semnificații subtile. Ca-ntr-un tango cunoscut doar de ei doi, ale cărui reguli le păstrează cu sfințenie, dar din care ne împărtășesc cu generozitate și nouă producția finală, spectacolul, strălucirea. Ca-ntr-un zbucium inițiatic, ca-ntr-o sarabandă a valurilor poetice, ca doi mateloți care știu să manevreze cu pricepere pârghiile vasului pe care-l conduc printre apele mereu surprinzătoare ale poeziei.

Citește mai mult:Ioana POENARU (Montreal, Canada):  DIALOG PESTE OCEAN

Cristian Petru BĂLAN: ROMÂNIA - PRIMA ȚARĂ DIN LUME UNDE BIBLIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME!

CIORCA Ioan BIBLIA IN VERSURIPOETUL IOAN CIORCA, UN MECANIC DE LOCOMOTIVE DIN CLUJ-NAPOCA, ÎN PREZENT ABSOLVENT AL FACULTĂȚII DE FILOSOFIE, A TRANSPUS PRIMA BIBLIE DIN LUME ÎN FRUMOASE VERSURI ROMÂNEȘTI, O SURPRIZĂ OEDITĂ INEDITĂ!

Mă consider unul din cei mai norocoși oameni deoarece, acum când vă scriu, am în fața mea prima Biblie din lume scris în versuri cu rimă. Majoritatea oamenilor a auzit că pe întreg globul există aproximativ 3000 de limbi, fiecare cu dialectele și graiurile ei. Deși Biblia este singură carte tradusă majoritar în număr limbi ale lumii, încă nu se poate spune că ea sa tradus în toate cele peste 3000 de limbi ci, integral și cu precizie, în cca 800 din ele, dar sunt informați că numai 15 ani fiecare om de pe pământ va putea citi această carte în limba lui. Traducătorii de la „Wycliffe Biblie", cea mai mare organizație de traducere a Scripturilor, cred că până în 2025 se poate traduce Biblia și pentru cele 2200 de limbi în care nu este tradusă. Pentru a putea duce la bun sfârșit campania de traducere, se fac eforturi de strângere a resurselor de bani, estimate la 1 miliard de dolari. Și totuși, vestea bună este că Sfânta Scriptură este destul de cunoscută în peste 3000 de idiomuri, dar nu cu traduceri integrale. Așadar, nu există nici o limbă de pe glob în care să nu fi fost tradus măcare o mică parte din ea, îndeosebi din Noul Testament.

Biblia, (substantiv plural grecesc) care înseamnă „Cărțile" - 66 de cărți - are două părți: Vechiul Testament și Noul Testament, ambele cu mai mulți autori (Vechiul Testament - începe a scrie cu 1500 de ani înainte de Hristos și conține cărți canonice) : Geneza, Exod, Leviticul, Numeri, Deuteronomul, Iosua, Judecători, Rut, 1. Samuel, 2 Samuel, 1 Împărați, 2 Împărați, 1 Cronici, 2 Cronici, Ezra, Neemia, Estera, Iov, Psalmii, Pildele sau Proverbele, Eclesiastul, Cântarea Cântărilor, Isaia, Ieremia, Plângerile lui Ieremia, Ezechil, Daniel, Osea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mica, Naum, Habacuc, Tefania, Hagai, Zaharia, Maleahi, Noul Testament: Matei, Marcu, Luca, Ioan, Faptele Apostolilor, Romani, 1 Corinteni, 2 Corinteni, Galateni, Efeseni, Flipeni, Coloseni, 1 Tesaloniceni, 2 Tesaloniceni, 1 Timotei, 2 Timotei, Tit, Filimon, Evrei, Iacov, 1 Petru, 2 Petru, 1 Ioan, 2 Ioan, 3 Ioan, Iuda, Apocalipsa.)

Citește mai mult:Cristian Petru BĂLAN:  ROMÂNIA - PRIMA ȚARĂ DIN LUME UNDE BIBLIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN...

Recenzii pentru cartea „Articole, eseuri – vol. XII” a scriitoarei Vavila Popovici

Articole eseuri vol.XII 2021 copertă dublăCălătorie prin timp, cu oameni de seamă

Din ceea ce a semănat / asimilat de-a lungul unei vieți din plin dăruită de vrednicie și har, Vavila Popovici a mai cules încă o recoltă, nu doar bogată, cât plină de miez mult hrănitor pentru mintea omului. Începutul verii anului 2021 (luna iunie) a oferit cititorilor săi fideli încă o carte de referință – ,,Articole, eseuri”, Made in USA, LULU ENTERPRISES – din ciclul ajuns, iată, la numărul XII. Felicitări autoarei! Încurajări cititorilor, pe care îi îndemn să creadă că această cifră evanghelică va fi depășită. Întregul edificiu / constrcuție înălțat până la cota 373 de pagini are o structură de rezistență durabilă, care cuprinde elemente fundamentale din existența gânditoare a omului. Zece piloni de susținere, în jurul cărora se ordonează, într-o arhitectură chibzuit armonioasă, subiectele complementare. Rezultatul? O creație consistentă și durabilă, menită să rămână vie în memoria umană.
Este vorba despre Filosofia, Religia, Știința și Politica – patru din cele mai de seamă componente ale spiritualității universale, prin care se afirmă mintea gânditoare / creatoare. Cum îi stă obiceiul, riguroasa autoare nu pornește în această miraculoasă călătorie de una singură. Ea apelează la însoțitori / îndrumători cu nume de rezonanță în cultura / știința universală: Johann Gottlieb Fichte, Georg Wilhelm Friederich Hegel, Schelling, Arthur Schopenhauer, Auguste Comte, John Stuart Mill, Feodor Dostoievski, Soren Kierkegaard și Herbert Spencer.

Citește mai mult:Recenzii pentru cartea „Articole, eseuri – vol. XII” a scriitoarei Vavila Popovici 

Elena BUICĂ: POEZIA - LUMINA UNIVERSULUI INTERIOR

OLTEAN Carmen Cristina DESCULTA PRIN SUFLET cop1Volumul de debut „Desculță prin suflet”, publicat de Carmen Cristina Oltean în anul 2021, la Editura „Ecou transilvan”, din Cluj-Napoca, cuprinde poezii despre tot ceea ce frământă dintotdeauna condiția umană, dar un număr mare de poezii sunt purtătoare ale unui crez religios și constituie pilonul creației sale poetice. Sunt poezii care oferă o viziune creştină a existenţei și, în același timp, este și un elogiu adus acestei credințe, toate având izvorul în profunda sa experiență interioară.

Poezia religioasă a avut întotdeauna un loc aparte în sânul tezaurului culturii române. Toţi marii poeţi români au tratat teme religioase. Poeta Carmen Cristina Oltean se alătură cu primii pași de această temă. Când scriem, alegem ce este potrivit cu firea noastră, astfel, poeziile Cristinei Oltean sunt purtătoare ale sentimentelor de pietate creştină în care se simte în largul ei. Se inspiră din universul cel văzut, dar și din cel nevăzut, acolo unde stau cuibărite în cutele adânci ale inimii ori în înălțimile de dincolo de spațiul nostru terestru, oricum „umblând desculță prin suflet”.

Poeziile sale nu prezintă tablouri biblice, ci spiritul şi sentimentul religios, așa cum l-a trăit de-a lungul anilor. Poezia religioasă constituie miez sufletesc, o stare, un gând, care se actualizează prin intermediul versurilor. S-a apropiat, cu simplitate şi cu familiaritate de Dumnezeu-Sfântul și de Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, comunicând cu Divinitatea într-un mod cât se poate de natural, considerând că Dumnezeu este peste tot, în noi şi în jurul nostru. Divinitatea face totul posibil, chiar şi anularea distanţei dintre cer şi pământ. Fără graţia divină nu există pe pământ binele, adevărul, frumosul, nu se poate întâmpla nimic. Are nenumărate poezii în care peisajele cu frumuseţea şi parfumul lor sporesc valoarea creațiilor sale. Esența spre care se îndreaptă poeta în poeziile sale o constituie frumusețea, înălțarea și lumina universului nostru interior. Respectându-le, autoarea se menține vertical, în fața propriei sale identități.

Citește mai mult:Elena BUICĂ:  POEZIA - LUMINA UNIVERSULUI INTERIOR

Constantin MOȘINCAT: CULEGĂTOR DE PRAF DE STELE

SATEANU Miorita CULEGATOR DE PRAF DE STELE cop1Cea mai recentă carte semnată de Miorița Săteanu mi-a trezit frumoase sentimente, precum cu un deceniu în urmă, când a stat „De vorbă cu stelele”, cavalerul de pe Criș, ajuns pe mal de ocean, George Roca. Dacă George ne-a amintit de români celebrii, rătăcitori prin lume, ca stelele pe cer, doamna Miorița ne dăruiește și împărtășește cu noi, toată a sa considerație și bucurie, pusă în „scânteile luminoase”, revărsate în constelația valorilor feminine (și nu numai) bihorene pe care le postează astfel direct în Panteonul Cultural local.

După cum trecutul ni-l reconstituim din cioburile, pe care le ocrotește cu grijă pământul, din care Înălțăm, precum cu Tăblițele de la Tărtăria, Întâietatea strămoșilor în Arta Scrisului și Socotitului, la fel și în viitor, din visul, încă nevisat, Poeți se vor naște, precum odată Eminescu (botezat de Vulcan) cu strălucire de LUCEAFĂR, și poate că vor împodobi, în viitor, zile frumoase, acoperindu-le cu „praf de stele”.

Cine o cunoaște, cine a fost în preajma Dumneaei, îmi va da dreptate: o MÂNĂ de Om, o inimă generoasă, o spadasină de frunte mereu „în gardă” cu o replică fină, elegantă, pilduitoare. Cuvintele Dumneaei mângăie, îndeamnă și încurajează răzbaterea prin drumurile și cărările strâmte, ori anevoioasele suișuri ale vieții.

Prin atitudinea și exemplul personal, Miorița Săteanu dăruiește energie, speranță, voință și putere pentru a învinge. În preajma tinerilor e contagioasă în muncă, lângă cei suferinzi un înger ocrotitor. Sunt „Culese din praf de stele” doar 33 de intervențiile și cuvântările rostite cu ocazia unor lansări de carte pe care autoarea volumului le-a strâns într-un buchet dăruite publicului.

Citește mai mult:Constantin MOȘINCAT:  CULEGĂTOR DE PRAF DE STELE

Zenovie CÂRLUGEA: VERONICA BALAJ - TATUAJ INTERIOR

BALAJ Veronica TATUAJ INTERIOR cop1BALAJ Veronica TATUAJ INTERIOR - Editura „Castrum de Thymes” 2021, 187 p.

Poet, prozator, jurnalist și promotor cultural, timișoreanca Veronica Bălaj și-a edificat în ultimele trei decenii de susținută activitate un destin literar distinct, de convingătoare polifonii și proteică inventivitate, recunoscute îndeobște de cititor și breaslă, chiar cu frecvente ieșiri și lansări de cărți, saloane etc. la românii din spații culturale euro-atlantice. „Risipei se dedă florarul”, conchide în prezentarea de pe aripioara copertei întâi criticul literar Alex Ștefănescu, intuind exact polivalența unui spirit creator îmbrățișând deopotrivă și zone mai largi ale literaturii așa-zis de frontieră.

Prozatoarea, căci despre aceasta vom vorbi acum, a debutat cu volumul de proză scurtă „Ne tirez plus!” (prezentat la Bruxelles în 1993), căruia i-au urmat „Puzzle venețian” și altul de proză poetică „Între noi, soarele nordic” (2008), pentru ca să revină cu volumul de proză scurtă română-spaniolă „Mătase și cafea rece elvețiană – Seda e café suizo frio” (prezentată la Universitatea Alcala de Henares din Madrid (2016). S-au adăugat al acestea, în timp, romanele „Baltazara” (prezentat la Viena, 2001), „Carnavalul damelor” (2008) și „Amiază nevindecată” (2019).

Cunoscând proza ficțională a autoarei, vom constata, însă, că recentul volum, „Tatuaj interior” (Editura Castrum de Thymes”, col. Corindon, Gioroc, 2021, 187 p.) este un jurnal al anului de pandemie 2020, început la 23 februarie (ziua în care, „după șaptesprezece ore de la plecarea din Ottawa, am aterizat la Timișoara, luni 23 februarie, ora prânzului, cursa de München”)” și încheiat „Sâmbătă, 12 Decembrie 2020.”, ziua în care este anunțată că a fost premiată de Filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul „Restituiri culturale bănățene” (2019), căruia noi înșine i-am acordat o amplă cronică în „Portal-MĂIASTRA” (Nr. 1-2/ 66-67, p. 50), o carte despre „lumea cunoscutå sau necunoscutå a literaturii din Banat” (Cornel Ungureanu, prezentare pe cop. IV).

Citește mai mult:Zenovie CÂRLUGEA:  VERONICA BALAJ - TATUAJ INTERIOR

Anca SÎRGHIE: HABENT SUA FATA LIBELLI

ALBU Victor DORM INTR O COAJA cop1Volumul „Dorm într-o coajă” (Editura Techno Media, Sibiu, 2020) de Victor Albu, lansat la Muzeul Național al Literaturii Române din București.
Am urmărit creația poetică a lui Victor Albu pornind de la borna altitudinii recentului său volum, „Dorm într-o coajă”, la care i-am scris și o cuprinzătoare prefață, spre a fixa pragul atins după două decenii de prezență publică. De la această cotă am glisat spre plachetele precedente. Deloc pripit, în prezent autorul vede în exercițiul creației un nou modus vivendi, unul ce incumbă o majoră responsabilitate față de slova scrisă. În lumea împestrițată a începutului de secol al XXI-lea, autorul acesta face parte dintre ființele rare pentru care poezia nu este o profesie, ci un état d'esprit, o stare înaltă, care poate să le ferească de nevolniciile existenței. Asemenea poeți sunt tutelați de un duh al creației, care îi aduce mereu într-o ipostază de căutare în labirintul sinelui. „Mǎ tem - își mărturisește frământările existențiale Victor Albu - de tulburǎri ancestrale, de linişti necuvenite, de gândul neştiut. Dau târcol cojii sub care am sǎlǎşluit cândva. Apoi mǎ pregǎtesc de o nouǎ nǎpârlire. Ca de-o renaştere. Sau ca de o altǎ moarte. În vieţuirile mele pǎmântene am asumat de câteva ori moartea. Ca pe-o opţiune de a dǎrâma şandramaua. De a da cu oiştea în gard. Mânat de bivoli lunatici, am spart blestemul conturului perpetuu şi m-am adâncit în doruri de linişte veşnicǎ.” („Oglindiri”)

În 2 iulie 2021 la Muzeul Național al Literaturii Române din București s-a desfășurat un adevărat regal al cărții. Lansarea volumului „Dorm într-o coajă” de Victor Albu a fost susținută de criticii literari Anca Sîrghie, care a și moderat reuniunea, Aurel Goci și Nae Georgescu, fiecare dintre ei aducând câte un punct de vedere inedit. Programul a continuat cu recitalul realizat de actorii Doina Ghițescu și Sergiu Cioiu. Prezent la eveniment, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România a salutat noua apariție editorială a lui Victor Albu și a oferit o „Distincție” onorantă doamnei Anca Sîrghie pentru prezența Domniei Sale, timp de aproape cinci decenii în presa din țară și din străinătate.

Citește mai mult:Anca SÎRGHIE:   HABENT SUA FATA LIBELLI

Liviu PENDEFUNDA: TATUAJ INTERIOR – CRONICAR DE NECESITATE

BALAJ V 2O apariție editorială de excepție[1], nu numai prin tema fierbinte, aș spune de foc, a situației tensionate, bulversantă pentru întreaga planetă, cât și prin minunata creație jurnalistică plină de fragmente lirice, epistolare și proză de mare valoare, ceea ce caracterizează orice scriere a Veronicăi Balaj, de fapt așa cum ne-a obișnuit de-a lungul prodigioasei sale cariere[2].

Textul, reprezintă viziunea din adâncul spiritual și sufletesc al scriitoarei, printr-un filtru psihologic, emoțional, asigurând rețeta jurnalului structurat pe date calendaristice, legate de întâmplări și impresii marcante, încercate în perioada stării de urgență din 2020 și, în lunile următoare prin continuarea acesteia cu prelungita stare de alertă. Un cititor avizat realizează însă că, precum multor autori de proză, romane ori nuvele, datele jurnaliere sunt un pretext pentru realizarea unui volum ușor de lecturat, chiar dacă tema în jurul căreia se desfășoară trăirile autoarei este una parșivă și absurdă în planul civilizației umane. De altfel, nu este la prima experiență de acest fel, adică de a îmbina expresivitatea prozei cu notațiile specifice unui jurnal. Pot face trimitere la volumul Iarna revederii, Jurnal canadian, apărut în două ediții, 2012 și 2019 și Jurnal de Timișoara, editat în 1990, și reprezentând evenimentele din Decembrie 1989, petrecute în orașul său, oraș erou, într-o manieră jurnalistică dar, de asemeni, cu inserții epice demne de paginile unui roman. Filtrarea interioară a cotidianului cu toate accentele sale, așa cum sunt ele percepute de autoare, în perioada pandemiei, redau în final un puzzle alcătuit din teamă, uluire, precauție, suspiciune care privesc existența noastră în condiții limită, tulburarea unei ordini practicate de secole și acum răsturnată. Totul pare absurd și totuși real. Întâmplările dau năvală peste fiecare om, globul pământesc se arată neajutorat. Oamenii se împart în alte zeci de categorii comportamentale, experimentând cele mai bulversante trăiri, multe amestecate între ele: de la disperare sau milă, empatie, ajutorare, egoism la drame și, curios, alții căutând aranjamente pentru afaceri nu tocmai curate. Astfel că afirmația - absurditatea trebuie luată drept normalitate devine ordinea zilei.

Citește mai mult:Liviu PENDEFUNDA:  TATUAJ INTERIOR – CRONICAR DE NECESITATE

Web Analytics