Valentina TECLICI: FEMEIA ETERNA POVESTE, CÂNTATĂ PE STRUNELE TIMPULUI DE TRUBADURUL ZĂRILOR

BIRTU PIRAIANU TICTAC cop1„Tic-tac, Tic-tac…”
Viorel Birtu-Pîrăianu
Editura Singur,
Târgoviște, 2017

Literatura românească s-a îmbogățit cu încă un volum de poezie autentică. Este vorba de volumul „Tic-tac, Tic-tac…” al poetului Viorel Birtu-Piraianu, care de-a lungul anilor a rămas fidel genului liric și a publicat până în prezent 28 de cărți și și-a presărat poemele în peste 30 de antologii. Teme diverse, cum ar fi destinul poetului, căutarea de sine, ireversibilitatea timpului, tristețea despre declinul țării, iubirea efemeră și eternă străbat volumul.

Obsesia pentru timpul și viața risipite prea repede de poet și orice ființă trecătoare, oboseala, tristețea, acceptarea și o oarecare împăcare de sine, sunt prezente ca un laitmotiv și justifică titlul dat cărții: „mă sufocă timpul/ iar privirea curge/ între dor și sânge/ flăcări ard în ceruri/ țipă în mine ultimul atom/ poate ești aceea/ ce o aștept în ani” (Amurgul pustiu); „offf, câte aș vrea/ dar jocul ăsta s-a sfârșit/ așa că am plecat și eu un pic/ să dorm o clipă/ am obosit, să mor în fiecare zi...” (Aș vrea); „azi sunt bolnav/ timpul a trecut/ risipit de mine, de tine/ de oricine ce trece, ce vine” (O lacrimă într-un suspin); „sunt atât de obosit/ de viață/ de mersul orb, prin ceață” (Aștept)

„Tic-tac, Tic-tac…” este un volum al permanentei căutări de sine: „nu știu cine sunt/ mă doare tăcerea/ arde durerea ultimului cuvânt/ privesc la cer/ mă uit la viată/ cum se scurge/ cum picură/ implacabil în gol” al acceptării și resemnării: „merg pe picioare amputate/ rostesc cuvinte frânte / adun cuvinte din cioburi de gânduri/ și tac printre rânduri” (Printre gânduri amputate); „am înțeles că sunt acel/ ce nu mai sunt” (Drumul) Dar și de autodefinire și despre destinul poetului: „sunt un copac/ pe țărmul unui gând/ lovit de oameni, timpuri/ curg și curg” (…) „în zori,/ eu înverzesc mereu/ doar pentru voi” (Copacul): „eu nu's de aici/ nici de dincolo/ sunt un absent prezent” (…) „stau trist și obosit în goliciunea zbuciumată a sufletului/ o proiecție finală/ a unui vis ucis/ de oameni, de viață” (În față); „sunt o păpușă stricată” (Păpușa stricată); „eu trubadur al zărilor” (Pașii iubirii): „sunt suflet obosit/ dezvelit de idei/ chinuit de gânduri” (…) „sunt parte dintr-o parte/ găsită ieri în altă parte” (Timp rătăcit); „trubadurul clipelor ce trec” (Pe corzile gândurilor); „sunt flacără aprinsă/ în trupul ăsta efemer” (Lacrima sufletului); „sunt pescarul mărilor albastre/ o umbră/ rătăcită în timp peste ape” (Pe țărm); „scriu și scriu/ cu pana gândului și sângele trupului/ pe scoarța sufletului” (Scrisoarea).

Citește mai mult:Valentina TECLICI:  FEMEIA ETERNA POVESTE, CÂNTATĂ PE STRUNELE TIMPULUI DE TRUBADURUL ZĂRILOR

Codruț Marian STROIA: „SUFLETUL... LA CONTROL” SAU DINCOLO DE APARENȚE

SAG SUFLETUL LA CONTROL cop1În ultima sa carte, „Sufletul... la control”, poetul Gheorghe. A. Stroia reliefează un tărâm în care cuvintele sunt tranșate până la esență. Acestea înglobează, prin concentrația lor, o lume, un univers, în care realitatea este văzută prin prisma omului ce observă că după o viață întreagă, toată averea lui este de fapt timpul, iar el nu este decât un cărunt în barba infinitului, un om ce a reușit să vadă dincolo de rozul falsului cotidian.

În primul rând, ființa creatoare denunță verosimil adevărul dur, care, în deprinderile de zi cu zi ale contemporanilor, este îmbrăcat într-un tumult de vorbe dulci, de emoții false și admirație perfidă. Emoțiile lor de fațadă, izvorâte din caracterul oamenilor „de carton”, au ca scop mascarea acestuia, îngropându-l dincolo de vama rațiunii. Ființa poetică scoate adevărul la iveală, creionând portretul realității, reprezentată de fragilitatea ființei raportată la natura adânc batjocorită în decursul anilor: „eu am îmbătrânit,/ el e încă un copil”(am trăit).

Excesul liniștii amuțește freamătul constant al sufletului: „așa, ca pe un hap amar/ care-ți face bine;/ prea mult... devine toxic” (liniștea). De asemenea, întâlnim motivul decăderii îngerilor: „doar cad pe pământ,/ atunci când/ le atârnă prea greu.../ aripile.” (îngerii nu mor); interesant este și modul în care izbutește adevărul să biruiască minciuna în peisajul actual: „adevărul/ are rănile/ atât de adânci,/ încât îneacă minciunile/ în sânge...”(adevărul).

Datorită sensului conotativ bogat al creației, aceasta are un univers pictat în spatele cuvântului - baza universului văzut; se evidențiază următorul aforism: „frunzele/ nu vor deprinde/ niciodată zborul,/ fără să existe copacul/ de care să se desprindă” (frunzele). Analizând această frază putem obţine imaginea sacră a familiei - „frunzele-copii” care cad, dar numai datorită copacului/ părinților, izbutind a fi purtaţi de valurile vieţii pe marea destinului.

Citește mai mult:Codruț Marian STROIA:  „SUFLETUL... LA CONTROL” SAU DINCOLO DE APARENȚE

Mihai BATOG-BUJENIȚĂ: TÂLCUL DESTĂINUIRILOR

BRANDEA Sergiu DESTAINUIRI cop1În urmă cu aproape cinci ani l-am întâlnit pe domnul Sergiu Brandea la o memorabilă activitate culturală organizată de doamna Doina Meiseles în splendida sa reşedinţă din Tel Aviv. Ne-am adunat atunci aproape o sută de scriitori, poeţi şi publicişti de limbă română, majoritatea din Israel, iar onoranta participare a ambasadorilor României şi Republicii Moldova la acest eveniment a fost de natură să sublinieze importanţa sa. Sunt şi acum convins de faptul că dincolo de prestigiul gazdei, dar şi excepţionala sa capacitate managerială, ceea ce a contribuit la succesul evenimentului a fost şi farmecul uriaşei personalităţi a bunului nostru prieten Harry Ross pe care l-am sărbătorit cu acest prilej.

Pe domnul Brandea nu-l cunoşteam personal însă citisem cartea „Strâmba”, lansată în anul 2010 şi care urma să facă o strălucită carieră aflată atunci abia la început. Am discutat despre carte, am mai povestit câte una-alta, deoarece ne legau unele amintiri comune din Bârladul tinereţilor sale şi am rămas în contact, astfel că peste un timp când a apărut volumul „Confidenţe” am scris despre carte cu un entuziasm absolut firesc având în vedere faptul că eram deja familiarizat cu stilul autorului.

Şi, iată, după aproape un deceniu de la prima apariţie editorială, Sergiu Brandea mă onorează dăruindu-mi un nou volum intitulat de data aceasta: „Destăinuiri”. Volumul, apărut la editura „24 Ore” din Iaşi şi prefaţat de cunoscutul critic literar Ioan Holban dovedeşte şi prin aceasta faptul că numele autorului tinde să devină renume, un bun şi apreciat renume, cu cititori nu numai în Israel, ci şi în România.

Citește mai mult:Mihai BATOG-BUJENIȚĂ:  TÂLCUL DESTĂINUIRILOR

Vitalie RĂILEANU: MARIA TONU ȘI CONSTELAȚIA POEZIEI SUBLIME

TONU CERCURI CONCENTRICE cop1Poeta Maria Tonu mi-a oferit spre lectură un superb volum de versuri, întitulat – „Cercuri concentrice”. În acest cuprins am încercat tărâmul enigmatic bănuit dincolo de cuvintele asemănătoare celor de cotidiană utilitate, dar dispuse în virtutea unei alte norme, unui cod dominator mult diferit și parcă străin al acestora, cartea cercuri(-lor) concetrice nu promite o acomodare ușoară, o existență ademinitoare la modul curent; acceptarea se presupune o lentă inițiere în necunoscut, înfrângerea rutinei sufletești și a convențiilor sensibilității marcate puternic de inerțiile adaptării la real și tot atâtea impulsuri repetitive: „Poate eu te-am inventat/ Dintr-un dor nestăvilit/ Și de-atunci, neîncetat,/ Te visez îndrăgostit” (Cercuri secante p. 19, Speranțele, ca niște petale, p. 36), se confesează autoarea.

Volumul de față înseamnă, însă, mai mult; înseamnă opera poetică, o lucrare completă precum și-o visează poeta, înseamnă, totodată, un dar de preț făcut poeziei noastre, aflate mereu în zbor de adeziune, în care Maria Tonu vine: „Cu două rânduri de aripi/ Înalți în cer și marea-n valuri./ Îmi cad din talpă ancestralii ghimpi/ Și se topește rana fără maluri./ Cu două rânduri de aripi...” (Cu două rânduri de aripi, p. 20).

Cititorul atent este cucerit de intesitatea stărilor prevăzute, de presimțiri, speranțe, de domeniile previzibilului, de ciudățeniile intuiției și a fadorii: „Chinuită, vlăguită, o carcasă.../ Astăzi mi-a venit inima acasă,/ A plâns amarnic, mult și bine./ Cum am putut să fiu așa de rea cu mine?// Bine că ai venit acasă,/ Inima mea cea rănită și arsă./ Nu are rost să te risipești/ Când nu ești iubit, chiar de iubești.// El va iubi turnătoare cu grade,/ Femei depravate, vagaboande,/ Se va risipi ca roua pe lunci/ Rătăcind prin spelunci.// Nu e vorba de noi, inimă dragă,/ Nici dragostea noastră de fragă./ Bine că ai venit acasă,/ Inima mea ce rânită și arsă” (Mi-a venit inima acasă, p. 13). Poezia este parfumată de senzații tipic feminine, de confesiuni direct tulburătoare, pentru că Maria Tonu rămâne mereu o deosebită poetă ce ne surprinde prin prospețimea și tinerețea artistică, prin sinceritatea, naturaleța și vigoarea vocii sale poetice: „Ia dorul meu în brațe/ Și să fugim în munți./ Cu buzele prea hoațe/ Chiar de suntem cărunți,// Sărută-mă pe sâni,/ Dar și ființa-mi toată,/ Că ne-au furat străini/ Și ne-am pierdut odată.// Ia dorul meu în brațe,/ S-avem acelaș drum./ Cu buzele prea hoațe/ Ne-am regăsit din scrum.//[...]” (Ia dorul meu în brațe, p. 27).

Citește mai mult:Vitalie RĂILEANU:  MARIA TONU ȘI CONSTELAȚIA POEZIEI SUBLIME

Constantin MARIN: O REVISTĂ PERENĂ - IZVOARE CODRENE ȘI CHIORENE

ICC REV15„Izvoare Codrene şi Chiorene” – Revistă de cultură, literatură, artă, religie, tradiţii – Nr. 15, 2019

Spre mijlocul anului 2010, apărea, din iniţiativa poetului Vasile Dan Marchiş – unul dintre exponenţii de frunte ai grupării culturale „Izvoare Codrene” – primul număr al revistei cu acelaşi nume. Cum se întâmplă de obicei, scepticii au lansat opinia conform căreia revista „nu va avea prea multe zile de trăit”. Însă, Dumnezeu a vrut să contrazică această „profeţie mincinoasă”, iar revista apărea, an de ani, mai viguroasă, cu un conţinut din ce în ce mai diversificat.

Când lucrurile se leagă, altfel spus când „îşi dau mâna” oamenii de cultură, autorităţile locale şi oamenii de afaceri se creează condiţiile ideale pentru creşterea unui „vlăstar” literar, necesar zonei maramureşene, despre care facem vorbire.

În cel mai recent număr al acestei reviste este prezentată opinia părintelui Radu Botiş, despre volumul omagial 100 de ani de la Marea Unire. 100 de personalităţi maramureşene care au făcut istorie. Sunt menţionaţi arhiepiscopul Maramureşului, vrednicul de pomenire şi amintire Justinian Chira, episcopul Emilian Birdaş, George Pop de Băseşti, luptătorul anticomunist Vasile Blidar, scriitorul Petre Dulfu, folcloristul Emil Gavriş, doctorul Florian Ulmeanu, părintele Vasile Lucaciu, „alături de marea pleiadă a atâtor făuritori de unire şi întregitori de neam, cu generozitate cuprinşi în această carte-document”.

Citește mai mult:Constantin MARIN:  O REVISTĂ PERENĂ - IZVOARE CODRENE ȘI CHIORENE 

LANSARE DE CARTE: FEREASTRĂ SPRE MÂINE - Simona Mihuțiu

Foto roman Fereastra catre maaine Simona MihutiuAstăzi, într-o frumoasă, însorită zi de sfârșit de martie (30.03.2019), am avut bucuria să fiu invitată la o lansare de carte a distinsei doamne doctor Simona Mihuțiu .
Medic oncolog la Spitalul Clinic Municipal „Dr. Gavril Curteanu”din Oradea, de data această doamna Simona Mihuțiu alege să ne vindece sufletele , într-o evadare a sa din mediul spitalului unde întâlnește suferința fizică zilnic.
Așa cum autoarea ne mărturisește “Fereastră spre mâine este un roman de dragoste, scris din suflet pentru suflet. Este o carte de ficțiune, dar care se derulează pe fundalul unor întâmplari reale. Într-o lume în care se citește putin, această carte este scrisă din plăcere, pentru plăcerea de a citi. Am simţit o eliberare, o evadare din ceea ce facem noi în fiecare zi pe plan profesional. Oncologia mi-a adus foarte multe satisfacţii dar nu este mai puţin adevărat – noi ştim foarte bine cei care lucrăm la oncologie – că te întâlneşti zilnic cu boala şi moartea şi nu are cum să nu te amprenteze aceste lucruri. Şi atunci mi-am propus să evadez în ceva frumos, şi ce poate fi mai frumos decât o poveste de iubire”- Simona Mihuţiu.
Manifestarea a fost rodul unei frumoase și fructuoase colaborări între Asociația Culturală „Citadela Artelor” Cluj Napoca, Uniunea Artiștilor Plastici din România, filiala Oradea în parteneriat cu editura care și-a pus girul pentru acest roman de debut al autoarei, Editura Total Publishing, București, într-o locație cu gust și pricepere aleasă, Omega House, (Str. Aurel Vlaicu, nr 20, sector 2), ce într-un spațiu primitor, intim, adecvat acestui gen de eveniment a adunat un public numeros, cititori, colegi de breaslă și prieteni, iubitori de literatură, oameni ai condeiului, jurnaliști.

Citește mai mult:LANSARE DE CARTE:  FEREASTRĂ SPRE MÂINE - Simona Mihuțiu

Vasile Filip: ÎN VÂLTOAREA VIEȚII

Articole Eseuri IX 2019 coperta simplaMultă vreme – poate chiar și în timpurile contemporane nouă – în memoria publicului cititor imaginea scriitorului îl înfățișa pe acesta ca pe o ființă eterică, izolată în turnul de fildeș, într-un univers de nepătruns, dincolo de vâltoarea vieții din care, la drept vorbind, își culegea subiectele metamofozate în opere literare. Uneori – în capodopere. Fără îndoială, această viziune nu corespunde decât, poate, pe ici – pe colo cu realitatea. Într-o bună măsură, însă, ea dovedește prețuirea publicului, exprimată și ea într-o manieră artistică, metaforică. Trebuie, deci, luată ca atare, viața... internă – individuală sau de breaslă – oferind și posibilitatea unor considerații mai realiste și mai puțin... lirice.
În cazul scriitoarei Vavila Popovici, chestiunea este cât se poate de lesne de pătruns și se înțeles. Autoarea ni se înfățișează ca un spirit ancorat profund în realitățile pe care le trăiești la modul direct, neocolind, însă, pe cele tangențiale doar, dar care îi dau, și ele, posibilitatea de a se exprima în registre mai cuprinzătoare și mai relevante.
Spirit mereu iscoditor, însetat de cunoaștere, dar și generos în a oferi cunoștințe, Vavila Popovici și-a lărgit considerabil paleta scriitoricească, dovedind o putere de cuprindere nu doar demnă de admirat, ci și uimitoare pentru un om căruia viața nu i-a arătat doar fața zâmbitoare. Și din acest unghi văzute lucrurile, nu comit nici o exagerare decât afirm că Vavila Popovici este un învingător. Iar victoriile sale au înfățișare concretă: cărțile sale. Abordarea eseisticii nu este, prin urmare, un simplu joc. Sau exercițiu - ,,să încerc și altceva”. Este o chemare concordantă cu cele iscate dinspre poezie sau proză.
Eseul – încercare deopotrivă jurnalistică și literară – permite practicantului cel puțin două posibilități de reușită. Prima: substanța informației; a doua: comentariile și adaosurile, personale sau citate, menite să confere actului final miez plin și strai artistic. Ar mai fi ceva: acuratețea și eleganța limbii, în înțelesul respectului față de propriul condei, dar și, mai ales, față de cei cărora se adresează: cititorii. Pun accentul și pe acest aspect, deoarece nu de puține ori am dat cu ochii peste texte cu pretenții, apărute în publicații pretențioase, în care căderea în vulgar și în polemică lipsită de idei compromite întregul demers.

Citește mai mult:Vasile Filip: ÎN VÂLTOAREA VIEȚII

Cristian Petru BĂLAN - STRĂLUCIRILE AURIFERE ALE UNUI REST DE ARGINȚI

STROIA AG RLTA cop1Cronica literară a cărții de versuri „Restul la 30 de arginți” a poetului Gheorghe A Stroia:

În contextul literaturii universale cu tematică spirituală nu se poate spune că literatura română ar prevala cu o pondere numerică deosebită, dar constatăm că, în ultimii ani, s-au înmulțit îndeosebi numărul cărților de versuri creștine precum și al poeților care abordează asemenea subiecte. Creatori talentați care înainte se lansaseră îndeosebi cu poezii patriotice, sociale sau erotice, descoperim că, mai recent, au început să abordeze tot mai des și cu destul succes poezii inspirate din Biblie, îndeosebi din Noul Testament.

Tânărul scriitor, poet, critic literar și editor Gheorghe A. Stroia, membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe, este unul dintre ei, dovedindu-se pe cât de prolific, pe atât de apreciat. Ultimul său volum „Restul la 30 de arginți”, editat la editura Armonii culturale, se încadrează perfect acestei tematici nobile, fără a detalia diferitele subiecte biblice, cum ne-am fi așteptat, ci mai degrabă ne înfățișează efectul spiritual al evenimentelor și descrierilor noutestamentale, ecoul lor asupra spiritului uman care, în contact cu ele, se înnobilează și se se umple de liniște și pace: E-atâta pace-n flori și în văzduh, Milenii de războaie au tot pierit, S-a dus cu ele-al lumii vechi tumult Și-mpărății preaveșnice-au murit. Rămas-a doar petala cea de floare, Pe care Domnul însuși a pus scut, Vor mai pieri în fum multe regate, Dar va rămâne mărturie crinul mut. Va rămânea prin secoli doar aleea Pe care-Atoatețiitorul a sădit, Din slava lui, sămânța minunată, Din care florile timide-au răsărit.

Citește mai mult:Cristian Petru BĂLAN - STRĂLUCIRILE AURIFERE ALE UNUI REST DE ARGINȚI

Cristian Petru BĂLAN: PROF.DR. AUREL SASU - DICȚIONARUL BIOGRAFIC AL LITERATURII ROMÂNE

SASU DICTIONARProf. Dr. Aurel Sasu - autorul celei mai complete lucrări de lexicografie literară publicată vreodată în cultura română („Dicţionarul biografic al literaturii române” (DBLR) )

„Dicţionarul biografic al literaturii române” (DBLR), redactat în două volume (vol. I: literele A-L, vol. al II-lea: literele M-Z), este primul dicţionar al scriitorilor români având, cu mici excepţii, portretele tuturor scriitorilor de limbă română din ţară şi din străinătate.

În toamna anului 2006, la editura „Paralela 45”, în seria „Marile dicţionare”, a apărut cel mai complet dicţionar biografic (concentrat) al scriitorilor români publicat vreodată în cultura română, o lucrare de excepţie, pe cât de bine documentată, pe atât de necesară şi valoroasă, rod al unei munci titanice şi ambiţioase depusă de cunoscutul critic, istoric literar şi traducător Aurel Sasu (n. 1943), profesor la Facultatea de Litere a Universităţii „Avram Iancu” din Cluj-Napoca (din 2000 şi decan din 2002), doctor în filologie al Universităţii din Cluj, lector de limbă şi civilizaţie românească la University of Washington din Seatle (Statele Unite), Resident Scholar (1991) la Multicultural History Society of Ontario (Toronto, Canada) şi Visiting Scholar la Northrop Frye Center, Victoria University (1993, Toronto, Canada), fost Bursier Fulbright, în 1998, la Georgetown University din Washington DC, laureat a numeroase premii, printre care Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române pe 1994 si premiul „Opera Magna” al Uniunii Scriitorilor (1995) ş.a.

Citește mai mult:Cristian Petru BĂLAN:  PROF.DR. AUREL SASU - DICȚIONARUL BIOGRAFIC AL LITERATURII ROMÂNE

Web Analytics