„Eşti pregătit să uiţi viitorul?” întreabă la debut scriitorul Sorin Banu în romanul SF „TENTORIA”

Tentoria Sorin BanuCartea de debut a scriitorului Sorin Banu, romanul SF „TENTORIA”, se lansează sâmbătă, 4 iunie, la Bucureşti
Librăria Cărtureşti Verona găzduieşte sâmbătă, 4 iunie, începând cu ora 12.00, lansarea romanului SF „TENTORIA” semnat de Sorin Banu. „TENTORIA” este o poveste captivantă construită în jurul marilor întrebări ale omenirii legate de originea, destinul şi viitorul acesteia. Deşi romanul este încadrat în genul SF, el este deopotrivă şi o carte de aventură şi acţiune. Aşadar, profanii SF-ului nu trebuie să o ocolească.
Citind coperta cărţii, ne putem deja face o imagine a ceea ce vom descoperi în acest roman:
La jumătatea secolului XXII, omenirea intră într-un nou război mondial care va produce prima generaţie de tentorieni – o armată de oameni bionici creată ca o soluţie extremă pentru restabilirea păcii; primul succes real în perfecţionarea artificială a funcţiilor corpului şi a inteligenţei umane. Cu timpul, tentorienii devin oficial o naţiune care-şi arată tot mai mult adevărata natură: maşini cu trup de om, însetate de sânage şi putere. Astfel, în secolul XXV, marile puteri decid să îi vâneze peste tot în lume şi să îi izoleze într-o regiune pe care o numesc TENTORIA.

Citește mai mult:„Eşti pregătit să uiţi viitorul?” întreabă la debut scriitorul Sorin Banu în romanul SF „TENTORIA”

Cezarina ADAMESCU: O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU

PVV INTRE PORTI DE UNIVERS final copx1Virginia Vini Popescu „Între porţi de univers”; Editura ANAMAROL, 2016 Bucureşti (în curs de apariţie)

Invitaţia autoarei Virginia Vini Popescu de a pătrunde împreună cu ea „în universul gândirii şi al trăirilor cu încărcătură emoţională”, pe care o lansează în cuvântul său, aşezat în fruntea cărţii de faţă, este mai mult decât un imbold, este o tentaţie irezistibilă. Nobila profesiune de om de ştiinţă i-a conferit autoarei o viziune largă asupra Cosmosului, cu întreg cortegiul planetelor cunoscute şi necunoscute, care i-a inspirat din totdeauna pe poeţii care stau de veghe la Porţile Universului. Lumea fascinantă a macrocosmosului, dar şi cea a microcosmosului nu se putea să nu-i capteze atenţia poetei, invitând-o la meditaţie, la contemplarea creaţiei universale. Realitatea transpusă artistic, cu mijloace de expresie adecvate artei şi literaturii e de natură să uimească prin multitudinea nuanţelor pe care le oferă. La aceasta se adaugă din belşug şi sensibilitatea creatorilor, diferenţiindu-i ca stil şi mesaj transmis oamenilor pentru a-i face părtaşi la aceste frumuseţi create de Dumnezeu sau făurite de mâna omului.

Volumul de faţă, expresia cea mai înaltă a trăirilor poetei, aduce în prim plan misterul Creaţiei universale transpus în cuvinte, atât cât permite înţelegerea umană a fenomenelor. În aceeaşi măsură, poeta are un adevărat cult pentru istorie, neam şi limbă, pe care le cinsteşte-n cuvânt, le omagiază în cântec şi vers, atât cât îi stă în putere unui român autentic.

Structura volumului este destul de interesantă, pe cicluri de poezii al căror cuprins este tematic asemănător. Primul ciclu de poeme este intitulat „Joc în Univers” – şi, aşa cum se menţionează în titlu, cuprinde texte axate pe elemente cosmice, fenomene astronomice, descoperiri ştiinţifice, elemente care ţin de misterul Universului în desfăşurarea lui naturală şi supranaturală. Iar prima poezie dă şi titlul volumului.

Citește mai mult:Cezarina ADAMESCU:  O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU

Marian TEODORESCU: O CRONICA LA O CARTE: „ÎMI PLEC FRUNTEA”

BUICA E IMI PLEC FRUNTEA copx1 WB„Îmi plec fruntea” este titlul cu alese semnificatii de respect si iubire pentru numele ilustre sau obisnuite la care face referire scriitoarea Elena Buică în cartea sa de portrete, critică literară glazurată cu date - unele inedite – de istorie literară, eseuri, evocări si amintiri duios-nostalgice, publicată la Editura Anamarol / Bucuresti / 2015.

Dintr-o frătească solidaritate conjudeteană profesorul Gheorghe Olteanu si distinsa sa sotie, prezenti la lansarea volumului la Biblioteca Judeteană “Marin Preda” din Alexandria, au solicitat autoarei un exemplar si pentru mine, un ilustru necunoscut scriitoarei, exemplar pe care doamna l-a înnobilat cu un autograf circrcumscris în semnificatia titlului cărtii, pentru care îi aduc un omagiu cald si respectuoase multumiri.

Scriitoarea s-a născut în comuna Tigănesti, judetul Teleorman. Este absolventă a Facultătii de Limba si Literatura Română a Universitătii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. A fost profesoară de limba si literatura română la mai multe scoli si licee din Bihor, Cluj si Bucuresti. Din anul 1998 locuieste în Toronto-Canada. Asa cum mărturiseste, autoarea s-a apucat de scris după ce a iesit la pensie, încheind o prestigioasă carieră de profesor de română. După câte îmi dau seama din substanta scrisului, talentul nativ cultivat în limitele orelor de clasă a invadat debordant universul emotional descătusat de eliberarea de orice obligatii profesionale si s-a revărsat în operele pe care le-a scris si sub imboldul dorului de meleagurile natale stârnit de stabilirea în Canada alături de familia fiicei sale. Scurta sa activitate scriitoricească s-a dovedit a fi deosebit de prolifică, având în vedere numărul cărtilor publicate: „Crâmpeie de viată”, „Gând purtat de dor”, „Prin sita vremii”, „Oglindiri”, „Luminisuri”, „Întoarcerea spre obârsii”, „Zâmbind vietii”, „Liliacul de la poarta înserării”, „Frumoasele vacante” “Frumusetea scrisului,” „Consemnări pe curat” , „Îmi plec fruntea”. La acestea se adugă unele lucrări în colaborare, articole publicate în presa literară de pe toate meridianele lumii.
De mentionat că detine si o rubrică permanentă în prestigioasa publicatie „Observatorul” din Toronto.

Citește mai mult:Marian TEODORESCU:  O CRONICA LA O CARTE:  „ÎMI PLEC FRUNTEA”

Mihai BATOG-BUJENIŢĂ: CU MAGDALENA BRĂTESCU LA INTERSECŢIA UNIVERSURILOR

BRATESCU Magdalena UMBRA COP1Doamna Magdalena Brătescu face parte din acea categorie de oameni care-ţi reţin atenţia încă de la primele cuvinte rostite. Poate şi pentru faptul că vorbeşte o limbă română care, din păcate, începe să fie din ce în ce mai puţin folosită. Este vorba de acea limbă la care au trudit decenii de-a rândul marii bijutieri ai acesteia, nume de legendă, precum Alexandru Graur, Iorgu Iordan, Mioara Avram şi alţii a căror memorie ar trebui nemurită prin modul în care vorbim noi astăzi. Ar trebui…

Apoi, destul de repede, îţi dai seama că nu acest mod de exprimare este singurul argument al adevăratei fascinaţii emanate. Contribuie din plin cultura aleasă, o inteligenţă superioară, bine augmentată de un subtil simţ al umorului, un fel de a privi şi de a vedea în profunzime realităţile înconjurătoare, marea experienţă în lucrul cu oamenii dar şi intuiţia că foloseşte cu aceeaşi graţie şi eleganţă oricare din cele şapte limbi pe care le vorbeşte fluent. Dintre care două (ebraica şi rusa) au şi grafii diferite.

Normal, te bucuri fiindcă, uite, ai prilejul de a întâlni omul pe care-l poţi admira necondiţionat, mai ales că este scriitoare, jurnalistă şi cronicar dramatic, lucruri care, în context, ţi se par chiar fireşti. Aşa am făcut şi eu atunci când, prin tainele acelei logici aflată mult deasupra noastră, am întâlnit-o, aflat fiind în prima mea vizită în Israel. Am primit de la domnia sa, cu o foarte amabilă dedicaţie, una din cărţile scrise relativ recent: „Umbra celor şaisprezece apusuri” (Editura Familia, Israel, 2016, layout, Dragoş Nelersa, copertă, Ioana Trif).

Titlul, excelent ales, este argumentat cu trei citate aflate pe pagina de gardă şi au menirea de a introduce cititorul în acea lume aflată într-un fel lângă noi, dar, să recunoaştem, foarte greu de înţeles pentru muritorul căzut definitiv în prozaic. De altfel, fac din asta un mic secret, cititorul va vedea abia în ultimele rânduri ale cărţii semnificaţia profundă a acestui titlu şi nu mică îi va fi uimirea.

Citește mai mult:Mihai BATOG-BUJENIŢĂ:  CU MAGDALENA BRĂTESCU LA INTERSECŢIA UNIVERSURILOR

Lucia-Elena LOCUSTEANU: RECENZIE LA CARTEA „ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT, PE CAMINO DE SANTIAGO” DE MANUELA SANDA BĂCĂOANU

BMS COP wbManuela Sanda Băcăoanu „Între Pământ şi Cer, pe Camino de Santiago”; Camino Francez 2012; Editura ,,Şcoala Ardeleană”; Cluj-Napoca, 2015

„Povara luminii s-o ducem visând!/ Povara luminii s-o ducem vibrând.../ pentru o clipă-n infinit,/ înfometaţi de-o tainică iubire...” „Între Pământ şi Cer, pe Camino de Santiago” e Trăire! Fericire! Iubire! Iubirea, cel mai puternic liant al omenirii, forţă de coeziune a lumii, a chemat-o pe Manuela Sanda Băcăoanu – autoarea cărţii – spre o nouă trăire, cunoaştere, fericire, iubire, într-un ritual de purificare a sinelui.

IUBIREA a desemnat esenţa trăirii în SACRU, calea spre o CONŞTIINŢĂ ce înglobează întreg UNIVERSUL, IUBIREA – sentiment atât de viu şi palpitant redat în carte! Manuela Sanda, în drumul ei de pelerin – „Drumul Sfântului IACOB” – Drum străbătut de secole – a legat PROFANUL de SACRU printr-o cărare de lumină, materializată – oprită pentru veşnicie – în imaginea metaforică – COPERTA CĂRŢII – carte ce ne-a dăruit-o, împărtăşindu-ne, atât de captivant demersul trăirilor în peregrinările sale, demers nu lipsit de multiple plăcute, uneori, dureroase încercări, demers redat pasional, folosind cu măiestrie arta descrierii şi a narării.

Cartea „Între Pământ şi Cer, pe Camino de Santiago”, rezultat al acţiunii, al drumului pe „cărări necunoscute” – cum le definea EMINESCU – necunoscute – până acum – de aparent firava Manuela Sanda – inginer, dar şi terapeut Bowen, e o CARTE – TRĂIRE psihologică reflectată la nivel de conştiinţă, este o CARTE – DESCOPERIRE de SINE, o CARTE – IUBIRE de SEMENI şi de DUMNEZEU, este „JURNALUL” fiinţei dornice să se purifice prin CUNOAŞTERE, CURAJ, EFORT, DĂRUIRE, SIMPLITATE, MODESTIE...

Citește mai mult:Lucia-Elena LOCUSTEANU:  RECENZIE LA CARTEA „ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT, PE CAMINO DE SANTIAGO” DE...

Dumitru ANGHEL: GHEORGHE ANDREI NEAGU - „ARME ŞI LOPEŢI”

NEAGU AG ARME SI LOPETI cop wbRomanul „Arme şi lopeţi”, (Editura Zedax, Focşani, 2010), adună crâmpeie de viaţă pe un laitmotiv cazon, căruia scriitorul Gheorghe Andrei Neagu îi adaugă diezi sentimentali cu modulaţii tonale între o literatură de porthart, pe o constantă a frustrărilor şi a umilinţelor unor întregi generaţii de recruţi, şi o proză care păstrează încă ceva din încrâncenarea culmilor Vrancei şi misterul nedezlegat al transhumanţei mioritice, un modus vivendi local, tradiţional şi cu un brand cu totul specific unei lumi învăluite în taine şi legende, peste care timpul nu vrea să treacă. Prozatorul rămâne prins în chingile unei geografii sentimentale, de care nici nu încearcă să se elibereze decât pe notele discordante ale unui răsfăţ de patriotism local. Mimează abia voalat detaşarea de specificul mioritic al prozei sale, dar revine obsesiv la aceleaşi teme fundamentale, care i-au marcat o parte însemnată, esenţială din viaţă, din creaţia sa literară, încă de la debutul său publicistic din revista Ateneu, în anul 1965, cu o poezie.

Ambiţios şi hotărât să se facă cunoscut, trece direct la marea literatură, atacând specia literară epică cea mai convingătoare şi scrie romanul „Arme şi lopeţi”, experienţă a lunilor de armată făcută pe Transfăgărăşan, cu o tentativă de apariţie în 1973, la Editura Albatros, dar care va vedea lumina tiparului abia în 1986, ca nuvelă, „Spinarea de piatră a Făgăraşului”, în volumul „Zece prozatori”, debut editorial. Gheorghe Andrei Neagu îşi exersează condeiul scriind şi publicând literatură de specialitate silvică, dar, mai ales, poezie şi proză de sertar; este un fervent animator cultural în zona editorial-literară, iar izbânda sa de mare prestigiu este revista „Oglinda literară”, unde va publica, în foileton, romanul „Un securist de tranziţie”, inspirat de evenimentele din 1989, la Odobeşti. Tot în foileton va publica şi romanul „Tarantula”, în Revista V, o altă iniţiativă a sa, urmat de volumul „Templul iubirii”, la Editura Porto-Franco din Galaţi, într-un tiraj de 10.000 de exemplare, şi de volumul „Moartea şobolanului”, în 1997.

Citește mai mult:Dumitru ANGHEL:  GHEORGHE ANDREI NEAGU - „ARME ŞI LOPEŢI”

Elena BUICĂ: MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA

NEAGA Domnita MUNTELE DIN VIS cop wbM-am aplecat să scriu câteva impresii despre poeziile Domniţei Neaga adunate în volumul „Muntele din vis” apărut la Editura Singur, Târgovişte, 2013, din mai multe motive: mai întâi, pentru că lectura acestui volum creează o rară delectare spirituală, te cucereşte de la prima pagină relevând o autentică înzestrare şi o pregnantă originalitate în arta de a-şi transpune sufletul în cuvinte. Mai apoi, cunoscând-o personal pe autoare, m-a atras firea sa delicată, omul cald care a crescut în câmpia mea teleormăneană: „frumos şi drept şi tandru şi timid” (Ploaie caldă).

Nu pe ultimul plan, acest îndemn s-a datorat şi faptului că a dat viaţă acestui volum alcătuit din poezii publicate în revista de cultură „Observatorul" din Toronto, revista cu care am multe legături de suflet. Preferinţa poetei Domniţa Neaga, trăitoare în Roșiorii de Vede ai Teleormanului, pentru a publica constant la o astfel de revista aflată la o distanţă de aproape 8.000 km, este remarcabilă.

Registrul tematic al poeziilor sale e alcătuit din multiple şi eterne probleme şi întrebări ale universului nostru interior şi cel al lumii înconjurătoare, dovadă a înzestrării sale cu vocaţia complexităţii. Toată gama de stări afective se regăseşte în aceste poeme, magistral surprinsă de starea eului poetic: melancolia, spaima, ardoarea, solitudinea, patosul, bucuria, durerea, căutarea, tristeţea, nemulţumirea... Tema preferată este iubirea, dăruirea totală, căci numai ea, iubirea, “E prilej de preaplină/ Lumină…” (Numai credinţa)

Creaţia poetică este cea a esenţelor izvorâte din întreaga fiinţă a poetei: “Un nu ştiu ce s-a furişat în leagăn/ Purtându-mă-ntre ceruri şi pământ/ Şi mi-a pecetluit vremelnicia/ Cu arderea-ntruparii în cuvânt” (Ca o povară) Poeziile sale sunt ca o înălţare a fiinţei, sunt trăiri în frumuseţea şi în truda cuvântului scris: “Din ierburi sălbatice şi culori/ Am împletit cununi de apă vie/ Punând pe frunte şi la cingători/ Cuvintelor parfum de iasomie.// Bolovănişul l-am greblat în gând/ C-o mângâiere dusă la ispită,/ Am pregătit ogorul cultivând/ Frânturi de dor din viaţa netrăită.// Pe secetă cu lacrimi le-am sădit,/ Sudoarea frunţii le-a udat pe toate,/ Suav buchet de flori mereu călit/ Să-nfrunte vremurile, de se poate…” (Trudă)

Citește mai mult:Elena BUICĂ:  MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI  NEAGA

Radu BOTIŞ: IULIU MARIUS MORARIU – RESTITUTIO GRIGORE PLETOSU

MORARIU IM RESTITUTIO GRIGORE PLETOSUIerom. Maxim (Iuliu-Marius) Morariu; Restitutio Grigore Pletosu; Editura Renaşterea/Eikon; Cluj-Napoca, 2014

Istoria şi spiritualitatea bisericească românească îşi întregesc mereu sfera valorilor prin scoaterea la lumină a noi şi prestigioase lucrări. Un act de restituire necesar îl împlineste preotul, teologul şi istoricul Iuliu-Marius (Maxim) Morariu, licenţiat al Facultăţii de Teologie Ortodoxă şi al Facultăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Încă din perioada studenţiei, acesta dovedeşte printr-o serioasă muncă de cercetare că teologul şi istoricul îmbină cât se poate de armonios pasiunea dar şi priceperea bunei meniri hărăzite, devenind autorul volumelor: „Istoria mănăstirii Izvorul Tămăduirii” Salva, Editura Astra, Blaj, 2013 (împreună cu prof. Ana Filip); „Stări, momente şi personalităţi ale Ortodoxiei transilvane”, Editura ,,Academica Brâncuşi”, Târgu Jiu, 2013 şi „Habet sua fata libelli!”, Antologie de invitaţii la lectură, Editura Semănătorul, Tismana, 2014.

De asemenea, a elaborat şi publicat peste 100 de studii şi articole de teologie şi istorie în reviste precum: Transilvania (Sibiu), Altarul Reîntregirii (Alba-Iulia), Altarul Banatului (Timişoara), Tabor (Cluj-Napoca), Acta Musei Porrolisensis (Zalău), Der Unterwald (Sebeş), Studii şi cercetări etncoculturale (Bistriţa), Arhiva Someşană (Năsăud), Revista Română (Iaşi), Oglinda literară (Focşani), Boema (Galaţi), Cetatea culturală (Cluj-Napoca), Caiete Silvane (Zalău), Tribuna (Cluj-Napoca), Studia Universitatis ,,Babeş-Bolyai" – Series Bioethica (Cluj-Napoca), Symposium (New York), Lumină lină (New York), Confluenţe Româneşti (New York), Semănătorul (Tismana), Observatorul (Toronto), Conexiuni româneşti (Mannheim), Astra năsăudeană (Năsăud), Astra Salvensis (Salva), Astra Sabesisnsis (Sebeş) şi a participat la peste 40 de conferinţe şi simpozioane naţionale şi internaţionale. Începând cu anul 2013, realizează săptămânal emisiunea ,,Oameni de ieri şi de azi” la Radio Renaşterea din Cluj-Napoca.

Cartea „Restitutio Grigore Pletosu”, apărută la Editurile Eikion şi Renaşterea din Cluj-Napoca în anul 2014, atent structurată, aduce în faţa cititorului profilul bio-bibliografic al lui Grigore Pletosu, prezentând în detaliu viaţa şi opera acestuia pentru ca, mai apoi, în capitolul Profilul spiritual al protoiereului Grigore Pletosu reflectat în activitatea sa didactică, să descoperim profilul spiritual al dascălului creştin, în concepţia patristică, în pedagogie şi în literatura română dar si profilul spiritual al protoiereului reflectat în activitatea sa didactică.

Citește mai mult:Radu BOTIŞ:  IULIU MARIUS MORARIU – RESTITUTIO GRIGORE PLETOSU

Nicoleta MILEA: ŞTEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”

VARGA O STEFAN CUCU cop wbMotto:
„Clasiciştii creatori de statura lui Ştefan Cucu dau şansă oricărei culturi moderne şi ulterioare. Poate mai mult decât oriunde, culturii române.” (Liviu Franga)

Lectura unei cărţi incită la o diversitate de abordări tematice, determinate de impactul: autor – mesaj – cititor, din nevoia de a cunoaşte, în mod special, individualitatea şi personalitatea celui dintâi. Remarcabilă în acest sens este lucrarea Olimpiei Varga – „ŞTEFAN CUCU, UNIVERSITARUL ŞI SCRIITORUL”, apărută la Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2015 (242 pagini), care integrează în circuitul istorico-literar o personalitate distinctă a culturii române. La cei şaptezeci de ani de existenţă şi la aproape cincizeci de ani de activitate profesională: didactică, ştiinţifică şi literară, conf. univ. dr. şi scriitorul Ştefan Cucu este un nume de referinţă în lumea cărţilor, recomandat de originalitatea interpretativă şi creativă, de stilul concis şi solemn, de o imensă bogăţie intelectuală şi afectivă, asemănătoare triumfului omului asupra tuturor vicisitudinilor vieţii, a omului cu slăbiciuni (care niciodată nu-l pierd) şi cu virtuţi (care întotdeauna îl mântuie), de erudiţia care, convertită într-un protocol imperios, lămureşte probleme neelucidate sau controversate.

Această carte este o (re)scriere a identităţii culturale, pe care doamna dr. Olimpia Varga o realizează sub semnul receptărilor deosebit de favorabile, constituite în articole consistente, ce aduc importante contribuţii în exegeza operei lui Ştefan Cucu. „Muzeul sufletului”- poemul care deschide cartea, scris în tehnica sonetului, invită cititorul la meditaţie şi (de ce nu?!) la căutarea şi găsirea propriei identităţi, a sensului vieţii în Cuvânt: „De vrei să-nnobilezi umila-mi viaţă,/ Cu inima semnează o postfaţă!”
Domeniile pe care le abordează Ştefan Cucu în volumele publicate, în articole, studii şi eseuri sunt deosebit de variate: arheologia şi istoria veche a Dobrogei, bibliologia, civilizaţia greco-romană, dreptul roman, filologia clasică, istoria, limba elină, limba latină, literatura comparată, literatura latină, literatura română, paremiologia, teologia. În domeniul creaţiei literar-artistice a cultivat: poezia, portretul literar, romanul, teatrul în versuri, memorialistica, aforistica.

Citește mai mult:Nicoleta MILEA:  ŞTEFAN CUCU - „EMBLEMATIC FILOLOG CLASIC ROMÂN DE AZI”

Web Analytics