Ştefan DUMITRESCU: O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU

TUTUIANU Emilia IN AMURG cop wbCronica literară la volumul de poezie „În amurg", al poetei Emilia Ţuţuianu

Într-o lume cenuşie, balcanică, pestriţă, tristă, egoistă, invidioasă, semiconştientă, cum este lumea literară românească, întâlneşti oameni de o frumuseţe extraordinară, încât ţi se par monumente culturale sau crini înalţi ca nişte plopi proiectaţi pe zare...Oraşul Roman are două asemenea personalităţi de o frumuseţe spirituală care nu se poate să nu te emoţioneze şi să nu te uimească. După ce am citit de mai multe ori cartea domnului Gheorghe A. M. Ciobanu, în care se apleacă asupra mitului Mioriţei, pe care îl investighează cu toate mijlocele dăruite de Domnul fiinţei omeneşti, şi după ce am discutat la telefon cu Domnia sa, am avut şi mai clară în minte imaginea unei personalităţi care te copleşeşte prin dimensiunea sa omenească, prin truda ei de furnică, aplecată decenii de-a rândul asupra culturii pe care o sporeşte cu fiecare zi. Domnia sa face parte din oamenii mari pe care i-am întâlnit în lumea aceasta, prea plină de oameni mici.

A doua personalitate este doamna Emilia Ţuţuianu, bibliotecară în acest oraş, pe care mi-o imaginez ca pe o fiinţă delicată, fragilă, sensibilă. Frumuseţea sufletului ei mă face să cred că este de origină îngerească... Însă, pe cât de delicată şi fragilă, pe atât este de luptătoare, de truditoare, de creatoare, dăruită total culturii. Cetăţenii oraşului Roman ar trebui să fie recunoscători acestor două mari personalităţi culturale (acestea sunt cuvintele care cartelizează foarte bine aceste două personalităţi). Iar marile personalităţi culturale au şi ele, ca toate fiinţele omeneşti, nevoie de căldură, de aprecierile şi de ajutorul semenilor lor!

Să creezi o revistă literară de înaltă ţinută, aşa cum este revista Melidonium, pusă în slujba culturii române, pe care o sporeşte, şi să scoţi cărţi, să descoperi şi să impui personalităţi culturale aşa cum este neobositul nonagenar, domnul Gheorghe A. M. Ciobanu, nu e puţin lucru.

I-am citit de mult timp şi de mai multe ori, adoua carte de poeme intitulată „Înamurg" (iată un cuvânt cu o muzicalitate sonoră, generator de profunzime, de atmosferă şi de lumină poetică) apărută în anul 2004 la editura Timpul, Iaşi. Nici nu ai crede că au trecut zece ani de la apariţia cărţii, atât de fragede sunt versurile, atât de pură este substanţa care le străbate!

Vrem să semnalăm de la început talentul ţipător şi subţire, profund şi inspirat al domnului Iosif Haidu, graficianul cărţii, ale cărui desene intră într-o rezonanţă semantică şi muzicală desăvârşită cu ideile şi cu atmosfera poemelor. Grafica volumului creşte din poeme, îmbogăţindu-le, trimiţându-ne la sensurile profunde ale poeziei. Sinestezia este totală.

Ştiam că trebuie să recenzez cartea, vedeam că timpul trece, şi totuşi nu mă puteam hotărî să scriu cronica...Simţeam la fiecare lectură că îmi scapă multe lucruri subtile şi nespus de preţioase. Abia la a doua lectură am realizat că dedicaţia cărţii este de fapt un poem, care are rolul unei porţi magice... Pe sub această poartă intrăm în universul poetic al cărţii, care este o întoarcere în copilărie, o căutare, dar este şi un rai în care amurgul este veşnic: „Dedic această carte bunicilor mei: Ioana şi Ion Mureş, cei care mi-au transformat copilăria într-un vis etern"

Citește mai mult:Ştefan DUMITRESCU:  O CARTE DE POEZIE CA UN AMURG ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU

Domniţa NEAGA: „LILIACUL INFLORIT LA POARTA INSERĂRII” - DE ELENA BUICĂ

BUICA E LILIACUL INFLORIT COPX1 wb„Din umbra porţii înserării, întorc privirile spre semenii mei rămaşi în urmă şi îi învălui cu acelaşi zâmbet pe care optimismul mi l-a aşezat pe faţă", mărturiseşte Elena Buică în „Cuvânt înainte" din recenta sa carte, „Liliacul înflorit la poarta înserării", apărută la Editura Anamarol, Bucureşti, 2014.

Titlul cărţii, poetic prin excelentă, conţine două metafore legate prin prepoziţia simplă „la": liliacul înflorit şi poarta înserării, care fac referire la fiinţa spirituală şi la cea biologică, ambele trăitoare sub acelaşi înveliş de lumină, zâmbet şi tină, numit Elena Buică.

Stirpea ţărănească a autoarei şi descendentă dintr-o familie de buni gospodari nu se dezmint. Grija pentru ceea ce lăsăm în urmă, ca semn al scurtei noastre treceri prin această lume, e încrustată adânc în sufletul nostru naţional. Este o grijă care ne frământă pe fiecare în parte, şi cred că nu i-a dat pace multă vreme nici Elenei Buică, dar abia în ultimul deceniu aceasta a avut răgazul să o convertească în cuvânt scris, să-i dea formă şi consistentă prin cărţi cu caracter memorialistic şi nu numai. Consider că i se potriveşte cel mai bine genul acesta de literatură (unii zic că nu este literatură!), pentru că oferă autoarei posibilitatea de a comunica şi a se comunica pe sine cu toată zestrea sufletească cu care a fost dăruită. Iată o scurtă profesiune de credinţa exprimată magistral: „Am preferat că scrierile mele, în bună măsură, să fie clădite pe un suport autobiografic căruia să îi adaug noi valente, pentru a satisface atât nevoia de autenticitate, cât şi posibilitatea ca fiecare cititor să se poată regăsi şi să poată fi stimulat să participe după fiinţa sa"...

Cartea „Liliacul înflorit la poarta înserării" cuprinde cinci părti, fiecare dintre ele purtând un subtitlu:
Partea I-a - Întâmplări din tainiţele vieţii;
Partea a II-a - Rânduri izvorâte din adâncul inimii;

Citește mai mult:Domniţa NEAGA:  „LILIACUL INFLORIT LA POARTA INSERĂRII” - DE ELENA BUICĂ 

Ligya DIACONESCU: PROIECT STARPRESS 2016 - O NOUĂ ANTOLGIE A SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI (ROMÂNĂ-GREACĂ)

ANTOLOGIE STARPRESS 2015 ROM SPA wbAu început înscrierile pentru „Antologia scriitorilor români contemporani din întreaga lume", STARPRESS 2016, romană - greacă

Revista internaţională STARPRESS (româno-canado – americană, cu, corespondenţi în întreaga lume) informează scriitorii de origine română de pretutindeni că au început înscrierile pentru realizarea celei de-a şasea antologii a scriitorilor români contemporani din întreaga lume „STARPRESS 2016". Aceasta va cuprinde două secţiuni: poezie şi proză. Lucrările vor fi publicate simultan, în limbile română şi greacă.

Menţionăm că am scos până în prezent de sub tipar:

ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME, „STARPRESS 2015″ – ediţie bilingvă, română-spaniolă)

ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME, „STARPRESS 2014″ – ediţie bilingvă, română-italiană)

Citește mai mult:Ligya DIACONESCU:  PROIECT STARPRESS 2016 - O NOUĂ ANTOLGIE A SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI...

Constantin STANCU: RĂDĂCINILE LUMII

BOTEZ Adrian NAB copwbCinci povestiri fantastice de Adrian Botez, reunite în volumul „Nălucirile abatelui Bernardo" (Râmnicu Sărat: Editura Rafet, 2014. Director Constantin Marafet), o carte provocatoare, ruptă de tradiţia literaturii actuale. Brusc, scriitorul simte nevoia să mărturisească. Textul curge nesperat de liber, vine din zona textelor medievale, cu mister, cu aplecare spre rigoare, cu frică de cuvinte. Un text actual prin mesaj.

Temele alese pendulează între teologie, jurnal literar, spovedanie. Surprinzător la Adrian Botez este faptul că apelează la stilul catolic de a reda povestirea, face trimiteri specifice canonului, cu vie aplecare spre rigoarea acestei confesiuni. Adrian Botez este cunoscut ca un scriitor care activează în alt mediu, cu relief ortodox. Schimbarea paradigmei de viziune este un semnal puternic privind necesitatea atingerii profunzimii ideilor. Chiar dacă povestirile au ceva fantastic, au şi ceva real, ele se coagulează în inima scriitorului ca spovedanie a unei relaţii speciale: relaţia dintre om şi Dumnezeu. Conţinutul povestirilor a determinat şi stilul. Povestirile sunt:
Nălucirile abatelui Bernardo
„Il Pollaiolo" – Eliberatorul Zborurilor
Întâlnirea abatelui cu moartea
Abatele, schivnicul şi diavolul
Abatele şi imaginea din oglindă

Aceste scurte povestiri sunt prozo-poeme despre viaţă, moarte, prezenţa lui Dumnezeu, întrebările oamenilor, păcat, libertate, puterea celui atins de har, revelaţii particulare, tensiunea dintre acum şi nu încă, o temă importantă pentru un teolog.

Bernardo (are un nume mai lung, demn de sfinţire) povesteşte, călătoreşte, se roagă, este atent la semnele lăsate de Dumnezeu oamenilor. Este fantezie în aceste năluciri? Consider că nu, sunt marile teme care au marcat gândirea creştină în Evul Mediu şi care pun mari probleme teologilor şi scriitorilor contemporani. Raţiunea a dominat Evul Mediu, dar faptele oamenilor au fost marcate de miracole.

Povestirile redau existenţe inexprimabile, speciale, fapte iraţionale, evenimente care provoacă timpul, ies în afara istoriei, credinţa este altceva decât ceea ce doresc preoţii să ne convingă, cu totul altceva... Abaţia reprezenta o mănăstire cu un statut special în cadrul sistemului catolic teologic, avea legături direct cu papa sau cu alţi episcopi cu rang înalt. Abatele conducea abaţia şi era responsabil de sufletele aflate acolo şi de mesajul adresat lumii. Mesajul trebuia să vină de la Dumnezeu...

Deja am prezentat esenţa naraţiunilor, abatele Bernardo are ceva de spus lumii despre fiinţe speciale „las nicolettes" – soi de plante incredibile, care plutesc la suprafaţa Amazonului (pe cursul superior) în zona vârtejurilor, ca insule de lumină care orbesc privitorul, pot fi plante sau animale. Pot fi văzute de cei care „au ochi de zeu", oamenii sunt terorizaţi de apariţie. Ele nu au mai fost văzute din acel an 1633, dar există şi în alte zone cu risc divin... Se pare că abatele nu a minţit. El a fost acuzat de fantasme/"năluciri"... Înţelegem astfel că suntem în faţa unei revelaţii speciale, Adrian Botez şi-o asumă prin literatură şi stare. Poate fi şi redarea unei stări care l-a marcat pe scriitor, un fel de creator în abaţia sa care formează opera, viaţa, speranţele... Da, apariţiile acelea de la Amazon au fost văzute „pe cursul superior", adică pentru cei iniţiaţi...

Citește mai mult:Constantin STANCU:  RĂDĂCINILE LUMII

Geo CĂLUGĂRU SCRIERILE – SALVARE ŞI ETERNIZARE

ARMENESCU GDU cop wb

Volumul de eseuri întitulat „Gânduri de utrenie” apărut la editura Mirabilis, mi-a oferit bucuria de a constata că doamna doctor Elena Armenescu este nu doar o poetă de certă profunzime şi sensibilitate, ci şi o eseistă de acceaşi factură. Cele treizecişidouă de eseuri care alcătuiesc acest volum de o mare bogăţie şi diversitate a gândurilor de utrenie, de început de zi, de viaţă, de conştienţizare a propriei identităţi şi a capacităţii de a le exprima deosebit de captivant şi convingător, confirmă aprecierea de mai înainte.
 
Cartea se deschide cu un motto, cugetare a lui Cicero: „Dacă ai o grădină şi o bibliotecă, ai tot ceea ce îţi trebuie”. Cu câteva titluri, am constituit un frumos enunţ, care rezulţă şi din lectură: Soarele – ne asigură autoarea – o întâmpină zi de zi La poarta veşniciei, pentru a-i dărui Gândul de dimineaţă, care-i activează toate energiile ce o conectează la întregul univers şi o îndeamnă tranşant Îndrăzneşte, să se poată bucura de Visele din zori.  
 
  Scriitoarea Elena Armenescu iubeşte intens capitala în care trăieşte, munceşte, iubeşte şi este iubită. Tocmai de aceea îşi exprimă uneori mâhnirea şi chiar indignarea, când pe străzile Bucureştiului, cândva  pline de farmec (de unde şi  supranumirea de ”Micul Paris”) întâlneşte azi multă mizerie, gunoaie luate de vânt, şi invită la corectarea urgentă a atitudinii, la fapte din partea celor datori să restabilească ordinea. Pentru dânsa, iubirea  constituie cordonul obilical care o pune în legătură cu Dumnezeu, cu tot ceea ce o  înconjoară şi calea prin care îşi cunoaşte tainele inimii. De aceea ne îndeamnă să ne iubim semenii, să-i ajutăm să se descopere pe ei înşişi ca părţi ale dumnezeirii, crezând în perfectibilitatea fiinţei umane.  Nu sunt surprins, dimpotrivă când autoarea mărturiseşte şi în acelaşi timp ne îndeamnă să iubim: ” vei înflori iubind, pentru că iubirea te va înconjura pretutindeni şi vei înţelege Legea”
 
Iubirea implică încredere în tine însuţi, în Dumnezeu şi în cei din preajma ta. Când încrederea – chiar în cazul unei prietenii îndelungate – este zdruncinată şi începe să se dilueze, până la a fi sufocată, culminând cu despărţirea, conduce la o profundă durere. Câtă dreptate are eseista Elena Armenescu când consemnează că păstrarea încrederii unul în celălalt este vitală pentru păstrarea acestui frumos sentiment omenesc, şi scrie toate acestea întru ţinere şi luare aminte!
 

Citește mai mult:Geo CĂLUGĂRU  SCRIERILE – SALVARE ŞI ETERNIZARE

Alexandru FLOREA: CORNELIU LEU ŞI-A LANSAT VOLUMUL „ANEXE NEDORITE” CE CUPRINDE EXTRASE DIN DOSARELE SECURITĂŢII

CORNELIU LEU AGERPRESS PHOTO wbScriitorul Corneliu Leu şi-a lansat joi, la Librăria „Mihail Sadoveanu", volumul „Anexe nedorite", care cuprinde extrase din dosarele Securităţii puse la dispoziţia autorului de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS).
„Am văzut că, atunci când colegi de-ai mei au scos cărţi în care au publicat documente obţinute din dosarele Securităţii, foarte mulţi le cumpărau ca să vadă dacă sunt sau nu descoperiţi acolo. Aşa că am mizat şi pe cartea asta, publicând şase dosare din arhivele Securităţii, dosarul unchiului meu, episcopul Grigorie Leu, care a fost ucis în 1949, dosarul arestării tatălui meu, după aceea, dosarul unui văr al meu care a fost arhiepiscopul emigraţiei romane şi a fost răpit de KGB, dus la Moscova, anchetat şi după aceea trimis în ţara spre a fi condamnat la moarte şi, în conjungere, şi dosarul meu de anchetat în procesul acela", a spus joi Corneliu Leu.
El a ţinut să precizeze că ultima parte a cărţii nu este de fapt nici măcar un pamflet: „E un amuzament al meu, că pot să demonstrez că şi teroarea, când e birocratică, e penibilă cu desăvârşire şi că întotdeauna birocraţia profitoare de buget de stat e în stare să inventeze anumite acţiuni, de suspiciune, de urmărire, de acuzare, ca să-şi justifice bugetul instituţional din care beneficiază toţi".
Corneliu Leu şi-a exprimat bucuria că soarta i-a dat posibilitatea să facă din această culegere de documente un amuzament, şi nu un „lamento", şi i-a îndemnat pe cei care-i citesc cartea sa o privească numai sub aspectul umorului care îl caracterizează.
Prefaţa a fost realizată de prozatorul Florentin Popescu, care a spus că interviurile din această carte nu urmează un tipar, ci sunt un amestec de impresii, de păreri şi de puncte de vedere.

Citește mai mult:Alexandru FLOREA:  CORNELIU LEU ŞI-A LANSAT VOLUMUL „ANEXE NEDORITE” CE CUPRINDE EXTRASE DIN...

Zoltan TERNER A POVESTI ŞI A REMEMORA

BERGHOFF Getta FEMEI SI DESTINE 2015 wb Titlu cărţii: Femei şi destine
Autor: Getta Berghoff
Cuvânt înainte: Zoltan Terner
Editura Ofakim, Tel Aviv, 2015
ISBN: 978 96592402-0-3
266 pagini A5

Despre virtuţile prozei scurte a Gettei Berghoff

Povestirile adunate între copertele acestui volum par să aibă ca punct de plecare un material autobiografic sau memorialistic, adică trăit, cunoscut, observat. De aici izvorăşte poate şi caracterul autentic, verosimil, şi - în ultimă instanţă - adevărul epic şi uman al textelor. În imaginarul prozatoarei un loc important îl constituie conflictele de familie, dramele rupturilor de cuplu, abandonul căminului conjugal, copiii părăsiţi de taţi, mamele rămase singure.

Toate aceste drame familiale beneficiază din partea autoarei de o înţelegere profundă, caldă, empatică şi de o redare expresivă, fin nuanţată. Aspectele relaţiilor dintre generaţii nu lipsesc nici ele din câmpul de observaţie al autoarei. Alte povestiri au ca material epic dificultăţile adaptării noilor veniţi în Israel, modalităţile de trăire a rupturii de vechea viaţă şi de confruntare cu şocul transplantării într-o nouă lume culturală, lingvistică şi de mentalităţi. Contondenţele istoriei şi suferinţele cauzate oamenilor (mai ales evreilor) de Holocaust şi de Gulag fac şi ele obiectul atenţiei (Violoncelul din Centrul Dizengoff).

Citește mai mult:Zoltan TERNER  A POVESTI ŞI A REMEMORA

Se lansează la Bucureşti volumul "Artă şi suflet"

11111Se lansează la Bucureşti volumul "Artă şi suflet" pe 6 MARTIE la ora 17.Evenimentul are loc la Piaţa Romană, Academia de Studii Economice -Cladirea Eminescu, etajul 5, Sala 1514 - Lectoratul Francez . Volumul "Artă şi suflet" doreşte să prezinte publicului larg, ce înseamnă suferinţa medicală denumită generic, Distonie. Şi cel mai important cum poate fi "invinsa" Prin determinare, dorinţă şi construcţie pozitivă, toate transpuse prin intermediul formei şi a culorilor în lucrările unui amator de artă.
"Lupt cu stereotipurile prin cultură" - Este deviza lui Sorin Ionescu
- Preşedintele Asociaţiei Distonia. Subiectul principal al cărtii este drumul pe care proiectul "Arta, Remediul Sufletului" la urmat timp de 2 ani, cu multe puncte culminante, dar mai ales cu reuşite.
Autori: Maria Kiss şi Sorin G. Ionescu, volum apărut la editura Scoala
Ardelenă din Cluj-Napoca
Parteneri: Editura Şcoala Ardeleană Cluj-Napoca si Academia de Studii Economice Bucureşti.

Intrarea liberă.

Web Analytics