Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG: CRONICĂ DE CARTE – WILLIAM BLACKER „DRUMUL FERMECĂTOR”

BLACKER W ALONG THE ENCHANTED WAY wbWilliam Blacker - Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania

„Nu-mi amintesc când am citit ultima oară o carte aşa splendid scrisă; multe pasaje m-au mişcat până la lacrimi...Sper din tot sufletul că presa noastră, cea obsedată de celebrităţi, va face o excepţie de la meniul ei obişnuit, atrăgând atenţia cititorilor asupra unei opere de literatură adevărată”, spune un comentator al reputatului „The Thegraph” din Londra cu referire la o carte scrisă despre – ei bine poate nu vă vine să credeţi - despre România!

Ziaristul cu pricina nu e singurul încântat. „Captivant”, „aproape de sufletul meu”, „farmec e cuvântul cel mai potrivit”, „umor, poezie şi pasiune”, „bine scris, cuceritor, extrem de original”, sunt calificativele venite din partea altor critici britanici.

Cum să rezişti, român fiind şi cunoscând limba engleză, tentaţiei de a o citi? Căt de rar avem ocazia de a ne vedea prin ochii altora! Şi cât de des ne sunt servite păreri preconcepute sau, mai rău, opinii bine frizate, ca să nu ne simţim cumva lezaţi!

Nu e cazul autorului William Blacker, care îşi propune în mod expres să spulbere „miturile moderne” inventate despre o Românie care nu există, emise de unii care adesea nici n-au văzut ţara cu proprii lor ochi sau care judecă doar la suprafaţă, manipulaţi de presa ştirilor de senzaţie.

După şapte ani de locuit în România - şi nu în capitală, ci în creierul munţilor, prin sate cu străzi încă neasfaltate din Ardeal, Blacker nu suflă o vorbă despre conţi vampiri, copiii străzii, câini vagabonţi sau hoţomănii ţigăneşti. Cu toate acestea, sau poate tocmai de aceea, reuşeşte să fascineze mai mult decât au făcut-o minţile fanteziste care se dedau la speculaţii elucubrante despre plaiurile mioritice. Adevărul, ca de obicei, atunci când e spus curat, emoţionează mai mult decât orice produs al imaginaţiei.

Poate că mirajul cărţii se explică prin faptul că Blacker a scris-o în mod expres pentru conaţionalii săi, pe care doreşte să-i deturneze de la direcţia greşită a opiniilor prefabricate despre România. Cu atât mai interesantă devine pentru noi, ca cititori români, incursiunea în propria noastră lume, privită parcă invers, printr-un ochean întors.

„Uneori ai impresia că-ntreaga ta viaţă converge spre un singur moment, în care cu simplitate şi claritate iei hotărârea să faci ceva care schimbă totul, definitiv”, spune eroul film la modă Avatar, atunci când ia decizia de a renunţa la destinul său de pământean, devenind cetăţeanul unei planete neatinse de virusul uniformizării. Aşa trebuie să fi simţit William Blacker atunci când, curios să vadă Europa de Est după dispariţia Cortinei de Fier, s-a oprit într-un sat maramureşean rupt parcă dintr-o realitate paralelă şi ... s-a hotărât spontan să rămână acolo.

Citește mai mult:Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG:  CRONICĂ DE CARTE –  WILLIAM BLACKER „DRUMUL FERMECĂTOR” 

Roni CĂCIULARU: NUMAI PRIN IUBIRE, SE POATE !

SAVIN Viorel NICU ENEA 2wbConotaţii la o carte despre marele pictor român NICU ENEA, semnată de Viorel Savin

Într-adevăr, numai prin iubire se poate... Acesta e gândul meu dintâi, pe care l-am avut citind volumul monografic „NICU ENEA”, al scriitorului Viorel Savin, despre marele pictor român. O carte minunată, apărută recent, la editura „Ateneul Scriitorilor” din Bacău.

Mai întâi, a fost iubirea pentru frumos, pentru linia armonioasă şi reverberaţiile coloristice înfăptuite cu pastă culorilor şi pensula de suflet de artist, pentru viaţa renăscută pe şevalet, din dragostea unui suflet mare, faţă de oamenii şi meleagurile natale din Valea Arinilor, satul moineştean unde pictorul a văzut pentru prima dată culorile luminii...

Şi a fost iubirea de Bacău, oraşul în care Nicu Enea a locuit şi care nici pe el, ca şi pe Bacovia, nu l-a cunoscut, nu l-a recunoscut, decât târziu, decât prea puţin. Fiecare dintre cei doi mari – fără a-i alătura, fără a-i compara, căci ar fi o impietate, întrucât orice artist este un unicat şi comparaţiile pot fi brutalităţi! – Fiecare luminează azi cupola culturală a urbei şi străbate, dincolo de naţional, în fluxul major al lumii largi. Odată cu arta marilor săi artişiti, odată cu numele marilor săi oameni, Bacăul nerecunoscător până mai ieri, primeşte lumini de omenie şi aplauze. E o lumină, e un climat, e-o zămislire pe care hazardul le-a adus aici, spre înălţare sufletească. Ideea de Bacău se-nfăptuieşte, zi de zi, ca o frescă, mai întâi datorită aerului şi înălţării aduse aici de înaintaşii artişti... Numai prin iubire, se poate! Arta înseamnă tocmai acest „se poate”. E vorba, desigur, despre arta mare, precum cea a lui Nicu Enea, pictorul iubirii de ţară şi-al trupului de femeie, al florilor şi vitelor şi-al vieţii cu toate ale ei, al peisajului şi-al chipului uman, pictorul care cântă cu lumină proprie Valea Arinilor, Bacăul, satul moldovenesc, România... Nicu Enea cântă Doina prin culori de suflet filtrate de o gândire exigentă şi măiastră, cu sinceritate şi rafinament.

Apoi a fost marea poveste de dragoste, delicată, tenace, profundă a Doamnei Elvira Enea, care a ştiut şi arta dăruirii (de sine şi de-al său), înaripând şi mai mult creaţia soţului ei, pictorul băcăuan, afirmat la mari expoziţii internaţionale şi în casele regale.

Citește mai mult:Roni CĂCIULARU:  NUMAI PRIN IUBIRE, SE POATE !

Lansare de carte: Ionela-Violeta Anciu – Amprente urbane. Volumul 1 – Evoluţia

afis lansare amprente urbane evolutia 300x424BookBreak Publishing, Clubul Scriitoarelor şi Ionela-Violeta Anciu vă invită în data de 19 aprilie, ora 18:00 la Libraria Cartureşti Verona, în ceainărie, la lansarea volumului de poezii: Amprente urbane. Volumul 1 – Evoluţia
Parcă nimic nu dezvăluie mai bine trăirile unui individ decât momentele în care le transpune în poezie. Aproape că simţi ceea ce i se întâmplă, e o lume interioară palpabilă. Fascinantul univers al Ionelei-Violeta Anciu este surprins în volumul de debut, Amprente urbane, cele care, până la urmă, o compun.
I-a dat acest nume fiindcă defineşte foarte bine ideea de la care a plecat, de a lăsa ceva în urmă. Ceva care să nu fie neapărat uitat peste o generaţie, două, ci să rămână mult timp de acum încolo. Nu ca opera cuiva, ci ca un mesaj.
O altă pasiune a autoarei este muzica, lucru care, de altfel, se simte si în poezia ei. Unele versuri au o ritmicitate specifică stilului rap, altele surprind un fel de crez personal, îndemnul acela interior care o împinge pe autoare să îşi aştearnă gândurile pe hârtie, sub formă de cuvinte, care să îmbrace paginile în farmecul lor şi să se metamorfozeze într-o carte tocmai bună să ajungă în mâinile tale, cititorule!
Alături de autoare vor fi și invitații:
Plăiașu Daniela: profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național ”Unirea”, Focșani, autoarea prefeței volumului
Erika Ciuică: fondatoare Clubul Scriitoarelor
Cristina Art: actriță
Vali Pena: actriță
Cosmin Stănică: poet, liricist, producător și artist în muzica underground
Gabriela Tănase: actriță
Vă așteptăm cu drag!
Intrarea este liberă!
…Ionela-Violeta Anciu a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice, iar în prezent este masterand în anul II de studii în cadrul Masterului Politicilor Egalității de Șanse, Universitatea București. Este pasionată de artă, în orice formă a ei, având o afinitate pentru literatură şi în special pentru poezie, rezonând în același timp și cu muzica hip-hop, parte importantă a culturii urbane. Este caracterizată ca o „combinaţie neaşteptat de omogenă între Ion Barbu, Timbaland şi Missy Elliot“. Se implică frecvent în campanii care susţin femeile și egalitatea de gen în diverse sfere ale vieţii private, dar si sociale şi profesionale. Scrie de aproximativ nouă ani și nu s-a oprit la poezie. A cochetat la începuturile ei cu proza scurtă, și cu toate că și-a îndreptat atenția către poezie, autoarea nu a abandonat acest gen literar. Primul ei roman, volumul I dintr-o trilogie, urmând a se concretiza în anul 2016. În prezent, este director executiv la Clubul Scriitoarelor.

Cristina PUŞCAŞ: O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALĂ SEMNATĂ DE SABINA MĂDUŢA

MADUTA S NICIODATA LIMAN copx1„Niciodată Liman” un volum despre dragostea de poezie

Într-o atmosferă caldă şi prietenească a avut lansarea celui de-al cincilea volum de poezii al poetei Sabina Măduţa, intitulat „Niciodată Liman”, un volum selectiv, care va reuni şi numeroase poezii noi.

Evenimentul a fost organizat în sala de festivităţi de la Căminul Preoţesc, de pe strada Roman Ciorogariu, în prezenţa protopopului ortodox de la Oradea, pr. Dorel Octavian Rusu.

Sabina Măduţa s-a născut la 3 martie 1937, în satul Gepiş, comuna Lăzăreni, Bihor. Absolventă a Şcolii Medii Tehnice Medicale din Oradea şi a Institutului pedagogic din Bucureşti, unde se stabileşte. Revine la Oradea după pensionare. Publică poezie şi eseuri din anul 1984, iar în anul 1994 înfiinţează editura „Florile dalbe”, editând scriitori importanţi ca Valeriu Anania, Panait Istrati, Lena Constante etc. Este membră a Societăţii Medicilor Scriitori şi Publicişti din România din anul 1990. De asemenea, este membră şi a Uniunii Ziariştilor Profesionişti.

Volumul „Niciodată Liman” care a văzut lumina tiparului, în acest an, la Editura Aureo, este structurat pe opt capitole, în primele cinci regăsindu-se poezii deja publicate, în schimb, capitolele „Mirii făgăduinţei”, „Panta rhei” şi „Psalmii Mamei” grupează poezii scrise începând cu anul 2006 şi nepublicate până în prezent.

„Sabina Măduţa este o scriitoare consacrată care se destăinuie prin aceste poezii pe sine însăşi, e o carte de destăinuiri interioare. Pornind de la o profesie nobilă, cea de asistent medical, după ce a depus Jurământul lui Hipocrate, adaugă şi o terapie a sufletului”, a precizat pr. Protopop Dorel Octavian Rus. Momentul de lansare a fost presărat cu momente muzicale şi recitări de poezie, susţinute de Alexandrina Chelu şi Florian Chelu, Alexandru Sfârlea etc.

De asemenea, despre autoare şi opera ei au luat cuvântul Maria Vesa Aursulesei, respectiv prof. Anca Tomoioagă. „Sabina Măduţa scrie o poezie plină de dragoste de poezie. În primele volume abundă împlinira în poezie, când autoarea are inocenţa îndrăgostitului. Sabiana Măduţa se simte bine în liniştea pastelului, se simte în siguranţă în preajma sonetului”, a precizat prof. Anca Tomoioagă.

Cristina PUŞCAŞ
http://komunikator.ro
Oradea, aprilie 2015

Dorina STOICA: PENTRU CAMELIA CRISTEA „E VREMEA ZBORULUI”

CRISTEA Camelia FERESTRE DESCHISE cop wbMi s-a aşezat în faţă un cristal cu o sută de feţe. Poezia Cameliei Cristea, poetă cu nume de Crist şi prenume de floare. Un cristal, prin care am privit şi am văzut sufletul metamorfozat din fluture, înger în zbor lin spre celest, căutând dar şi găsind acea iubire pură născută şi renăscută din Lumina necreată a dumnezeirii. Lectura acestor poeme m-a ajutat să cred (daca mai era nevoie) că, din cand în când ne este dat să întâlnim oameni trimişi parcă de undeva din astral, să vestească prin Cuvânt o lume cu mult mai curată, mai bună ce va să vină, ori chiar a venit pentru acei care o caută si vor să o vadă.

O carte ce încă nu a văzut lumina tiparului este asemenea unei încăperi în care nu-i este permis oricui să pătrundă. Câţiva privilegiaţi, aleşi după criterii doar de autor ştiute, sunt invitaţi să o împodobească cu picătura lor de har, pentru ca apoi să fie dăruită iubitorilor de frumos. Camelia C. m-a invitat să-mi aduc contribuţia prin acest eseu la desavârşirea cărţii sale. În acel moment mi-au răsunat în minte cunvintele din Canonul Sfântului Andrei Criteanul, ascultate în prima săptămână a Marelui Post al Învireii, “Cămara Ta, Mântuitorul meu,/ O văd împodobită/ Şi îmbrăcăminte nu am/ Ca să intru întrâ-însa”.

În pragul de primavară a firii, ce tocmai se naşte, cartea de debut a Cameliei Cristea ce poartă numele “Ferestre deschise”, este cămară construită din iubire, din alergare prin anotimpuri, înflorire, naştere şi renaştere din apă şi Duh Sfânt, din Euharistie din credinţă şi căutare, din plecări şi reveniri dar şi din facere şi scriere, din Răstignire şi Înviere, din Înălţare şi multă rugăciune cu lacrimi.

Aşadar, „sărut mâna cer“-ului, croindu-mi “cărare pe rază de soare”! Şi pentru că “Avem nevoie de iubire/ din cuvinte”, intru în univesul poezie sale, din care este pe cale să ne dăruiască prin acest prim volum, doar o mica parte, croşetată într-o dantelărie fină dar bogată, aşa cum aş putea denumi creaţia sa, pe care o cunosc, şi din care mă înfrupt de câte ori mi se (şi ni se) oferă spre lectură pe pagini virtuale.

Citește mai mult:Dorina STOICA:  PENTRU CAMELIA CRISTEA „E VREMEA ZBORULUI”

Florian CHELU MADEVA: LANSAREA VOLUMULUI „SONET – NUMAI RETROGRADUS”

AC FCM SONET NUMAI RETROGRADUS wbCartea de faţă era, dintru început, concepută ca o recunoştinţă faţă de cel care ne-a fost frate şi unchi, scriitorul orădean Marin Chelu – astfel o carte intimă, de familie. Preocupaţi în genere de muzică, opera noastră centrându-se pe ideea de sonet muzical, abordarea noastră a căpătat, iată, o imagine desprinsă dintr-o altă dimensiune culturală. Sonetul literar – inventat cu 800 de ani în urmă de italieni, dominând prin idee şi formă – a fost îmbrăţişat de mai toate valorile lumii, indiferent de ocupaţiile sau profesiile autorilor. Întâlnim, astfel, nume precum J.W.Goethe, Leonardo Da Vinci, Michelangelo Buonarroti sau Galileo Galilei, valori culturale care au ales să scrie sonet, iar timp de secole, această formă fixă de poezie a fost abordată de aproape toţi scriitorii, ca un reper în lirica universală. În timp, sonetul a căpătat diferite forme de exprimare, devenind retrogradus, inversat, dublu, cu coadă etc, iar rigorile acestuia, legate de numărul de versuri, măsură, rimă sau ritm, au provocat numeroşi poeţi, dornici să atingă treptele perfecţiunii.

Oradea vine, iată, prin Florian Chelu Madeva – cu o nouă formă fixă de exprimare prin sonet: muzicală – revenind, astfel, uşor, la origini (sonetul fiind, în antichitate – cântecel). Sonetele muzicale sunt scrise pe doar două măsuri din J.S.Bach – măsurile 169/170 ale fugii din Sonata a III-a pentru vioară, realizându-se astfel similitudinea formă fixă literară – formă fixă muzicală şi sonet literar – sonet muzical. Preocupaţi mereu de construcţii şi forme (de această dată literare, nu muzicale), căci „să cauţi forme noi e-o datorie“, spre a ne exprima cu Goethe, am ajuns la noi forme de exprimare artistică, întru sonet: sonetul retrogradus. Astfel, se pare că venim cu prima propunere la nivel naţional de sonet retrogradus, într-un volum întreg, tată-fiică. Despre această carte ne vorbeşte în mod absolut maiestuos scriitorul Radu Cârneci, pe coperta IV a volumului:

"...Dorinţa - dublată de o nobilă ambiţie - de a zidi o asemenea carte de sonete (numai retrogradus, lucru deloc uşor!) face din cei doi autori, Alexandrina Chelu şi Florian Chelu Madeva, o pereche paternal-filială exemplară, demnă de admiraţie. Cunoscându-le strădania însumată întru crearea sonetelor muzicale pe textele unor poeţi români (dar şi ale unor celebri creatori din afară), mă entuziasmează dăruirea coautorilor - orădeni de elită - în suişul către împliniri artistice superioare. Ei se înscriu, de altfel, în mişcarea de înnoire a poeziei cu formă fixă sonoră într-un context modern, contemporan, care-şi arată deja roadele.

Sonet - cartea de faţă - cu titlul lapidar-provocator, se reclamă de la iubirea de iubire, cuprinzând o multitudine de stări esenţiale, temeinice în conţinut, armonioase în exprimarea lirică. Este, într-adevăr, o izbândă ce merită a fi cunoscută şi considerată. Mă bucur de acest sonet şi vi-l recomand cu preţuire colegială. Este o carte aleasă!..."

„Mângâiaţi de dulceaţa acestei glorii, nu ne pasă de surghiun“ – Dante Alighieri

Evenimentul va avea loc miercuri, 1 Aprilie, ora 18:00, la Sala Traian Moşoiu a Primăriei Municipiului Oradea. Vă aşteptăm cu drag.
-------------------------------------------------------
Florian Chelu Madeva şi Alexandrina Chelu
Oradea, 30 martie 2015

Dumitru ANGHEL: LAUDATIO – LA ANIVERSARĂ „101 POEME – OPERA OMNIA – DE AUREL M. BURICEA

101 SONETE BMA wbDintre cele 19 cărţi publicate, de la debutul editorial din 1977, scriitorul Aurel M. Buricea îşi contabilizează 9 volume în exclusivitate de Sonete, specie literară lirică, de formă fixă, care îi asigură o poziţie confortabilă şi convingătoare printre poeţii români. Primul volum, „Sonete Pascale”, îi apare în 1999, la Editura Danubiu, urmat de „Povestea unui suflet”, la aceeaşi editură, în 2002; „Scara din Ulm”, la Editura Scrisul Românesc, în 2003; „Între număr şi cuvânt”, în 2004; „Masca unui înger”, în 2006; „Vama din rod”, în 2007; „Umbra de vise”, în 2008; „Cântecul reginei”, în 2009, toate la Editura Danubiu; şi ultima carte de sonete, până la antologia pe care a lansat-o de curând, „Crucea din muguri”, Editura Semne, Bucureşti, 2012.

Cea de a douăzecea carte, cifră rotundă, ca şi vârsta poetului, rotundă şi ea – 70 de ani de la naştere, 27 octombrie 1943, în localitatea Ulmu, judeţul Brăila - volumul de lirică „101 poeme”, Editura Semne, Bucureşti, 2013, 110 pagini, mă îndeamnă să-i urez „La mulţi ani!” şi „La mai multe cărţi!” domnului Aurel M. Buricea, personalitate emblematică pentru cultura şi literatura din arealul dunărean al Bărăganului, pe care l-au nemurit cu un veritabil brand artistic maeştrii scrisului brăilean Panait Istrati, Mihail Sebastian şi Fănuş Neagu.

„101 sonete – Opera omnia”, o veritabilă antologie de poeme din specia lirică a Sonetului,se păstrează pe o constantă lirică existenţial-nostalgică, pentru că poetul Aurel M. Buricea are dorul, nostalgia câmpiei largi a Bărăganului cu cumpene de fântână, care împung Cerul cu semeţii de „coloană infinită” brâncuşiană; îşi acordează bătăile inimii şi zvâcurile sufletului său generos în cântec de dropie; îşi reglează ritmul profesional de intelectual rasat şi de elev al lui Pitagora, doar după cântecul cucului, când ţăranul român a ştiut dintotdeauna că poate ieşi la arat, la praşilă şi la mireasmă de pământ reavăn; nu şi-a părăsit satul natal, părinţii, amintirile şi idealurile... şi a zăbovit la Ulmu, intuind parcă, asemenea ilustrului său înaintaş, că „veşnicia s-a născut la sat”.

De altfel, toată opera sa literară vine într-un fel sau altul din, dinspre sau spre Ulmu, satul-simbol, satul-legendă, unde un poet autentic, sensibil şi talentat, a crezut că trebuie să rămână, chiar şi atunci când i s-a spus că poate visa pe partituri molto-vivace de speranţe şi succes social, şi a realizat un fel de... monografie lirică şi sentimentală, asemenea contemporanului său, Marin Sorescu, în „La Lilieci”. De aceea, poate, concetăţenii săi ar trebui să-i atribuie titlul şi calitatea meritate de... „Cetăţean de Onoare al comunei Ulmu” (aşa cum au făcut oamenii Deltei de la Măraşu, care l-au gratulat pe scriitorul Nicolae Grigore-Mărăşanu cu acest titlu onorific...), ba chiar ar merita ca o stradă din Ulmu să se numească „Aurel M. Buricea”..., pentru stabilitatea sa sentimental-edilitară!

Statornic rămâne poetul şi în latura construcţiei lirice, într-o vreme când poezia este bântuită de... „furtuni” înnoitoare, când nu se mai respectă nicio regulă prozodică iar o indecentă siluire a limbii române este luată drept mare şi modernă literatură când, de fapt, nu este decât o tevatură erotică de poezie destrăbălată, grobiană, fetidă, naturalist-indecentă, cu un vocabular dur, licenţios în cel mai nevinovat sens, o semantică de mahala cu accent pe cuvinte porcoase, rezultată dintr-un misoginism patologic!

Citește mai mult:Dumitru ANGHEL:  LAUDATIO –  LA ANIVERSARĂ „101 POEME – OPERA OMNIA – DE AUREL M. BURICEA

Simion BOGDĂNESCU: MAICĂ POEZIE

STOICA Dorina CAND NU TE IUBEAM cop1wbAntologia de autor „Când nu Te iubeam” semnată de poeta bârlădeancă Dorina Stoica şi apărută pe piaţa literartă prin generoasa lucrare a Editurii „Pim” din Iaşi 2014, selectează , aşa cum se menţionează, poezii din cărţile „De la poezie la rugăciune” Editura „Sfera”, Bârlad, 2010, „Daruri” Editura „Cronica”, Iaşi 2009, „Izvorul îndepărtat”, Editura „Pim” Iaşi 2011, la care s-au adăugat creaţii lirice apărute în reviste şi în Antologii dintre care amintim doar „Simbioze lirice” de la Editura „Anamarol” patronată de scriitoarea Rodica Elena Lupu.

Ad iniţio, constatăm că forma şi esenţa acestor creaţii, profesiunea de credinţă sau misia se înscrie în poezia religioasă, cu atât de mulţi reprezentanţi (pornind doar de le Roman Melodul), încât dacă ar fi antologaţi s-ar constitui într-o încăpătoare biserică sau însingurată mănăstire. Aş aminti aici doar câţiva poeţi excepţionali, cum ar fi Rainer Maria Rilke, Octavian Goga, Tudor Arghezi, Dosoftei, Vasile Voiculescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ioan Alexandru, Daniel Tulcea, Virgil Mazilescu.

Poezia religioasă ( şi implicit poeţii religioşi) este ( sunt de două feluri):
-explicită ( în sensul că autorii îşi asumă la modul exterior tematica, motivele, imaginistica, sensurile, ipostazele, în fine, toată recuzita, tot lexicul specific religios).
-implicită ( în sensul asumării unui fior liric metafizic existenţial), mult mai profundă şi mai dificil de înţeles. Şi în această ipostază poezia „Odă în metru antic” de Mihai Eminescu este mai valoroasă decât orice altă rugăciune a lumii.

Dorina Stoica s-a îndreptat către starea de penitanţă a Psalmistului, a aceluia care, considerându-se păcătos, lut şi ţărână, se roagă lui Dumnezeu, pe care îl caută arghezian spre a ascede în tărâmul Luminii, în Raiul propovăduit de Sfinţii Parinţi ai religiei creştin ortodoxe „Te caut în îngeri apăruţi din Lumină,/ Te caut în Cer şi Te caut în tină./ Caut în ţărmul ce se scufundă,/ Caut în moarte şi caut în nuntă. / Caut în tot şi caut în toate,/ în puritate-n crediţă şi în păcate./ Şi obosită de-atâta căutare,/ Caut odihnă în căutare./ Eşti Cel ce eşti şi Cel ce va veni,/ Eşti tot ce mă poate surpa sau zidi,/ Eşti plinul ce umple golul din mine,/ Eşti sensul cuvântului Bine).// Nu te-aş căuta dacă nu Te-aş fi găsit,/ Între cei doi tâlhari din inima mea Rastignit.”

Citește mai mult:Simion BOGDĂNESCU:  MAICĂ POEZIE

Florica Gh. CEAPOIU: ÎNTRU „TIHNA PELERINULUI” CITIND „CUVINTE DE MĂTASE”

STUPARU Ioana TIHNA PELERINULUI wb3 februarie 2015. Când, după mai multe săptămâni reci şi mohorâte, soarele ne-a zâmbit binevoitor, ne-am întâlnit încă o dată pentru a ne încălzi sufletele, într-un popas prietenesc, spre Tihna pelerinului, la căldura Cuvintelor de mătase ale scriitoarei Ioana Stuparu, pentru ca printre Autori şi atitudini să înţelegem mai bine taina devenirii prin scris. Romancieră, scriitoare de proză scurtă, cronicar literar şi poet, Ioana Stuparu ne uimeşte şi de această dată prin generozitatea şi blândeţea sufletului său ales, prin şoapta ei calmă şi alinătoare, adevărat balsam pentru cei din preajma domniei sale.

Pornind de la convingerea că două dintre tainele care guvernează rezultatul creaţiei literare sunt „sensibilitatea dăruită scriitorului de către Dumnezeu” şi „înzestrarea de către divinitate a scriitorului cu arta de a transpune în cuvinte tablouri pictate imaginar” şi sentimente cutremurătoare, volumul Tihna pelerinului – cronică literară, exegeze, portrete, omagii, apărut la Editura Semne, 2014, se deschide, nu întâmplător, cu „Invocarea divinului în creaţia literară”, cu referire concretă la Antologia Sonetului Românesc. Lucrare în trei volume, realizată de poetul-cărturar Radu Cârneci şi editată de Muzeul Naţional al Literaturii Române, între anii 2007-2009, cu sprijinului Ministerului Culturii şi Cultelor, prin Fondul Cultural Naţional, antologia cuprinde un volum copleşitor de muncă, dar „se impunea ca o necesitate de istorie culturală, spre a demonstra că, într-o perioadă relativ scurtă (de nici două sute de ani!), poezia românească, în principal sonetul, au parcurs o distanţă spirituală pe care alte culturi au împlinit-o într-un mileniu, aproape”.

Marea bogăţie literară, oferită de această lucrare, care cuprinde în paginile sale peste 450 de autori români adunaţi din toate provinciile istorice, dar şi de pe meleaguri străine, totalizând mai bine de 1300 de titluri de sonete, precum şi spectrul larg al modului în care poeţii invocă divinitatea: rugă, mulţumire, năzuinţă, iertare, slavă, mărturisire etc., i-au dat scriitoarei Ioana Stuparu posibilitatea se ne reamintească o parte dintre sonetele religioase scrise de-a lungul vremii, începând cu Timotei Cipariu, Cezar Boliac şi Crişan V. Muşeţeanu şi continuând cu Tudor Opriş, Radu Cârneci, Petru Demetru Popescu, Florian Saioc, Alexandru I. Rotaru, Ion Butnaru, Dumitru Bălăeţ, Marin Sorescu, Florica Gh. Ceapoiu şi Cezarina Adamescu.

Citește mai mult:Florica  Gh. CEAPOIU:  ÎNTRU „TIHNA PELERINULUI” CITIND „CUVINTE DE MĂTASE”

Web Analytics