Mirela-Ioana BORCHIN: ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI

BORCHIN MI ETERN INTR O ETERNA NOAPTE ZI copEtern, într-o eternă noapte-zi; Eseu hermeneutic – în dialog cu poetul Eugen Dorcescu; Editura Mirton, Timişoara, 2016

Notă explicativă

Această carte s-a scris din motive variate, dintre care se cuvin a fi menţionate, într-o ordine aleatorie: multiplicarea şi diversificarea instrumentelor de abordare a unei opere literare; valorificarea convorbirilor cu Poetul Eugen Dorcescu, înregistrate de mine în perioada 1 iulie 2015 – 1 iulie 2016, într-un text interpretativ incitant, dinamic şi consistent; introducerea interviului în cercetările mele de lingvistică aplicată, datorită rolului său în obţinerea de informaţii; perspectiva, mai mult sau mai puţin apropiată, a monografierii creaţiei marelui scriitor timişorean, care, din 1 august 2014, este cetăţean de onoare al oraşului de pe Bega etc.

Pentru intitularea eseului DESPRE FERICIRE, a fost utilizat un vers din poemul lui Eugen Dorcescu În codrii fără capăt, în ideea că enunţul „Etern, într-o eternă noapte-zi” reflectă, concentrat şi memorabil, crezul său artistic.

„Eseul hermeneutic în dialog” – gen hibrid, ivit la graniţa dintre eseu şi interviu – este structurat în zece capitole tematice, concepute astfel încât să evidenţieze numeroase aspecte ale implicării Poetului în scrierea şi analiza operei sale. Fiecare capitol aduce în dezbatere tema indicată între paranteze, care constituie o componentă fundamentală a ceea ce înseamnă, în momentul de faţă, cercetarea liricii dorcesciene. Temele sunt concordante, admit diverse recurenţe, la intersecţia cărora ies la iveală conceptele-cheie, definitorii pentru originalitatea unei gândiri complexe şi a unei enunţări artistice distinctive, care încununează cinci decenii de creaţie. Ori de câte ori fluxul discuţiei a ocazionat referirea la anumite poeme, acestea au fost citate integral. Materialul ilustrativ a fost preluat din antologia Nirvana. Cea mai frumoasă poezie, Timişoara, Ed. Eurostampa, 2015; şi din revista „Portal Măiastra” XII (2016), nr. 1 (46), p. 29, unde au fost publicate poemele scrise ulterior (Avatar, El Caballero).

Citește mai mult:Mirela-Ioana BORCHIN:  ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI 

Elena BUICĂ: PRIVIRI RETROSPECTIVE

ADAMENSCU C ELENA BUICA copx1Motto: „Chiar de nu voi fi un far, ci o candelă, ajunge.
Chiar de nu voi fi nici candelă, tot ajunge,
fiindcă m-am străduit să aprind lumina” Nicolae Titulescu

Mulţumesc talentatei scriitoare şi remarcabil critic literar, Cezarina Adamescu, pentru acest dar pe care mi l-a făcut din prea plinul inimii sale şi din sentimentul de prietenie literară, bazată pe sinceritate şi apreciere reciprocă. Acest volum în care doamna Cezarina Adamescu mă pune faţă în faţă cu portretul reflectat în oglinzile domniei sale şi îmi creează ipostaza unui bine conturat personaj al unei cărţi, e un deosebit gest de preţuire de care nu mulţi scriitori se pot bucura. Cred că nici eu nu-l merit pe deplin. Lumina pe care a lăsat-o să cadă pe chipul şi pe scrierile mele este prea puternică şi mă face să clipesc mai des. E lumina din toiul zilelor de vară când umbra devine mică şi aproape n-o mai iei în seamă. A scris despre mine mult, încât eu nu mai am de adăugat multe noutăţi. Poate doar câteva priviri retrospective.

Se spune că râul, înainte de a se arunca în mare, îşi deschide racla amintirilor şi îşi retrăieşte viaţa începând cu izvodiriea lui pe acest pământ. Nu e de mirare, că, mai ales la anii senectuţii, murmură şi în noi dorinţa de a arunca o privire de la înălţimea pe care ne poziţionează experienţa de viaţă. De-a lungul şirului vieţii, fiecare avem multe începuturi, unele s-au rătăcit prin hăul uitării, dar altele dragi, stau în aşteptarea revenirii pentru a lumina unele clipe trăite cu efervescenţă.

Citește mai mult:Elena BUICĂ:  PRIVIRI RETROSPECTIVE

Gheorghe SUHĂIANU: PĂREREA UNUI „INCOMOD”

PVV INTRE PORTI DE UNIVERS final copx1DESPRE CARTEA POETEI VIRGINIA VINI POPESCU INTITULATĂ „ÎNTRE PORŢI DE UNIVERS”

Despre cartea de poezii „ÎNTRE PORŢI DE UNIVERS” s-au scris mai multe păreri, adevărate ecouri, care reflectă gânduri frumoase prin porţile universale ale culturii, făcând legături fine între autor şi cititori spre împlinirea frumosului pentru care a fost creată opera. Printre acestea se numără şi articolul profesorului teleormanean Gheorghe Boja-scriitorul Gheorghe Suhăianu- apărut recent într-un ziar local, sub numele: „Debut editorial: ÎNTRE PORTI DE UNIVERS”. Pentru că nu am rămas indiferentă la părerea unui „incomod”, cum se autointitulează autorul articolului (în cartea sa „Pe urmele unui incomod”), vă redau mai jos cele scrise de matematicianul teleormănean, autor al multor culegeri de specialitate, monografii, memorii, jurnale, pagini epistolare şi provocări didactice. (Virginia V. Popescu)

***
DEBUT EDITORIAL - ÎNTRE PORŢI DE UNIVERS

Cartea profesoarei de fizică Virginia Vini Popescu “ÎNTRE PORŢI DE UNIVERS” m-a surprins, căci puţini dintre specialiştii ştiinţelor reale îşi exprimă gândurile prin versuri.
M-a uimit cum a reuşit să transpună realitatea, pătrunzând în universul gândirii şi al trăirilor cu încărcătură emoţională puternică.

Citește mai mult:Gheorghe SUHĂIANU:  PĂREREA UNUI „INCOMOD” 

Adrian Cioroianu spune Cea mai frumoasa poveste pe 31 august la Atelierul de Carte

Cea mai frumoasa povesteCurtea Veche Publishing are plăcerea de a anunța participarea domnului Adrian Cioroianu la Ziua Limbii Române ediția a IV-a, miercuri, 31 august, începând cu ora 18.00, unde va vorbi despre cărțile apărute la Curtea Veche Publishing. Prin acestea autorul a reușit să facă în ultimii ani istoria mai accesibilă publicului larg și să demonstreze celor mici că istoria poate fi cea mai frumoasă poveste.

Evenimentul, organizat cu ocazia Zilei Naționale a Limbii Române, este realizat de Centrul Cultural Casa Artelor Sector 3 și finanțat de Primăria și Consiliul Local al Sectorului 3. Timp de două zile, pe 30 și 31 august, între orele 11:00 – 21:00, publicul este așteptat în “Amfiteatrul cu Cărți” din Curtea Casei Artelor de pe Bulevardul Mircea Vodă nr.5, unde organizatorii au pregătit un Târg de Carte Românească, Spațiu pentru lectură, Ateliere de creație pentru copii, Concursuri de recitat cu premii în cărți, Prezentări de carte cu invitați speciali și Recitaluri de muzică și poezie românească.

Adrian Cioroianu va vorbi despre cele două volume inspirate de emisiunea 5 minute de istorie (TVR): “Cea mai frumoasă poveste vol II: Nu putem evada din istoria noastră” (Curtea Veche Publishing, 2016) și “Cea mai frumoasă poveste vol I: Câteva adevăruri simple despre istoria românilor” (Curtea Veche Publishing, 2013).

De asemenea, autorul va vorbi despre proiectul inițiat de Curtea Veche Publishing și pe care îl coordonează pentru a-i prezenta pe înțelesul copiilor și tinerilor pe cei opt regi și regine ale României într-o colecție frumos ilustrată: “Carol I. Primul și cel mai mare rege al românilor” (volum scris de Adrian Cioroianu alături de Andrei Radu) și “Maria a României. Regina care a iubit viața și patria” (volum scris alături de Mihaela Simina). Ambele volume au apărut la Curtea Veche Publishing în 2015 în colecția pentru copii “Regii și reginele noastre”.

Citește mai mult:Adrian Cioroianu spune Cea mai frumoasa poveste pe 31 august la Atelierul de Carte

Anca SÎRGHIE: O CARTE DE ÎNVĂŢĂTURĂ DESPRE JAPONIA

MUNTEANU Milena DIN TARA SOARELUI RASARE cop1Anul trecut am citit prima lucrare publicată a Milenei Munteanu, „Departe de Ţara cu Dor”, oferită de autoare la Câmpul Românesc de la Hamilton, în Canada, carte pe care am şi prezentat-o cu multă bucurie la libraria Humanitas din Sibiu, alături de alţi colegi universitari. Acum autoarea memorialistă m-a surprins, la fel de plăcut, cu o a doua apariţie editorială, de data aceasta focalizată pe un anume punct geografic, aşa cum anunţă titlul metaforic „Din Ţara Soarelui Răsare”.( Editura Singur, 2016) Alăturându-se soţului, Marin, cum este menţionat în carte, universitarul canadian invitat la sesiunea ştiinţifică din Shonan Village Centre, Milena Munteanu a făcut o vizită în mai multe oraşe nipone, începând cu un cutremur şi terminând cu un taifun. Cum altfel, din moment ce este vorba, desigur, despre Japonia? Textul confesiunii memorialistice este precedat de Prefaţa entuziastă a lui Ştefan Dumitrescu şi susţinut în final de Postfaţa scriitoarei Cezarina Adamescu. Proverbele japoneze care preludiază fiecare dintre capitolele jurnalului ar putea constitui în sine un filon de meditaţie propus cititorului, ca adevărat festin al spiritului.

Aşa cum autoarea ţine să-şi împărtăşească filosofia de globe-trotter împătimit de frumuseţea autentică a specificului nipon: “Mi-aş dori să mă pot de-occidentaliza, să reuşesc să îmi încetinesc ritmurile, să îmi îngădui liniştea de a intra în atmosfera Zen a templelor, să încerc să le înţeleg semnificaţia şi să mă bucur de pacea ce-o degajă. Deşi eu am făcut un maraton din vizita Japoniei, ea de fapt se gustă cel mai bine dacă-i îngădui să îţi vorbească în ritmurile proprii.“ Oricâte profiluri japoneze prind contur în tipologia variată a noului ei jurnal de călătorie, de la profesionistul impecabil, plin de condescendenţă, care este taxatorul de bilete din tren şi ghidul estet, îndrăgostit chiar şi de picturile de pe armele de foc prezentate turiştilor, la funcţionarul public care nu poate concepe să beneficieze de un bacşiş sau taximetristul care dă bomboane clienţilor, cel mai puternic personaj rămâne autoarea însăşi, care urcă pe Muntele Fuji, nemulţumindu-se să-I privească din trenul rapid de departe, vizitează temple nenumărate în speranţa că va pătrunde secretul meditaţiilor Ajikan, prin care japonezii vor să comunice cu Universul, energizându-se.

Citește mai mult:Anca SÎRGHIE:  O CARTE DE ÎNVĂŢĂTURĂ DESPRE JAPONIA

GOCI Aureliu: VIRGIL CIUCA - UN ROMAN AMERICAN SI POEZIA CA DISCURS MORAL SI REVENDICARE SOCIALA

CIUCA Virgil EXECUTIA cop1 wbVirgil Ciucă: Execuţia (Poezii); Editura „Semne”; Bucuresti, 2014

Poezia domnului Virgil Ciucă este un clar discurs politic, un act revendicativ de o violenţă nemaiîntălnită în literatura noastră şi desigur, şi un document psihologic, o fişă identitară pentru un răzvratit, patriot exacerbat şi răzbunător până la paroxism, un haiduc în lupta cu sistemul, înţelegând prin sistem ordinea planetară nedreaptă, coercitivă, atât la Bucuresti, cât şi la New York.

De altfel, domnul Ciucă este, deopotrivă, cetăţean român şi cetăţean american (încă din anii ‘80), dar conştiinţa planetară nu apasă asupra identităţii sale de român şi de oltean care luptă împotriva Guvernelor şi dă cu barda în Dumnezeu, pentru că este anarhist şi ateu. Poetul e dezamăgit de America, America îşi spionează poporul căruia îi acordă un înalt nivel de trai pentru a-l ţine în frâu, cu pumnul în gură. Puterea mondială dă libertatea cu linguriţa, Satana şi Sfanţul au distrus planeta, România e în pragul dispariţiei: „Securişti şi securiste/ Comunişti şi comuniste/ Turnători şi turnătoare/ Aţi scos ţara la vânzare//”.

Autorul nu se simte urmaşul Romei, ci este dac sută la sută, nu crede în politicieni, popi, diplomaţi şi nici în instituţiile lor. El proclamă manifeste incendiare, chemări la luptă, declaraţii de război până când se va instaura o nouă Ordine socială şi morală. Uneori, autorul descoperă şi vocea cu adevărat poetică potrivită cu asemenea dezlănţuire apocaliptică şi, cel mai frecvent, imensele elanuri distructive se apropie de discursul arghezian: „Nu mă tem de moarte, chiar de mă iubeşte/ Cu vorbe deşarte nu mă amageşte.// Nu mă tem de Sfântul, căci mă ştie bine,/ Când colind pământul, El stă lângă mine.// Nu mă tem de dracul, ca el sunt şi eu/ Mă place ortacul că îl cred ateu// Când citeam scriptura din buche în buche/ Toată făcătura apărea pe muche// La ce bun credinţa în divinitate/ Când patriotismu-i un păcat de moarte?//” (Nu ma tem de moarte)

Citește mai mult:GOCI Aureliu: VIRGIL CIUCA - UN ROMAN AMERICAN SI POEZIA CA DISCURS MORAL SI REVENDICARE SOCIALA

Dorina STOICA: Camelia Cristea - POETA CU SUFLETUL ALBASTRU DE CER SENIN

CRISTEA Camelia PE ARIPI DE CUVANT cop x1Pe Camelia Cristea, poeta cu sufletul albastru de cer senin, am regăsit-o spărgând “paharul cu venin” și bând “din pocalul de lumină” cuvinte, după aproape un an, timp în care nu prea am știut nimic despre ea.

Sunt poeți care se revoltă, se luptă pentru afirmare. Pentru Camelia Cristea poezia este tubul de oxigen prin care respiră Universul. Unii plâng în versuri, altii strigă! Camelia tace, simte, crede și iubește. A scris în taină zeci, dacă nu sute de poeme, le-a citit şi recitit, le-a postat pe diferite site-uri literare ori religioase, și-a câștigat un număr însemnat de cititori ce asteaptă cu nerăbdare poemele sale. Având deja mulți cititori, abordând tematicii diverse, dar cu precădere latura spirituală a existenţei, ea scrie o poezie ce atinge de fiecare dată sufletul. Este sensibilă dar puternică. Iubitoare a versului clasic mânuiește cu pricepere metafora, fără excese însă.

Toate emoțíile vieții de zi cu zi se filtrează în versul melodios, inconfundabil. Poemele transmit mesaje de viețuire în armonie, moralitate, iubire, credință. Este chipul omului frumos, ce mânuiește cuvântul spre zidire.

Publicarea primului volum i-a dat sentimentul unei împliniri dar a rămas aceiași discretă, modestă asemenea florii ce se bucură de suficiența parfumului și frumuseții primite de la Dumnezeu, dăruind tuturor, fără a cere nimic în schimb, nici laude și nici glorie. Poezia sa este apa bună, izvorâtă de munte, din care bei și tot ai mai vrea.

Citește mai mult:Dorina STOICA: Camelia Cristea - POETA CU SUFLETUL ALBASTRU DE CER SENIN

Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG: COŞMAR ÎN BALCANI

COSMAR IN BALCANI COPNote pe marginea cărţii „Coşmar în Balcani”, de Anna M. Wittmann, după relatările sasului transilvănean Friedrich (Fred) Umbrich. Carte apărută în traducerea din limba engleză a Doamnei Tatiana Dragomir la editura Cartier, Chişinău 2015

„Coşmar în Balcani” este cartea pe care am ezitat s-o deschid, pentru că titlul îmi sugera din start trauma personajului principal. E cartea pe care apoi am citit-o dintr-o răsuflare, pentru că, în ciuda tragismului ei, e plină de episoade de ingeniozitate impetuoasă, care mi-au amintit cu duioşie şi fără patetism de felul natural de a fi al oamenilor din Ardealul în care m-am născut şi am trăit. În final, după ce am terminat cu cititul, este cartea care nu-mi dă pace, împiedicându-mă să mă apuc de altceva.

Fireşte, mă asociez părerii celorlalţi comentatori, şi mă refer aici mai ales la criticul Emil Hurezeanu, care a prefaţat-o, şi la Preşedintele Klaus Iohannis, care mulţumeşte într-o scrisoare emoţionantă pentru acest act tardiv de corectare a erorilor istoriei. Aşa este, sunt şi eu întru totul de acord cu Domniile lor: este o carte-document. Dar pentru mine, şi sunt sigură că încă pentru mulţi alţii, cartea aceasta reprezintă mai mult decât un simplu document. Este povestea vieţii unui om „normal”, care se vede nevoit să evolueze într-o lume „anormală”. Cu alte cuvinte, cumva e povestea vieţii fiecăruia dintre noi.

Scriu aceste rânduri în primăvara lui 2016, nu departe de ziua în care, pentru prima dată după decenii de pace frumoasă în Europa, expresia „ne aflăm într-un nou război rece” a revenit în actualitate prin glasul politicianului rus Medvedev. Difuzată pe posturile de ştiri, vestea ne-a făcut să încremenim, îngheţându-ne inimile. Un motiv în plus să ne aplecăm asupra amintirilor eroului acestui roman autobiografic zguduitor, sasul ardelean dus fără voia sa la război, momit către miezul însuşi al celui mai dur nazism, înspre unităţile SS. Nu trebuie să fii un monstru pentru a păţi aşa ceva; fiecăruia dintre noi i se poate întâmpla oricând ceva asemănător. Destinul alege la întâmplare.

Citește mai mult:Gabriela CĂLUŢIU SONNENBERG:  COŞMAR ÎN BALCANI

Universul singurătății

Articole Vavila PopoviciDe un număr de ani – nu prea mulți – Vavila Popovici citește și scrie – trăiește – în America, acolo unde se află de ceva mai multă vreme partea tânără a familiei sale. Desigur, familia este familie; America este America. Pentru că eu le știu doar – fără a le cunoaște, însă – nu-mi asum riscul de a formula opinii. Mai ales pentru motivul că despre Vavila Popovici vreau să scriu. Adică despre recenta ei carte – a 37-a, – al VI-lea volum de „Articole, eseuri. „Made in the USA, Charleston, SC, 30 May, 2016”.
Și această carte împlinește portretul scriitoarei în tușe definitorii. Eseistul (gânditorul bun observator și profund analist) se armonizează cu prozatorul (meșter în scrierea limpede), aripa necăzătoare a poetului asigurând deopotrivă delicatețea și durabilitatea zborului. La temelia acestora neaflându-se ambiția autorului de a se manifesta pe mai multe planuri, ci îndemnul lăuntric de a participa la viață cu toate simțămintele și cu toată priceperea, într-o descătușare intelectual-artistică în stare să atragă luarea-aminte a oricărui cititor... practicant.
Edificatoare, între multe altele, mărturisirea autoarei are valoare de spovedanie. Spovedania unui însingurat care, integrat total universului pe care și l-a apropiat și-i susține existența, se simte, totuși, mult mai bogat spiritualicește și mai dăruit de Dumnezeu cu darurile Sale. „Omul este cel care gândește, filozofează de unul singur și în acele momente iese din viață, pentru a se reintegra rapid în ea, îmbogățit de idei, acționând cu forțe noi, spre binele lui, al societății în care trăiește...” Și recurge la ajutorul poetului filosof Lucian Blaga: „... eu cu lumina mea sporesc a lumii taină”.
Existența umană și artistică se conjugă la Vavila Popovici la toate cele trei timpuri: trecut, prezent, viitor. Totul ilustrat de propria experiență, dar și de trecerea prin acești trei timpi (nu doar gramatical văzuți) a unor oameni care au lăsat urme perene în cultura națională și universală. Prezente sunt, de asemenea, și felurite întâmplări, pe care scriitoarea le integrează ansamblului unui univers al ei, dar și al tuturor. Împreună cu toate acestea, o precizare se impune, pentru a lămuri mai mult sensul demersului acestei cărți, care nu este unul pur şi simplu istoric. Sau literar. Ci, mai curând, moral. Omul prezent este ținta.

Citește mai mult:Universul singurătății

Web Analytics