Dumitru ANGHEL: GHEORGHE ANDREI NEAGU - „ARME ŞI LOPEŢI”

NEAGU AG ARME SI LOPETI cop wbRomanul „Arme şi lopeţi”, (Editura Zedax, Focşani, 2010), adună crâmpeie de viaţă pe un laitmotiv cazon, căruia scriitorul Gheorghe Andrei Neagu îi adaugă diezi sentimentali cu modulaţii tonale între o literatură de porthart, pe o constantă a frustrărilor şi a umilinţelor unor întregi generaţii de recruţi, şi o proză care păstrează încă ceva din încrâncenarea culmilor Vrancei şi misterul nedezlegat al transhumanţei mioritice, un modus vivendi local, tradiţional şi cu un brand cu totul specific unei lumi învăluite în taine şi legende, peste care timpul nu vrea să treacă. Prozatorul rămâne prins în chingile unei geografii sentimentale, de care nici nu încearcă să se elibereze decât pe notele discordante ale unui răsfăţ de patriotism local. Mimează abia voalat detaşarea de specificul mioritic al prozei sale, dar revine obsesiv la aceleaşi teme fundamentale, care i-au marcat o parte însemnată, esenţială din viaţă, din creaţia sa literară, încă de la debutul său publicistic din revista Ateneu, în anul 1965, cu o poezie.

Ambiţios şi hotărât să se facă cunoscut, trece direct la marea literatură, atacând specia literară epică cea mai convingătoare şi scrie romanul „Arme şi lopeţi”, experienţă a lunilor de armată făcută pe Transfăgărăşan, cu o tentativă de apariţie în 1973, la Editura Albatros, dar care va vedea lumina tiparului abia în 1986, ca nuvelă, „Spinarea de piatră a Făgăraşului”, în volumul „Zece prozatori”, debut editorial. Gheorghe Andrei Neagu îşi exersează condeiul scriind şi publicând literatură de specialitate silvică, dar, mai ales, poezie şi proză de sertar; este un fervent animator cultural în zona editorial-literară, iar izbânda sa de mare prestigiu este revista „Oglinda literară”, unde va publica, în foileton, romanul „Un securist de tranziţie”, inspirat de evenimentele din 1989, la Odobeşti. Tot în foileton va publica şi romanul „Tarantula”, în Revista V, o altă iniţiativă a sa, urmat de volumul „Templul iubirii”, la Editura Porto-Franco din Galaţi, într-un tiraj de 10.000 de exemplare, şi de volumul „Moartea şobolanului”, în 1997.

Citește mai mult:Dumitru ANGHEL:  GHEORGHE ANDREI NEAGU - „ARME ŞI LOPEŢI”

Elena BUICĂ: MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA

NEAGA Domnita MUNTELE DIN VIS cop wbM-am aplecat să scriu câteva impresii despre poeziile Domniţei Neaga adunate în volumul „Muntele din vis” apărut la Editura Singur, Târgovişte, 2013, din mai multe motive: mai întâi, pentru că lectura acestui volum creează o rară delectare spirituală, te cucereşte de la prima pagină relevând o autentică înzestrare şi o pregnantă originalitate în arta de a-şi transpune sufletul în cuvinte. Mai apoi, cunoscând-o personal pe autoare, m-a atras firea sa delicată, omul cald care a crescut în câmpia mea teleormăneană: „frumos şi drept şi tandru şi timid” (Ploaie caldă).

Nu pe ultimul plan, acest îndemn s-a datorat şi faptului că a dat viaţă acestui volum alcătuit din poezii publicate în revista de cultură „Observatorul" din Toronto, revista cu care am multe legături de suflet. Preferinţa poetei Domniţa Neaga, trăitoare în Roșiorii de Vede ai Teleormanului, pentru a publica constant la o astfel de revista aflată la o distanţă de aproape 8.000 km, este remarcabilă.

Registrul tematic al poeziilor sale e alcătuit din multiple şi eterne probleme şi întrebări ale universului nostru interior şi cel al lumii înconjurătoare, dovadă a înzestrării sale cu vocaţia complexităţii. Toată gama de stări afective se regăseşte în aceste poeme, magistral surprinsă de starea eului poetic: melancolia, spaima, ardoarea, solitudinea, patosul, bucuria, durerea, căutarea, tristeţea, nemulţumirea... Tema preferată este iubirea, dăruirea totală, căci numai ea, iubirea, “E prilej de preaplină/ Lumină…” (Numai credinţa)

Creaţia poetică este cea a esenţelor izvorâte din întreaga fiinţă a poetei: “Un nu ştiu ce s-a furişat în leagăn/ Purtându-mă-ntre ceruri şi pământ/ Şi mi-a pecetluit vremelnicia/ Cu arderea-ntruparii în cuvânt” (Ca o povară) Poeziile sale sunt ca o înălţare a fiinţei, sunt trăiri în frumuseţea şi în truda cuvântului scris: “Din ierburi sălbatice şi culori/ Am împletit cununi de apă vie/ Punând pe frunte şi la cingători/ Cuvintelor parfum de iasomie.// Bolovănişul l-am greblat în gând/ C-o mângâiere dusă la ispită,/ Am pregătit ogorul cultivând/ Frânturi de dor din viaţa netrăită.// Pe secetă cu lacrimi le-am sădit,/ Sudoarea frunţii le-a udat pe toate,/ Suav buchet de flori mereu călit/ Să-nfrunte vremurile, de se poate…” (Trudă)

Citește mai mult:Elena BUICĂ:  MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI  NEAGA

Radu BOTIŞ: IULIU MARIUS MORARIU – RESTITUTIO GRIGORE PLETOSU

MORARIU IM RESTITUTIO GRIGORE PLETOSUIerom. Maxim (Iuliu-Marius) Morariu; Restitutio Grigore Pletosu; Editura Renaşterea/Eikon; Cluj-Napoca, 2014

Istoria şi spiritualitatea bisericească românească îşi întregesc mereu sfera valorilor prin scoaterea la lumină a noi şi prestigioase lucrări. Un act de restituire necesar îl împlineste preotul, teologul şi istoricul Iuliu-Marius (Maxim) Morariu, licenţiat al Facultăţii de Teologie Ortodoxă şi al Facultăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Încă din perioada studenţiei, acesta dovedeşte printr-o serioasă muncă de cercetare că teologul şi istoricul îmbină cât se poate de armonios pasiunea dar şi priceperea bunei meniri hărăzite, devenind autorul volumelor: „Istoria mănăstirii Izvorul Tămăduirii” Salva, Editura Astra, Blaj, 2013 (împreună cu prof. Ana Filip); „Stări, momente şi personalităţi ale Ortodoxiei transilvane”, Editura ,,Academica Brâncuşi”, Târgu Jiu, 2013 şi „Habet sua fata libelli!”, Antologie de invitaţii la lectură, Editura Semănătorul, Tismana, 2014.

De asemenea, a elaborat şi publicat peste 100 de studii şi articole de teologie şi istorie în reviste precum: Transilvania (Sibiu), Altarul Reîntregirii (Alba-Iulia), Altarul Banatului (Timişoara), Tabor (Cluj-Napoca), Acta Musei Porrolisensis (Zalău), Der Unterwald (Sebeş), Studii şi cercetări etncoculturale (Bistriţa), Arhiva Someşană (Năsăud), Revista Română (Iaşi), Oglinda literară (Focşani), Boema (Galaţi), Cetatea culturală (Cluj-Napoca), Caiete Silvane (Zalău), Tribuna (Cluj-Napoca), Studia Universitatis ,,Babeş-Bolyai" – Series Bioethica (Cluj-Napoca), Symposium (New York), Lumină lină (New York), Confluenţe Româneşti (New York), Semănătorul (Tismana), Observatorul (Toronto), Conexiuni româneşti (Mannheim), Astra năsăudeană (Năsăud), Astra Salvensis (Salva), Astra Sabesisnsis (Sebeş) şi a participat la peste 40 de conferinţe şi simpozioane naţionale şi internaţionale. Începând cu anul 2013, realizează săptămânal emisiunea ,,Oameni de ieri şi de azi” la Radio Renaşterea din Cluj-Napoca.

Cartea „Restitutio Grigore Pletosu”, apărută la Editurile Eikion şi Renaşterea din Cluj-Napoca în anul 2014, atent structurată, aduce în faţa cititorului profilul bio-bibliografic al lui Grigore Pletosu, prezentând în detaliu viaţa şi opera acestuia pentru ca, mai apoi, în capitolul Profilul spiritual al protoiereului Grigore Pletosu reflectat în activitatea sa didactică, să descoperim profilul spiritual al dascălului creştin, în concepţia patristică, în pedagogie şi în literatura română dar si profilul spiritual al protoiereului reflectat în activitatea sa didactică.

Citește mai mult:Radu BOTIŞ:  IULIU MARIUS MORARIU – RESTITUTIO GRIGORE PLETOSU

Nicoleta MILEA: ŞTEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”

VARGA O STEFAN CUCU cop wbMotto:
„Clasiciştii creatori de statura lui Ştefan Cucu dau şansă oricărei culturi moderne şi ulterioare. Poate mai mult decât oriunde, culturii române.” (Liviu Franga)

Lectura unei cărţi incită la o diversitate de abordări tematice, determinate de impactul: autor – mesaj – cititor, din nevoia de a cunoaşte, în mod special, individualitatea şi personalitatea celui dintâi. Remarcabilă în acest sens este lucrarea Olimpiei Varga – „ŞTEFAN CUCU, UNIVERSITARUL ŞI SCRIITORUL”, apărută la Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2015 (242 pagini), care integrează în circuitul istorico-literar o personalitate distinctă a culturii române. La cei şaptezeci de ani de existenţă şi la aproape cincizeci de ani de activitate profesională: didactică, ştiinţifică şi literară, conf. univ. dr. şi scriitorul Ştefan Cucu este un nume de referinţă în lumea cărţilor, recomandat de originalitatea interpretativă şi creativă, de stilul concis şi solemn, de o imensă bogăţie intelectuală şi afectivă, asemănătoare triumfului omului asupra tuturor vicisitudinilor vieţii, a omului cu slăbiciuni (care niciodată nu-l pierd) şi cu virtuţi (care întotdeauna îl mântuie), de erudiţia care, convertită într-un protocol imperios, lămureşte probleme neelucidate sau controversate.

Această carte este o (re)scriere a identităţii culturale, pe care doamna dr. Olimpia Varga o realizează sub semnul receptărilor deosebit de favorabile, constituite în articole consistente, ce aduc importante contribuţii în exegeza operei lui Ştefan Cucu. „Muzeul sufletului”- poemul care deschide cartea, scris în tehnica sonetului, invită cititorul la meditaţie şi (de ce nu?!) la căutarea şi găsirea propriei identităţi, a sensului vieţii în Cuvânt: „De vrei să-nnobilezi umila-mi viaţă,/ Cu inima semnează o postfaţă!”
Domeniile pe care le abordează Ştefan Cucu în volumele publicate, în articole, studii şi eseuri sunt deosebit de variate: arheologia şi istoria veche a Dobrogei, bibliologia, civilizaţia greco-romană, dreptul roman, filologia clasică, istoria, limba elină, limba latină, literatura comparată, literatura latină, literatura română, paremiologia, teologia. În domeniul creaţiei literar-artistice a cultivat: poezia, portretul literar, romanul, teatrul în versuri, memorialistica, aforistica.

Citește mai mult:Nicoleta MILEA:  ŞTEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”

Antonia BODEA: AL FLORIN ŢENE – LA BRAŢ CU ANDROMEDA

TAF GIB COPX1 okCu romanul „La braţ cu Andromeda” (Editura Napoca-Nova, Cluj-Napoca, 2016, autorul, scriitor complex, ne proiectează de această dată „între realitate şi poveste” oferindu-ne o mostră a procesului de creaţie în sine. Fascinat de personalitatea eroului, scriitorul Gib. Mihăescu cu al cărui spirit se intersectează încă din adolescenţă, autorul încearcă să-i reconstituie destinul artistic structurat pe o biografie reală încununată de imaginaţia şi sensibilitatea artistică a autorului care plonjează în psihologie, fantastic şi fabulos. Roman biografic şi de creaţie, cartea are o inestimabilă valoare documentară prin reconstituirea spaţiului larg social şi cultural în care se mişcă eroul într-un moment istoric semnificativ şi anume acela al formării României moderne.

Autorul romanului, Al. Florin Ţene are prilejul fericit de a realiza în contextul general tabloul geografic şi socio-cultural al ţinutului natal, Drăgăşanii şi împrejurimile identificat în amănunţime şi străluminat cu bucuria trăirii directe a fiecărei evocări. de aceea adesea paginile dau senzaţia suprapunerii şi interferării sufleteşti a autorului cu destinul eroului care-i dă prilejul să proiecteze geografia reală in dimensiunea mirifică a tradiţiei prin istoria dramatică a timpului concret, spre spaţiul spiritual al proiecţiei cosmice.

Structurată în două părţi, cartea urmăreşte etapele devenirii scriitorului Gib Mihăiescu prin acumulări semnificative: odată cu intrarea în sec. 20, şansa răsfoirii dicţionarului Larusse, vasta bibliotecă a tatălui, avocat coborâtor din neamul Buzeştilor, reputaţia Drăgăşanilor pentru vinurile expuse la Bordeaux, învăţământul ampretat de tradiţia Liceului Carol I, din Craiova etc., dau eroului o deschidere fastă. Procesul de modernizare a societăţii se simte în pulsul vieţii târgurilor din preajma Craiovei, a vechii cetăţi domneşti Râmnicu-Vâlcea, a satelor din împrejurimi care, purtau pecetea mulţimii de încercări prin care le-a trecut istoria.

Autorul actualizează evenimente, oameni, aşezări, edificii, realizând cu acest prilej adevărate pagini monografice încălzite de trăirea afectivă a celui ce se simte vlăstar al acestui ţinut. Eroul cărţii, scriitorul de mai târziu, Gib Mihăiescu are prilejul să cunoască aceste locuri prin ciudata odisee a anilor de liceu ce-l poartă prin oraşele Craiova şi Râmnicu-Vâlcea, cu împrejurimile lor. În această perioadă trăieşte şi prima experienţă a iubirii adolescenţei, a primei iubiri care, în spiritul romantic al viitorului scriitor va atinge dimensiunea imaginii absolutului. Acea „Fata morgană” întrupată în fiinţa fermecătoare a unei „adolescente, Luminaţa” care în visul artistului devine steaua lui călăuzitoare, asociată constelaţiei „Andromeda”.

Citește mai mult:Antonia BODEA:  AL FLORIN ŢENE – LA BRAŢ CU ANDROMEDA

Dorel SCHOR: MATILDA ULMU - SINCERITATEA COMUNICĂRII

SD ULMU Matilda x7Matida Esther Ulmu a fost soţia scriitorului Ieronim Şerbu, născut la Botoşani la începutul secolului trecut cu numele Aron Hertz Erich. Dar ea şi-a câştigat singură o bine meritată notorietate ca pictoriţă şi graficiană, figurând cu cinste printre merituoşii artişti înregistraţi în Romanian Jewish Heritage. Din păcate ea, ca şi alţi creatori de artă din generaţia ei, a intrat, în ultima vreme, într-un con de umbră, făcând loc altora, mai tineri sau mai la modă.

Privitorul, va descoperi in lucrările ei o bogată fantezie interpretativă a realului şi o discretă concepţie intelectuală a subiectelor. Tratarea acestora evidenţiază o excelentă observatoare a naturii, pe care o ilustrează subiectiv, dar în nici un caz pur decorativ. Matilda Ulmu se exprimă pe spaţii cu mari adâncimi de perspectivă, surprinzând secvenţe ale realităţii cotidiene.

Uneori tuşa şi linia din pânzele ei au calităţi sculpturale, evidenţiind spontaneitate şi eleganţă. O altă calitate a pictoriţei este sinceritatea comunicării. Acurateţea transpunerii plastice, adăugată la rafinamentul şi subtilitatea cromatică demonstrează inteligenţă şi gust.

Matilda Ulmu a trăit în România între 1917 şi 2007. Tematica abordată în lucrările ei este comună cu a altor pictori contemporani cu ea: peisaje, portrete, flori, natură statică. Dar în toate creaţiile ei se vede o atitudine personală, o independenţă spirituală, o sensibilitate proprie şi strădania continuă de a servi ideea.

Dincolo de aparenţa subiectului, artista îşi păstrează viziunea intimă, reuşind reconstrucţii minuţioase, deşi mentale, ale unor locuri mai deosebite, a unor peisaje singuratice. Să fie aceasta consecinţa unei relative izolări autoimpuse, în contextul perioadelor de limitare a libertăţii de creaţie şi a dictatului (şi) în artă?

Dr. Dorel SCHOR
Tel Aviv, Israel
4 aprilie 2016

Eliza ROHA: VICTORIŢA DUŢU ŞI FILOZOFIA CREDINŢEI

DUTU Victorita EXISTA UN TU copx1Volumul de poeme „Există un Tu”, publicat la Editura Betta, Bucureşti, 2016, al tinerei prof. Victoriţa Duţu, o situează pe autoare într-o altă sferă a creaţiei poetice, de esenţă filosofică şi religioasă. Victoriţa Duţu, profesor de matematică la un liceu din Bucureşti, cunoscută, deopotrivă, ca pictoriţă, poetă, prozatoare, eseistă, realizator de emisiuni TV, implicată în diferite activităţi culturale şi membră ale unor organisme internaţionale, este o figură reprezentativă pentru noua generaţie de intelectuali-artişti, prin originalitatea creaţiilor sale artistice, cu tematică filosofică şi religioasă şi îngemănează în complexitatea personalităţii sale mai multe coordonate, potrivit cu studiile urmate, în principal: facultatea de matematică, facultatea de filozofie, studii de artă plastică, masterate, diferite alte cursuri din sfera umanistă. Toate acestea sunt alăturate, îmbinate pe un fond de adânc sentiment religios datorat educaţiei primite în familie.

Fiică de profesor şi învăţătoare, Victoriţa Duţu a manifestat de copil înclinaţii deosebite către literatură şi pictură, către studiu şi ortodoxie, reflectate mai apoi în creaţiile sale plastice şi literare. A obţinut premii la concursuri literare din ţară şi străinătate, are numeroase tablouri expuse în muzee şi galerii de pictură din ţară şi străinătate. Iată deci o personalitate complexă, tonică, uşor rebelă, deosebit de harnică şi aplicată întrutotul pe activităţile cărora i s-a consacrat cu avântul nedisimulat al tinereţii.

Consider noul volum editat un poem interesant prin tematica aleasă, originală, o configurare poetică de esenţă filosofică şi religioasă, cu o încărcătură specială de iubire, tandreţe şi smerenie închinată Divinităţii, totodată o geneză inedită a simbolurilor creaţiei spirituale divine, chiar o invocare a binecuvântării.

Deşi structurat pe categorii de idei, poemul, o continuă rugă, este unitar şi coerent prin înlănţuirea firească a simbolurilor spiritual-divine care-l compun, a relaţiilor dintre acestea, totul trecut printr-o gândire personală despre viaţă şi univers. Ca într-o simfonie a naturalităţii poetice, poemul începe direct, mărturisind credinţa în puterea tutelară asupra existenţei materiale : ”Există un Tu”, adică există Dumnezeu care ”(…) păşeşte tăcut/către fiecare privire/către fiecare pas/şi drumul lăsat/în urmă/devine lumină”; apoi ne poartă în ideea Infinitului ca ”(…) o gândire/o stare a minţii/(…) Făcând loc/Luminii/Ca-n ziua dintâi.”, mai apoi atenţia o focalizează asupra Omului ”(…) cu sufletul Infinit/În infinitul/Tău”, urmând Lumina, Cosmosul,

Citește mai mult:Eliza ROHA:  VICTORIŢA DUŢU ŞI FILOZOFIA CREDINŢEI

Muguraş Maria PETRESCU: GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE!

FILIP George PD DP copx1„nu-s george FILIP, ăsta-i doar un nume,
bătut cu fierul roşu - un stigmat,
să nu mă rup de cârdul meu prin lume,
când pe idei, mă vreau crucificat...”
(george FILIP, Portret invers)

Mărţişorul din anul acesta, i-a adus binecunoscutului poet canadian de origine română în afară de împlinirea a 77 de primăveri şi cel mai recent volum de poezie, „Poeme dansante / Dancing Poems”, traducere în limba engleză de Muguraş Maria Petrescu şi David Paul Vnuck, cu un „Cuvânt înainte’’ semnat de traducător şi un eseu „George Filip sau baletul măştilor’’ de Muguraş Maria Petrescu, Editura Călăuza v.b. – Deva şi Editura Destine – Montreal, 2016, 195 pp.

„Volumul „Poeme dansante / Les Poèmes qui dansent” a fost tradus de Muguraş Maria Petrescu şi în limba franceză, fiind publicat de aceleaşi două edituri menţionate mai sus. Ilustraţia cărţilor îi aparţine lui David Paul Vnuck.

În volumul „Poeme dansante”, George Filip se distinge ca stăpân deplin al cuvântului şi al metaforei. Emoţiile lui au fost făurite cu secera şi ciocanul în trecutul României, în care s-a inclus o ocupaţie a Uniunii Sovietice, un guvern marionetă, dar şi o opresiune greu de imaginat. Noi, cei care nu am trăit niciodată în astfel de condiţii, doar prin poezia lui George Filip putem înţelege experimentul neputinţei, al fricii, sentimentul de a fi pierdut ceva şi, de ce nu, capacitatea lui de a visa la o existenţă mai bună atât în viaţă, cât şi în moarte. Stilul liber de a scrie al lui George Filip curge lin, chiar dacă aparent nu are o linie melodică. Cu o libertate a sufletului şi prin imagini vii, cuvintele lui pictează pe pânza spiritului cititorilor, făcându-ne să simţim mereu nevoia de a fi super atenţi, atât la atmosfera politică din lăuntrul cât şi din afara graniţelor ţării noastre.”

David Paul Vnuck,
Jurnalist cultural – Membru UZPR
Toledo, Ohio, Statele Unite ale Americii

***

Citește mai mult:Muguraş Maria PETRESCU:  GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE!

Maria-Ana TUPAN: APARIŢIE EDITORIALĂ - IONUŢ CARAGEA: „UMBRA LUCIDĂ”

CARAGEA Ionut UMBRA LUCIDA cop x1Notă: Editura Fides din Iaşi a publicat în aprilie 2016 volumul de poeme "Umbră lucidă", semnat de Ionuţ Caragea. Cartea conţine 47 de poeme scrise de autor în anul 2016. Prefaţa volumului îi aparţine criticului literar Maria-Ana Tupan, tehnoredactor a fost Dumitru Scorţanu (directorul editurii Fides), iar ilustraţia copertei a fost realizată de Ionuţ Caragea. Cu ocazia împlinirii vârstei de 41 de ani (pe 12 aprilie), Ionuţ Caragea îi invită pe cititori să citească poeme şi extrase din volum pe situl său personal:
http://www.ionutcaragea.ro/poezie_files/umbra%20lucida.htm

Prefaţa cărţii (fragmente):

„O nestemată barocă, se poate spune despre cel mai recent volum de versuri al lui Ionuţ Caragea, umbra – ca metaforă – fiind tema ale cărei variaţiuni o desfac precum un evantai, sau aşa cum pulverizează atmosfera vaporoasă lumina sinteză în curcubeu. E o poezie a deducerii lumii din absenţă, un exerciţiu amintind de Heraclit, care încerca să gândească soarele ascunzându-l vederii. Lumina înţelegerii este extrasă din contrariul ei, deşi farmecul baroc al universului imaginar e dat, nu de pozitivul epifaniei, ca în poezia incarnaţionistă, ci de implozia, de infinita scindare interioară sau punere în abis a unei imagini ambivalente. Umbra lucidă alătură întunericul unei lumini divizate (lux + idus, de la iduare, a diviza).

Fiinţa ce se desprinde din haos, sau materia ce parvine la conştiinţă pot fi corelative simbolice ale acestei metafore distribuite metonimic în cuprinsul unui volum de patruzeci şi şapte de poeme, o cifră care, din nou, alătură numărul asociat mitopoetic Creaţiunii numărului crucificării sau aneantizării trupului ei manifest. Supunând această metaforă revelatoare, cum i-a spus Blaga, sau cognitivă, cum îi spun acum retoricienii, unei variaţiuni fenomenologice, poetul îşi demonstrează forţa imaginaţiei ce poate face un alai de lucruri să se ridice din neant, ca în prima zi a creaţiunii. El recurge la un tropism biblic, ţesând în jurul unor obiecte sau imagini umile parabole ale condiţiei umane. Umbra este noaptea, complement al zilei, moartea, dublul optic al trupului ca şi dublu socratic, demonic, sau angelic, este haosul originar, absenţa, moartea, lipsa de sens sau existenţa în afara valorilor spirituale, dar şi simbolul transcendenţei la care spiritul are acces evadând din hazard şi caducitate.

Citește mai mult:Maria-Ana TUPAN:  APARIŢIE EDITORIALĂ - IONUŢ CARAGEA: „UMBRA LUCIDĂ”

Web Analytics